igiena corporala

 Pentru a-si exercita functiile sale, pielea trebuie sa fie curata. O data cu impuritatile pe piele se asaza si microbi (pe 1 centimetru patrat de piele sunt circa 40 000 de microbi si chiar mai multi in unele regiuni ale corpului). Sub actiunea germenilor, substantele organice de pe piele se descompun, dand nastere la compusi cu miros dezagreabil. Pielea curata este capabila sa distruga microbii patogeni. Pielea murdara, insa, nu; de aici, posibilitatea aparitiei a o serie intreaga de boli ale pielii de origine microbiana sau parazitara. Pielea se mentine curata prin folosirea din belsug a apei si a sapunului. Apa calda (30-38 grade) curata pielea de murdarie, sudoare si grasimi, inmuind si dizolvand impuritatile. In acelasi timp are o actiune favorabila asupra organismului si anume: intensifica circulatia sangelui, are actiune calmanta asupra sistemului nervos creeaza o stare de buna dispozitie. Uneori, apa dura (care este incarcata cu saruri minerale, ca de exemplu apa din fantani) poate sa irite pielea.
Sapunul exercita o actiune multipla: dizolva grasimile, un bun dezinfectant si antreneaza impuritatile de pe piele, (clabucul format de sapun scoate toata murdariile din porii pielii); numai sapunul de buna calitate face clabuci din belsug.
Curatenia corporala este de doua feluri: generala, care se recomanda zilnic (cand este posibil) sau cel putin saptamanal, si partiala, care se adreseaza anumitor parti ale corpului mai des murdarite (gatul, picioarele etc) si se practica zilnic sau chiar de mai multe ori pe zi (spalarea mainilor).
Baia de apa calda (30-38 grade) este baia de curatenie generala. Baia prea calda nu este indicata la oamenii foarte grasi (obezi), la cei foarte slabi (debili), la bolnavi si la copii.
Sistemul de imbaiere sub dus (fix sau mobil) este cel mai igienic, foIosindu-se tot timpul apa curata. Prin lovirea corpului de catre picaturile de apa se obtine si un efect stimulator.
Imbaierea in cada este mai putin igienica, deoarece se face in aceeasi apa care s-a murdarit de la inceput. Este insa recomandabila pentru copii, batrani si bolnavi.
Spalatul pe dinti este o deprindere igienica absolut necesara si trebuie efectuat seara la culcare si dimineata. La persoanele care nu suporta decat un periaj pe zi este preferabil ca acesta sa se faca seara. Ramane ca dupa fiecare masa sa se clateasca energic gura cu apa pentru indepartarea resturilor alimentare.
Igiena imbracamintei
Pentru a se adapta conditiilor variabile ale mediului extern, omul a simtit nevoia crearii unui climat artificial prin imbracaminte. Imbracamintea reprezinta, in climatul nostru, circa 5-10% din greutatea corpului Ia barbati si 3-5% la femei si acopera circa 60-80% din suprafata acestuia, in functie de varsta, sezon, sex si conformismul social, pastrand insa in linii generale un caracter net de ocrotire a sanatatii oamenilor.
Functiile imbracamintei. Prin acoperirea corpului cu vesminte se formeaza un strat de aer cu anumite caracteristici de temperatura, umiditate si miscare, creand un microclimat subvestimentar, care influenteaza direct sanatatea si capacitatea de munca. Prin imbracaminte nu trebuie insa sa realizam un microclimat de sera, ci doar sa protejam organismul fata de variatiile excesive ale mediului extern. Pentru aceasta este necesar a cunoaste principalele functii ale imbracamintei.
Reglarea pierderilor de caldura ale organismului care confera protectie contra frigului sau a temperaturilor inalte. Aceasta functie are la baza una din proprietatile tesaturilor, de a fi bune sau rele conducatoare de caldura. Tesaturile cu pori multi (spatii libere pline cu aer), ca si imbracarea mai multor haine suprapuse creeaza straturi de aer protectoare, care impiedica pierderea de caldura (conductibilitate termica redusa). Alegand o imbracaminte cu conductibilitate termica mai mica sau mai mare putem incetini sau grabi pierderile de caldura ale corpului, deci iarna vom prefera haine de lana, vara matasea, inul, bumbacul, canepa, fibrele artificiale. S-a demonstrat ca datorita imbracamintei, organismul poate pastra o treime din totalul temperaturii care s-ar pierde prin conductie si radiatie.
