nasterea

 Pentru ca emotia sa nu se transforme in teama - care nu este cu nimic justificata - gravida trebuie sa cunoasca cateva amanunte despre acest act firesc care este nasterea, in acest fel, gravida va colabora activ cu moasa si medicul la buna desfasurare a nasterii.
Factorii care determina declansarea nasterii sunt multipli, de natura hormonala si nervoasa. Travaliul sau nasterea are doua perioade principale:
1) de dilatatie a colului uterin;
2) de expulzie a fatului. Inainte de a se declansa, nasterea are o serie de semne premergatoare, ca de exemplu: fundul uterului coboara, fapt care da femeii o senzatie de usurare in respiratie; mictiunile (urinarile) devin mai frecvente, iar contractiile uterine, nedureroase in timpul sarcinii, sunt mai puternice, unele din ele devenind dureroase. Cu 12 - 24 de ore inainte de nastere, gravida elimina prin vagin o secretie serosanguinolenta, care este dopul gelatinos al colului uterin.
Inceputul nasterii se manifesta prin contractii uterine care sunt dureroase, intermitente si energice. Sediul durerii este in regiunea lombara si in partea inferioara a abdomenului.
Contractiile uterine apar la inceput la 15-20 de minute si dureaza 20 de secunde, apoi devin din ce in ce mai frecvente, repetandu-se spre sfarsitul nasterii la 2 - 3 minute si durand 40 - 50 de secunde. Ca urmare a contractiilor, colul uterin se dilata. Perioada de dilatatie dureaza la prima nastere 12-14 ore, iar la urmatoarele nasteri mai putin. Concomitent cu dilatarea orificiului uterin se produce ruperea pungii apelor, iar fatul este impins in jos si trecut prin stramtoarea superioara in bazinul mic. Acest timp al nasterii se numeste angajare. Trecerea fatului prin bazinul mic se numeste coborare, iar iesirea prin orificiul vulvo-vaginal se numeste degajare. Acestia sunt cei trei timpi principali ai nasterii, in nasterea normala asistenta consta in supravegherea desfasurarii contractiilor uterine, calmarea acestora cand devin prea intense sau stimularea lor cand sunt prea slabe, ascultarea repetata a batailor inimii fatului. In perioada de expulzie, care dureaza intre 30 si 60 de minute, gravida este asezata pe masa de nastere, regiunea ano-vulvara este dezinfectata cu tinctura de iod, picioarele si abdomenul acoperite cu campuri sterile, iar moasa sau medicul, spalati steril, asista nasterea. Asistenta in momentul expulziei consta in dirijarea degajarii craniului letal si a umerilor, astfel ca sa nu se produca rupturi de vagin si perineu. Dupa scoaterea fatului se sectioneaza cordonul intre doua pense si apoi se leaga. Se picura apoi 3-4 picaturi de protargol in ochii copilului si in fanta vulvara a fetitelor, pentru profilaxia infectiilor gonococice. Copilul este pansat la ombilic, cantarit, infasat si dus in sectia de nou-nascuti a maternitatii. Dupa 20-30 de minute de la expulzia fatului, placenta se deslipeste de pe suprafata uterului, dezlipire insotita de o eliminare de sange prin vagin si apoi este expulzata.
Cu aceasta, in mod normal, nasterea este terminata. Mama cade intr-un somn adanc, odihnitor, care dureaza cateva ore.