pielea

Desi foarte subtire, rareori depaseste un milimetru - pielea are o structura extrem de complicata, care-i permite sa faca fata unor cerinte multiple.

Structura si functiile pielii

La o examinare mai atenta, suprafata pielii apare brazdata de o serie de cute fine. In unele regiuni, cum ar fi de exemplu pulpa degetelor, se vad cu usurinta niste linii unduite, formand un desen caracteristic pentru fiecare om in parte si care reprezinta amprenta digitala. In sfarsit, la nivelul articulatiilor, pielea prezinta cute mai mult sau mai putin adanci, denumite cutele de locomotie. Pielea este presarata cu mici orificii, denumite pori, locul unde se deschid la exterior canalele glandelor sebacee, care furnizeaza grasimea pielii, si ale glandelor sudoripare, prin care se elimina sudoarea. La caldura, pielea apare mai rosie din cauza dilatarii vaselor capilare. La frig se petrece fenomenul invers si pielea apare mai palida. Mai influenteaza culoarea pielii, prezenta, in cantitate mai mica sau mai mare, in stratul profund al acesteia, a unui pigment colorat in brun-inchis, melanina. Pielea este in general catifelata si elastica, cu exceptia locurilor expuse unor frecaturi sau apasari de lunga durata, unde se ingroasa in mod vizibil, ca o reactie de aparare. Suprafata pielii corpului este de aproximativ 1,5 metri patrati, iar greutatea ei este pentru o talie mijlocie de aproximativ 3 kg.

Straturile pielii

Pielea este formata din trei straturi suprapuse, deosebite unul de celalalt atat prin structura, cat si prin functia pe care o indeplinesc.
Epidermul, situat la exterior, in direct contact cu mediul inconjurator, este compus din mai multe straturi de celule strans unite intre ele. In partea cea mai profunda, celulele epidermice apar mai inalte, formand stratul bazal al epidermului; urmeaza celulele poliedrice din stratul spinos, apoi celule din ce in ce mai turtite. Catre exterior celulele se transforma in simple lamele impregnate cu keratina, lipsite de structura si de functii vitale, formand stratul cornos. Acesta se indeparteaza treptat (in special cu ocazia spalarii), permitand astfel o permanenta regenerare a celulelor pielii. Printre celulele epidermice de la baza se gasesc raspandite, in numar variabil, niste celule cu prelungiri mai mult sau mai putin lungi in care se gaseste depozitata melanina, pigmentul pielii, despre care s-a vorbit mai sus.
In interiorul celulelor epidermice se mai vad niste fibrile, care par a trece dintr-o celula in alta, formand o adevarata retea si care au un rol important in mentinerea coeziunii celulelor. Fara aceasta coeziune stransa, celulele epidermice s-ar dizloca, iar pielea nu si-ar mai putea indeplini rolul de invelis protector.

Dermul se gaseste sub epiderm, catre profunzime. El este stratul cel mai activ, unde se petrec procesele vitale ale pielii. Acest strat, compus din celule si fibre, se imparte in doua portiuni distincte:

a) Stratul papilar, situat in contact cu epidermul, are o forma sinuoasa datorita papilelor proeminente, care se muleaza pe spatii sinuoase corespunzatoare din epiderm. In stratul papilar se termina ultimele ramificatii ale arterelor si venelor care hranesc pielea si tot aici se gasesc majoritatea ramificatiilor nervoase care dau sensibilitatea.

b) Corionul sau dermul propriu-zis este stratul de sustinere, in care se gasesc fibrele conjunctive, fibrele elastice si reteaua de reticulina, toate acestea cu rol important in elasticitatea pielii, si substanta fundamentala lipsita de structura, dar cu rol deosebit de important in fiziologia pielii.
Hipodermul, situat sub derm, este un strat compus din fibre conjunctive si camarute incarcate cu tesut grasos care asigura alunecarea pielii pe organele profunde (oase, muschi), si unde se depoziteaza grasimea exagerata la persoanele mai corpolente.

Anexele pielii

Pe langa formatiunile descrise, in piele se gasesc unghiile, perii si glandele sebacee si sudoripare, fiecare cu rolurile lor.
Unghia juca un rol mult mai important in trecutul preistoric al omului. I se distinge o radacina infundata adanc sub cuta formata de pielea extremitatii degetelor, un corp si o portiune libera, care, in treacat fie spus, daca nu poate fi intretinuta dupa cele mai riguroase principii de igiena, ca ornament al frumusetii, este preferabil sa fie taiata cat mai scurt. Cel putin este sanatos. Si pentru ca fericirea de a fi mama pretinde si ea tributul ei, chiar si cele mai cochete femei trebuie sa-si taie unghiile obligatoriu pe toata durata alaptarii. Parul era in trecut mult mai dezvoltat si acoperea intreaga suprafata a corpului omului, jucand rolul de strat izolator fata de variatiile de temperatura din mediul extern. Radacina parului, situata in derm, are o forma rotunjita; in polul ei inferior este situata papila sanguina care ii furnizeaza materiile nutritive. Alaturi de radacina se gaseste un muschi, atrofiat astazi, dar care in trecut avea rolul de a ridica firul de par. Pentru a intelege mai bine, sa ne imaginam ca omul primitiv putea realiza aceeasi performanta, ca si anumite animale contemporane cu noi (caine, pisica etc), care-si zburlesc parul la frig sau la frica.
Tulpina parului este formata din trei straturi: maduva in interior si doua straturi concentrice epiteliale, intens keratinizate si pigmentate, care dau supletea si culoarea.

Glandele sebacee, situate in derm, in imediata apropiere a radacinii parului, secreta o substanta grasoasa, sebumul, care se elimina printr-un canal in foliculul pilos si ajunge la suprafata, unde contribuie la pastrarea unei bune onctuozitati a pielii si parului.
Glandele sudoripare, situate mai profund, in hipoderm, secreta sudoarea, care are un rol important in eliminarea unor saruri din organism, in mentinerea temperaturii constante, precum si in apararea pielii de o serie de microbi, carora nu le convine aciditatea lichidului sudoral.

ROLUL PIELII IN ORGANISM

In ciuda subtirimii ei, pielea exercita o serie de roluri, dintre care citam pe cele mai importante:
Rolul de protectie se exercita in primul rand datorita impermeabilitatii. Prin mobilitatea pe planurile musculare si osoase, precum si prin elasticitatea ei, pielea amortizeaza socurile traumatice de la exterior. Prin pigmentul melanic din stratul bazal al epidermului, pielea apara de actiunea iritativa a razelor solare. In sfarsit, secretiile sebacee si sudorale formeaza la suprafata pielii un invelis cu o aciditate ridicata, care distruge o mare parte din microbii cu care tegumentele vin in permanent contact. Rolul de termoreglare. Datorita retelei de capilare din piele si secretiei sudorale, pielea poate favoriza o eliminare de caldura din organism sau poate retine caldura si impiedica frigul sa actioneze in profunzime.

Rolul de secretie si excretie. Prin secretiile glandelor sebacee si sudorale, pielea elimina din organism o serie de substante chimice, ajutand in acest fel activitatea rinichilor. Rolul in sensibilitate. In piele se termina ramificatiile cele mai fine ale multor nervi senzitivi, ceea ce permite aprecierea senzatiei de cald sau rece, pipaitul, senzatia dureroasa.