Transportul transpiratiei. Cantitatile importante de apa, rezultate ca produs al transpiratiei, sunt transportate prin spatiile dintre fibre catre exterior unde se evaporeaza. In acest scop, primul strat al imbracamintei trebuie sa fie din material absorbant (preferabil bumbac), imbracamintea cea mai buna pastrand in jurul corpului un mediu uscat.
Permeabilitatea pentru aer. In aerul subvestimentar se acumuleaza o anumita cantitate de bioxid de carbon (2-30 grame pe zi), precum si alte gaze rezultate din functia respiratorie a pielii. Datorita diferentei de temperatura dintre aerul exterior si cel subvestimentar si diferentei de presiune consecutiva are loc un permanent schimb de aer (o adevarata ventilatie naturala), a carei intensitate este in raport direct cu gradul de permeabilitate pentru aer a tesaturii si cu miscarea de aer din aerul exterior.
Permeabilitatea la radiatiile solare depinde de culoarea si natura tesaturii. Cel mai mic grad de permeabilitate il prezinta inul si bumbacul, iar cel mai mare nylonul si matasea. Aceeasi tesatura, la culoarea neagra lasa sa treaca doar 0,6% din razele ultraviolete, la culoarea albastra 11%, la roz 16%, iar la galben 19%. In general, imbracamintea este foarte putin permeabila la razele ultraviolete, de aceea copiii trebuie ca vara sa aiba o mare parte a corpului descoperita, pentru a primi din plin razele ultraviolete (care totusi nu pot strabate suficient o imbracaminte, oricat ar fi de permeabila). In prezent se tinde catre realizarea imbracamintei polivalente, care sa se adapteze automat capacitatii de termoizolare, in functie de conditiile variabile ale climei si de efortul depus de cel care o imbraca. Din toate punctele de vedere se prefera imbracamintea usoara, moale, elastica, care nu irita pielea, bine confectionata, comoda, trainica, corespunzatoare destinatiei care i se da si pe cat posibil frumoasa.
Moda nu tine insa seama totdeauna de particularitatile oamenilor. Indicatia igienica este ca imbracamintea sa corespunda diferitelor forme ale corpului, mai ales ale organismelor in crestere, pe care nu trebuie sa Ie impiedice in miscari, in functiile lor normale. Daca moda intra in litigiu cu igiena, nu trebuie sa se faca nici o concesie modei. Priceperea unui om de a se imbraca cu gust este un indiciu nu numai al nivelului lui de civilizatie, dar, de multe ori, si al deprinderilor sale igienice. Cu cat imbracamintea aleasa este mai simpla si mai comoda (deci mai igienica) cu atat este mai distinsa. De altfel se pare ca normele igienice au triumfat in numeroase domenii ale modei. In prezent se observa o tendinta catre formele simple, rationale, la femei rochii drepte sau usor ajustate, iar la barbati formele drepte. Din acest punct de vedere s-au facut progrese si in ceea ce priveste tesaturile folosite.
Redam mai jos cateva din caracteristicile esentiale ale tesaturilor mai des utilizate la confectionarea imbracamintei :
- tesaturile de bumbac se spala usor, sunt igienice, ieftine, rezistente, comode si frumoase, dar se intind, se sifoneaza, intra la apa, sunt permeabile la aer si apa si foarte putin calduroase;
- tesaturile de in sunt rezistente, permeabile la aer, se spala usor, fiind foarte bune pentru imbracaminte de vara, sunt insa foarte sifonabile;
- tesaturile din matase naturala sunt elegante, usoare, rezistente, permeabile pentru aer si apa, nu se sifoneaza;
- tesaturile din matase artificiala sunt mai pline, mai grele, se intind, intra la apa, nu sunt calduroase;
- tesaturile din celofibra (inlocuiesc matasurile si stofele) sunt moi, frumoase, destul de rezistente, insa intra la apa si se sifoneaza;
- tesaturile din fibre sintetice sunt rezistente, usoare, nu se sifoneaza, se spala bine, sunt durabile, mentin cutele prelucrate la aburi, nu intra la apa, nu lasa insa sa treaca apa si aerul, acest cusur reducandu-le in buna masura utilizarea;
- tesaturile de lana mentin caldura, se sifoneaza greu, pastreaza multa vreme forma data prin calcat, nu ies la spalat, sunt rezistente la purtat; determinarile de laborator au stabilit in mod stiintific (confirmand observatiile practice) ca imbracamintea de lana este cea mai potrivita pentru corpul omenesc, mai ales in perioadele reci.
