
Exista o vorba care spune ca timpul le rezolva pe toate. Insa in zarva si-n agitatia societatii in care traim ne este greu sa mai intelegem acest lucru. Alergam dintr-un loc in altul, avem multe sarcini de indeplinit, ne implicam in numeroase activitati, ceea ce ne poate creea impresia ca timpul ne va strange mai degraba de gat decat sa ne ajute sa ne rezolvam sarcinile.
In felul asta nu ne mai dam seama cum de sarbatorim Craciunul la o saptamana dupa Paste, iar de Revelion realizam ca ne sunam prietenii pe care am avut timp sa-i sunam fix cu un an in urma, cu aceeasi ocazie.
Poate ca e nevoie sa ne asezam si sa ne notam pe foaie, care sunt cu adevarat lucrurile importante pentru noi. Poate vorba asta timpul le rezolva pe toate are chiar un efect terapeutic, caci ne poate face sa ne gandim la rezolvarea sarcinilor pe o perioada nedeterminata, fara limite de timp. E ca si cum reusim sa acceptam ca unele sarcini chiar nu pot fi rezolvate pe moment, in ciuda faptului ca aparent se incadreaza la urgente si ca ele vor fi rezolvate candva.
Uneori ne dam seama ca prin acceptarea acestui lucru, nu am reusit doar sa ne luam o mare piatra de pe umeri, dar si realizam ca prin asteptarea de zile, saptamani, luni, sau chiar ani reusim sa gasim momentul cel mai potrivit indeplinirii acelei sarcini. Ceea ce poate insemna ca fiecare activitate in sine are timpul ei, iar dorinta noastra de a le inghesui pe toate intr-o perioada fixa, contravine felului natural al lumii si al vietii de a-si urma cursul.