medicina preventiva, o medicina rentabila

Satius est initiis mederi quam fini. Mai bine este sa vindeci inceputurile decat sfarsiturile (bolilor). ERASMUS, 1508
In sensul cel mai larg, medicina preventiva urmareste prevenirea integrala a bolilor, prin descoperirea si indepartarea tuturor factorilor care pot exercita o actiune vatamatoare asupra organismului, facand sa inceteze starea de bine, starea de sanatate.
Toate masurile expuse mai inainte, initiate pentru promovarea sanatatii, servesc in ultima instanta la prevenirea bolilor. Controlul medical periodic, atat de avantajos pentru pastrarea sanatatii, constituie o sarcina fundamentala a organelor de conducere a ocrotirii sanatatii dar, totodata, o obligatie elementara a fiecaruia fata de sine insusi.
Desi, paradoxal la prima vedere, actiunea de prevenire nu inceteaza nici cand boala s-a declarat. Ce-ar mai fi de prevenit in acest caz? Prin descoperirea cat mai timpurie a bolii, dandu-se importanta cuvenita celor mai discrete semne de debut, si printr-un tratament precoce si regim igieno-dietetic respectat cu strictete, boala poate fi oprita in evolutia ei inainte de a produce complicatii sau leziuni definitive (sechele) ori inainte de a se croniciza. In acest mod prevenim deci complicatiile, recidivele si cronicizarea bolilor, precum si scaderea sau pierderea capacitatii de munca. In legatura cu descoperirea cat mai devreme a bolilor, amintim si mijloacele perfectionate de investigatie ale medicinei moderne. Prin analize se poate descoperi starea de boala inainte de aparitia simptomelor si anume in stadiile cele mai incepatoare ale modificarilor infrastructurale si functionale ale celulelor, cu alte cuvinte, in stadiul molecular al bolii.
Surprinderea momentelor initiale, foarte timpurii, devine posibila in multe boli. Un exemplu foarte interesant este al hepatitei epidemice in care, prin reactia transaminazelor efectuata cu serul sanguin, se poate surprinde starea de boala inainte de aparitia tulburarilor evidente si cu multe zile inainte de ivirea icterului. Tot printr-o reactie enzimatica si concomitent prin electrocardiografie (studiul curentilor bioelectrici ai inimii) putem surprinde cele mai mici tulburari de insuficienta coronariana, lucru de maxima utilitate in prevenirea infarctului, despre care stim ca este o boala grea, uneori fatala.
Descoperirea precoce a unei boli cronice degenerative poate fi mult ajutata de depistarea starilor de predispozitie. Astfel predispozitia pentru infarctul cardiac se poate preciza prin teste biochimice (hipercolesterolemie si altele), fumatul intens, supraalimentatia cronica, urmata de obezitate si factori familiali (ereditari).
In ceea ce priveste valoarea descoperirii precoce a bolii pentru asigurarea succesului tratamentului, aceasta devine usor de inteles. Este un adevar cunoscut de mult: este mult mai usor sa vindeci inceputul unei boli decat sfarsitul ei.
Valoarea, rentabilitatea tuturor actiunilor umane se judeca dupa rezultatele lor. Valoarea actiunii de prevenire a bolii rezulta si din comparatia dintre costul redus al prevenirii si costul enorm al vindecarii, care comporta in plus si riscurile cunoscute ale nevindecarii, ale pierderii temporare sau definitive a capacitatii de munca ori ale pierderii bolnavului.
Dar cati oare pot dovedi ca apreciaza cu adevarat, prin atitudinea lor fata de sanatate, valoarea si rentabilitatea profilaxiei? Cati pun in practica rationamentul simplu dar sanatos : este mai usor si mai bine sa previi decat sa vindeci? Cate persoane inteleg sa adopte o pozitie activa pentru ca sa-si mentina sanatatea? Cate persoane se prezinta cu convingere la controalele periodice ale sanatatii initiate in interesul sanatatii lor? Dupa o cercetare statistica, numai 5% dintr-un grup de persoane s-au interesat de prevenire, in timp ce celelalte 95% au cerut numai ajutor in caz de imbolnavire, pentru ca ulterior sa nu se mai intereseze de problemele de protectie a sanatatii.
Este nevoie ca, pe masura ce cunostintele medicale se vor raspandi mai larg si vor prinde radacini mai adanci in mintea oamenilor, ideea de prevenire sa castige tot mai mult teren in preocuparile tuturor.
Sensul de azi al profilaxiei este modificat radical. Altadata, si nu mai mult decat cu cateva zeci de ani in urma, omenirea era preocupata in mod precumpanitor de prevenirea bolilor infectioase, a bolilor transmisibile, conceptul de prevenire fiind aplicat aproape exclusiv fata de aceste boli. Dar, prin cunoasterea mai larga si mai profunda a cauzelor care ameninta sanatatea omului, notiunea de prevenire s-a extins in toate domeniile medicinei.
S-a observat de pilda ca rolul vatamator al factorilor biologici (microorganismele patogene-microbi, ciuperci, virusuri etc.) incepe sa fie depasit de acela al factorilor chimici si fizici din mediul inconjurator, al factorilor alimentari, al modului de viata etc. De asemenea a iesit la iveala, prin dezvoltarea inegala a tarilor, rolul factorilor social-economici in producerea bolilor.
