Iubirea

Mi-am dat seama ca a oferi iubire, caldura, sau chiar un simplu gest de bunavointa, iti da tie insuti mai intai o stare placuta pe care o extinzi si altora. Oamenii asociaza iubirea cu legatura romantica, ceea ce nu e tocmai potrivit. Ea poate exista si independent de asta, ca o stare pe care o ai in interior si poate fi cultivata de-a lungul vremii, poate fara motiv, stare pe care o transmiti si in jur.

Notiunea de “iubire” este inteleasa si simtita diferit de fiecare. Poate fi un simplu cuvant cu care ne mascam ipocriziile pe care le “hranim” inconstient in interior. Poate defini o stare de exaltare in care suntem sub influenta hormonilor, avand impresia ca va dura la nesfarsit. Poate exprima si o stare de maturitate a constiintei in care simti unitatea cu partenerul si cu intreaga existenta.

Apropo de hormoni, privind strict din punct de vedere chimic, toate starile de iubire din relatii, fie ca sunt de “indragostire”, “chimie”, “interes”, “cuplu monogam inchis”, “poligamie – libertate” (sau altele) reprezinta decizii luate sub impulsul unor tipuri diferite de hormoni. Si cine oare poate judeca si aprecia care hormon este “mai bun” decat altul? Oricum ar fi, niciodata nu va exista vreun consens in ceea ce priveste definirea sau simtirea ei. Asa ca ne putem relaxa si accepta orice pareri asupra subiectului.
“Indragostirea”

Referitor la partea romantica, o confundam foarte des cu indragostirea. Asa facem de multe ori, si barbati si femei. Intalnim pe cineva de care suntem atrasi instantaneu si ne imaginam despre acea persoana ca ar fi idealul. Visam la povesti de iubire minunate si nu e ceva gresit – e o dorinta a sufletului nostru de a fi impreuna cu un alt suflet cu care simte ca rezoneaza pentru a crea ceva frumos impreuna.

Insa mult mai intelept ar fi sa vedem la modul practic ce anume manifesta celalalt, nu ceea ce ne-ar place noua sa credem ca este el. Altfel, nu facem decat sa ne auto-hipnotizam si sa proiectam idealul nostru asupra sa, traind intr-o visare intrerupta, in cele din urma, de realitate. Dupa care cautam vinovatul in partener, in loc sa ne vedem propria eroare initiala.

Oamenii considera ca simpla atractie de inceput pentru o persoana, din orice motiv ar fi (fizic, emotional, de “interese” etc.) este un motiv bun pentru a avea o relatie cu acea persoana. Cand in realitate ea este un motiv bun doar pentru a dori sa o cunosti mai bine mai intai si apoi sa hotarasti, in mod constient, daca doresti sau nu sa construiesti o relatie.
“Trezirea”

Trecand la un alt nivel, simpla atractie devine o rezonanta de cu totul alta factura. Cum spunea un intelept, o relatie frumoasa nu se construieste pe baza unei prietenii sau perioade de curtare indelungata, ci pe baza unei afinitati sufletesti si spirituale care se creeaza foarte rapid.

Iar daca aceasta afinitate nu se creeaza si nu exista, poti insista luni, ani sau chiar generatii intregi :) si nu se intampla mare lucru. Mi-a placut foarte mult intrucat asta era si ideea mea de mult timp: toate jocurile seductiei nu au nicio importanta in fata unei deschideri sufletesti si spirituale autentice.

Cand ne “trezim” suntem capabili sa descoperim cu adevarat sufletul acelei persoane, profunzimea sa… pentru ca doar de acolo se poate crea ceva. Dar oamenii ajung greu aici intrucat sunt prinsi pe traseu in jocurile seductiei, ale ego-ului, in care fiecare incearca sa-si impuna pozitia de superioritate (femeile indeosebi datorita frumusetii sau inteligentei, barbatii indeosebi datorita banilor sau functiei, statutului social).
“Iubirea”

Fiecare om are nevoie sa fie vazut, iubit si apreciat asa cum este el, la nivelul sau cel mai inalt. Cum spuneam, multi oameni simt nevoia sa se conecteze cu cineva dincolo de simpla atractie fizica si, cu cat vezi viata mai mult ca pe o calatorie spirituala, cu atat simti asta mai puternic.

Simtim nevoia sa oferim si sa primim, in cadrul unei relatii, dincolo de modul in care oamenii vad in mod obisnuit interactiunea barbat-femeie. Cautam persoane care credem noi ca se potrivesc din mai multe puncte de vedere – uneori ne dam ocazia sa vedem daca asa este, alteori nu; uneori chiar gasim cu adevarat, alteori nu.

Fiecare are criteriile sale unice de alegere care trebuie respectate. Dar mai presus de toate acestea, important este sa ramai aproape de sufletul cuiva, in orice situatie. Si cred ca asta este “iubirea” in cea mai inalta forma a sa.

Am vazut recent un film de animatie in care era un cantecel:

Dragostea este o forta puternica si misterioasa. Oamenii fac alegeri proaste daca sunt furiosi, speriati sau stresati. Dar arunca putina dragoste in calea lor si vor scoate din ei ce au mai bun.

Este oare asa? Tot ce se poate… dar dupa aceea vine lucrul cu tine insuti, cu temerile, slabiciunile, iluziile. Un lung drum in fata care uneori incepe de pe baze corecte, alteori nu. Dupa cum vom vedea data viitoare. :)