Tesaturile sunt folosite la confectionarea imbracamintei pentru diverse activitati, in raport cu caracteristicile lor:
- pentru imbracamintea de casa sunt potrivite tesaturile de bumbac (nu vom uita traditionalul sort ocrotitor al rochiei); ele sunt indicate si pentru imbracamintea speciala de protectie folosita in productie;
- pentru birou, imbracamintea se poate face din orice tesatura, cu exceptia celor pentru toaletele de seara, preferandu-se croiala comoda si practica;
- pentru imbracamintea de strada se indica tesaturi de matase, lana sau fibre sintetice;
- pentru teatru, concert, reuniuni se pot folosi rochii din matase, lana, catifea, tafta, fibre sintetice;
- pentru vilegiatura se pot purta rochii din orice tesatura, in afara de cele pentru toaletele de seara; la mare nu vom uita costumul de baie, iar la munte tricourile (mai ales iarna) si tesaturile din genul diftinei (velveton), care mentin caldura dar lasa aerul sa treaca; vara, atat la munte cat si la mare, se pot folosi tesaturi de bumbac si matase in culori deschise, care permit trecerea aerului si a soarelui.
Imbracamintea colorata. La o imbracaminte potrivita conteaza si culoarea, care are un vadit efect psihologic. De altfel, cercetarile stiintifice au demonstrat efectul culorilor asupra sensibilitatii si psihologiei omului. De exemplu, culorile deschise au un efect reconfortant, iar culorile verde si albastru dau o nota rece, distanta, spre deosebire de culorile calde, ca rosu si portocaliu. Mai amintim ca lumina influenteaza culorile, lucru de care trebuie sa tinem seama cu deosebire la alegerea toaletelor de seara, ale caror nuante se modifica sub influenta luminii artificiale. La iluminarea de seara sunt potrivite culorile oranj, galben, nuantele de rosu inchis. Este bine ca alegerea tesaturilor pentru asemenea toalete sa se faca la lumina artificiala.
La alegerea modelului de imbracaminte se cere putina exigenta. Pentru copii sunt bune modelele care sa nu incomodeze dezvoltarea si miscarile. La tinerele fete nu vom permite purtarea de corsete, iar sutienele sunt indicate numai daca sanul adolescentei este prea greu. Altfel, ele nu sunt indicate la aceasta varsta, deoarece impiedica respiratia normala si circulatia sangelui. Pentru adulti vom inclina catre modelele care sa scoata in evidenta partile frumoase ale corpului si sa corecteze sau sa mascheze unele imperfectiuni ale tinutei. Do exemplu, pentru o persoana usor adusa de spate nu se recomanda modele cu gulere mari, iar pentru femei cu bustul mare nu se recomanda modele cu corsaj strans pe corp si cu garnituri complicate, imbracamintea, in general, trebuie asortata cu anotimpurile. Sezonul friguros ridicand mai multe probleme. Este bine sa retinem ca mai multe straturi de vesminte asigura o senzatie mai placuta de caldura decat un singur vesmant foarte gros. In special de copii trebuie sa avem grija a-i imbraca in raport cu starea timpului. De exemplu, vom prefera haina de stofa cu vatelina si costumul de lana, in locul hainelor de blana care incalzesc tare corpul si impiedica miscarile libere la joaca. Nu vom uita ca un copil incalzit si transpirat se imbolnaveste foarte usor. Din garderoba nu trebuie sa lipseasca haina de ploaie. Hainele impermeabile care nu lasa sa treaca apa, asa cum am vazut mai sus, nu lasa sa treaca insa nici aerul; pentru aceasta ele au indicatia de a fi purtate un timp limitat si numai la nevoie.
Imbracamintea trebuie scuturata si periata cat se poate de des (chiar zilnic), expusa la aerisire, calcata, reparata si tinuta in dulapul de haine in perioadele cand nu o folosim. Raspandirea ei prin incapere produce un aspect de dezordine si contribuie la impurificarea aerului.
Prin purtare, imbracamintea se murdareste cu praf, cu secretii ale pielii.
Hainele murdare sunt mai grele decat cele curate. De asemenea, ele tin mai putin de cald. Murdaria astupa porii tesaturilor si ingreuneaza ventilatia, croind conditii nefavorabile organismului.
In hainele murdare, insa, microbii gasesc conditii favorabile pentru mentinerea lor, de exemplu bacilul febrei tifoide se mentine 50 - 60 de zile, bacilul difteriei 7 - 10 zile, iar bacilul tuberculozei cateva luni.