Pe de o parte, datorita succeselor obtinute in prevenirea bolilor infectioase, iar pe de alta parte progreselor igienei si imbunatatirii conditiilor de existenta, s-au obtinut, in ultimii ani si in mod precumpanitor in tarile socialiste, o scadere importanta a morbiditatii si o crestere a duratei medii a vietii. Ca rezultat, structura pe grupe de varsta a populatiei s-a schimbat in sensul ca a crescut apreciabil proportia persoanelor mature si varstnice. Aceasta este si principala explicatie a faptului ca in patologia umana domana in prezent, pe plan mondial, o serie de boli caracteristice varstelor inaintate, in special bolile cu caracter degenerativ: ateroscleroza, insuficienta coronariana (angina pectorala si infarctul cardiac), hipertensiunea arteriala, accidentele vasculare cerebrale (hemoragia cerebrala), bolile de nutritie indeosebi prin supra-alimentatie (obezitate, diabet si alte boli metabolice), cancerul si reumatismul. La acestea se adauga o serie de afectiuni caracteristice vietii moderne care sunt accidentele in munca si de circulatie.
In conditiile aglomeratiilor din orase se ridica o serie intreaga de probleme pentru ocrotirea sanatatii colectivitatilor datorita unor factori vatamatori, specifici civilizatiei. Printre acestia se situeaza pe un prim plan zgomotul, factor important care genereaza oboseala, scade capacitatea de munca, impiedica odihna si somnul reparator, agraveaza evolutia unor boli si contribuie la aparitia tulburarilor psihice, intretinand, in fine, o adevarata patologie a zgomotului. Un alt factor nociv al oraselor mari il constituie impurificarea aerului, prin gazele emanate de vehicule cu motor, prin fumul de la cosuri, prin praful de pe strazi etc. cu efecte daunatoare asupra sanatatii.
Fata de aceste noi probleme ridicate de marile aglomeratii orasenesti, numai masurile preventive, organic integrate in procesul de urbanizare, chiar de la proiectarea cartierelor si zonelor industriale, pot duce la anihilarea factorilor vatamatori sanatatii, pe care i-am amintit si la punerea tuturor cuceririlor civilizatiei in slujba omului, pentru un confort cat mai deplin.
O problema importanta care se inscrie printre preocuparile medicinei moderne o constituie prevenirea bolilor cronice. Necesitatea prevenirii acestor boli apare tuturor ca indispensabila, avand in vedere perturbarile permanente aduse starii de sanatate si capacitatii de munca (scoaterii repetate din productie) si, mai ales, mersul treptat al acestor boli netratate catre invaliditate. Dar dupa cum am vazut, prevenirea cronicizarii bolilor constituie un obiectiv important al profilaxiei. Pentru atingerea acestui obiectiv sunt necesare masuri numeroase si complexe, printre care in primul rand cu cooperarea bolnavului, descoperirea si tratamentul cat mai precoce al bolilor in faza lor incipienta, cand se poate interveni cu succes. Daca in bolile acute (cu evolutie relativ scurta) aportul precumpanitor revine de obicei medicului, in bolile cronice (de lunga durata) bolnavul este chemat sa inteleaga sensul recomandarilor primite si sa le aplice fara abatere. Multe boli trec in stadiul cronic datorita unor neglijente care permit leziunilor diferitelor organe sa progreseze, pana ce se ajunge intr-un stadiu in care bolnavul este irecuperabil. Asa se intampla cu aceia care neglijeaza boli ce pot avea o evolutie severa, ca hepatita cronica, cu fumatorii inveterati, cu bolnavii de bronsita cronica si scleroza pulmonara, care ajung cu timpul la insuficienta respiratorie si apoi si cardiaca, sau cu alcoolicii care, cu buna stiinta, isi agraveaza leziunile grave produse de alcool prin consumul repetat de noi cantitati de bauturi spirtoase. Se ajunge astfel la starea de invaliditate in care omul ramane dependent de un tratament continuu, incapabil de orice activitate.
Dar in raport cu inepuizabilele posibilitati ale medicinei moderne si cu larga accesibilitate si gratuitate a asistentei medicale in tara noastra, nu mai este de conceput sa existe cineva care sa lase ca boala sa evolueze pana ajunge in stadiul cronic, de obicei greu reversibil ori ireversibil.
Tot in scopul prevenirii oricaror urmari nedorite ale bolii, asa cum sunt cronicizarea, sechelele si invaliditatea, medicina moderna se preocupa de expertizarea, dupa anumite norme stiintifice, a starii care urmeaza dupa anumite boli, pentru aprecierea posibilitatilor de readaptare si incadrarea corespunzatoare in munca a fostilor bolnavi. In acest mod se previne neajunsul ca unii din fostii bolnavi sa ramana nefolositori familiei si societatii, ca persoane pasive, urmarindu-se, dimpotriva, ca ei sa fie reabilitati, readaptati si reincadrati in diferite profesiuni, pe masura capacitatii lor de munca.