Pentru lenjeria murdara este indicat un cos de nuiele cu capac. Spalarea lenjeriei (de pat si corp) prin fierbere sau oparire asigura in buna masura dezinfectia acesteia.
Igiena incaltamintei
Incaltamintea apara piciorul de aspritatile solului, de traumatismele mecanice, de frig.
In mers, rolul principal il joaoca degetul mare, al carui ax trece prin mijlocul talpii, celelalte degete executand miscarile fine. O incaltaminte igienica trebuie sa respecte configuratia anatomica a piciorului si sa fie cat mai lejera in partea dinainte, pentru a permite miscarea libera a degetelor, si cat mai stransa posterior pentru a fixa bine piciorul in mers. Incaltamintea prea larga favorizeaza aparitia inflamatiilor care se produc prin frecarea piciorului in timpul mersului, iar incaltamintea prea ingusta produce dureri, rosaturi, schiopatari, ingrosari ale gleznei, degeraturi in timpul iernii.
La varsta cresterii, cand oasele nu sunt complet osificate, incaltamintea nepotrivita duce la deformari ale degetelor si ale plantei piciorului (aparitia piciorului plat) care se complica la varsta adulta cu scolioze, varice, bataturi, degete in ciocan, monturi, tulburari de circulatie periferica (picioare reci, vinete) cu transpiratie abundenta si urat mirositoare. Ca atare se va supraveghea cu multa atentie incaltamintea copiilor, sesizand din timp modificarea masurii, precum si mersul copilului. Este preferabil ca in primii ani copiii mici sa poarte ghetute dintr-un material mai putin flexibil care sa nu se deformeze si sa mentina glezna strans. Este recomandabil pentru adolescente a purta in mod curent, pana spre 18 ani, pantofi cu tocuri late si joace, lasand numai pentru imprejurari cu totul exceptionale purtarea pantofilor cu tocuri inalte.
La copiii mai mari, care nu prezinta deformari ale piciorului, precum si la adulti nu trebuie sa lipseasca din inventarul incaltamintei pantofii de tenis, pentru sport, plimbari, excursii.
Cel mai indicat material pentru confectionarea incaltamintei este pielea. Ea apara piciorul de umezeala, fiind impermeabila pentru apa, insa impiedica evaporarea; de aceea vara sunt de preferat sandalele sau pantofii cu fete de panza. Talpa e bine sa fie suficient de groasa, pentru a riposta asperitatilor solului. Talpa de piele este mai igienica decat cea de cauciuc sau material poros care, desi mai rezistenta si elastica, favorizeaza transpiratia si alunecarea pe timp ploios. Talpa de azbest este indicata a fi purtata vara, deoarece ocroteste piciorul de caldura prea mare a pavajului.
In sfarsit, am dori sa luam pozitie impotriva folosirii fara discernamant a incaltamintei cu tocuri foarte inalte, atat la serviciu sau acasa, cat si in vizita si la diferite alte ocazii, deoarece tocul prea inalt duce la deformarea piciorului, favorizeaza aparitia varicelor, iar la fetitele in crestere poate produce chiar deformarea bazinului.
Dupa ce au fost purtati este bine ca pantofii sa fie stersi de praf sau noroi si asezati pe un gratar de lemn sau de metal, pentru a se putea aerisi si usca talpa.
In interiorul locuintei este indicat a se purta o incaltaminte de casa, comoda, calduroasa, cu toc jos, care sa permita relaxarea piciorului. Nu vom neglija influenta binefacatoare, atat la copii cat si la adulti, a mersului cu picioarele goale pe nisip sau iarba, pe care este bine sa-l practicam ori de cate ori avem prilejul. Incaltamintei i se asociaza in mod curent purtarea ciorapilor, care sunt necesari pentru a atenua frecarea, a absorbi transpiratia si iarna pentru a impiedica degeraturile. Ciorapii se murdaresc repede de aceea este foarte indicata schimbarea lor zilnica.
Pentru sustinerea ciorapilor pe picior nu sunt indicate jartierele de elastic, care pot provoca tulburari in circulatia venoasa, favorizand aparitia varicelor, umflarea gleznelor etc.
Se recomanda purtarea portjartierului lejer sau a ciorapilor cu chilot, aceasta cu deosebire pentru organismele in dezvoltare (copii, adolescente), pentru femeile cu predispozitii constitutionale, la cele cu profesiuni care necesita statul mult in picioare sau la bolnave cu tulburari circulatorii.