notiuni de radiologie

 NOTIUNI DE RADIOLOGIE

 STRUCTURA MATERIEI
Razele Rontgen, ca si alte radiatii, isi au sursa in materia Pentru a putea intelege natura, proprietatile si intrebuintarile practice ale razelor Rontgen, ale izotopilor radioactivi, va trebui sa cunoastem in prealabil cateva notiuni despre structura materiei si despre legatura materiei cu energia. Atomul este cea mai mica particica specifica unui element si nu poate fi scindat in elemente asemanatoare lui. Studiul corpului radioactiv a aratat ca atomul este complex, fiind constituit din particule, dintre care unele cu sarcina electrica. Rutherford (completat mai tarziu de Bohr si altii) a conceput atomul, in 1911, ca un mic sistem planetar: un nucleu central incarcat pozitiv, in care se concentreaza, se pare, toata greutatea atomului, iar la periferie - straturi conccntrice de electroni, particule cu greutate infima, incarcate electric negativ, care graviteaza cu mare viteza in jurul acestui nucleu central. Electronii circula rapid in jurul nucleului si dezvolta o forta centrifuga capabila de a anihila atractia electrica pozitiva a nucleului. Masa unui electron este foarte mica si, de aceea, cand vorbim de masa atomului, neglijam pe aceea electronilor si ne referim numai la nucleu. Nucleul confine protoni si neutroni, particule care au aceeasi masa, de aceea suma protonilor si a neutronilor arata masa atomica. Protonii au incarcatura electrica egala cu cea a electronilor, dar de semn contrar (pozitiva). Numarul protonilor fiind egal cu al electronilor face ca atomul sa fie din punct de vedere electric neutru. Numarul lor (al electronilor sau protonilor) reprezinta ceea ce numim numarul atomic. El indica locul elementului respectiv in sistemul periodic al elementelor lui Mendeleev. De aceea, spunem ca electronul este constituentul universal al materiei, fiind cea mai mica particula materiala. De numarul si asezarea in straturi a electronilor periferici depind proprietatile fizice si chimice ale elementului respectiv. Numarul electronilor situati in stratul cel mai periferie conditioneaza valenta unui element. Reactiile chimice si unele proprietati fizice - de exemplu absorbtia radiatiilor - au loc fara interventia nucleului, petrecandu-se numai in diferite straturi electronice. Cel mai simplu si usor atom este cel de hidrogen - nucleul sau este format dintr-un singur proton, iar periferia este constituita dintr-o singura orbita, pe care se gaseste un singur electron. Protonii din nucleu, desi au incarcatura electrica identica, nu se resping - contrar legilor lui Colomb ale respingerii si atractiei electrostatice -, datorita distantelor infinit de mici ce despart particulele nucleare. Imediat ce aceste distante cresc, protonii se resping intre ei si nucleul se dezagrega. Asa se intampla cu nucleul de uraniu - corp radioactiv, care, avand 92 de protoni, se dezagreaza spontan din cauza numarului mare de particule si prin slabirea fortelor care le leaga. In nucleu se concentreaza si marea majcritate a energiei pe care o reprezinta atomul. Sub actiunea unei radiatii coipusculare sau electromagnetice se pot smulge unui atom unul sau mai multi electroni, obtinandu-se ceea ce se cheama ion. Ionul este un atom care a pierdut sau a castigat unul sau mai multi electroni; poate fi pozitiv, cand a pierdut electroni, sau negativ cand castiga electroni.
  RAZELE RONTGEN
Razele Rontgen poarta numele savantului german care le-a descoperit, la sfarsitul secolului trecut, cu ocazia unor experience cu raze catodice. Banuind ca este vorba de radiatii necunoscute in vremea aceea, le-a denumit raze X. Razele Rontgen fac parte din grapa radiatiilor electromagnetice, adica a radiatiilor care se propaga la distanta sub forma unor oscilatii cu lungime de unda foarte mica, de zeci de mii de ori mai mica ciecat a luminii.
  PROPRIETATILE RAZELOR RONTGEN
Razele Rontgen au o serie de proprietati - unele comune tuturor razelor electromagnetice, altele particulate.
Proprietatilefizice cele mai importante sunt: - se propaga in linie dreapta si au viteza de 300 000 km/sec; - intensitatea scade cu patratul distantei: daca distanta creste de doua ori, intensitatea scade de patru ori; - absorbtia constituie suma fenomenelor ce se produc atunci cand razele Rontgen strabat un corp material. Efectul acestor fenomene este pe de o parte cantitativ, caci slabeste intensitatea radiatiei prin absorbtia unei cantitati de raze in corpul iradiat, iar pe de alta parte rezulta si o schimbare calitativa, caci prin traversarea de catre cuantele roentgeniene a unui corp material, iau nastere radiatii noi, secundare. Se modifica in acelasi timp directia fasciculului roentgenian incident. Modificarile cantitative sunt rezultate de legea Bragg-Pierce: absorbtia este direct proportionala - cu densitatea, puterea a 4-a a numarului atomic si cu puterea a 3-a a lungimii de unda. Modificarile calitative se produc printr-un proces de difuziune, adica de deviere si imprastiere a razelor, si printr-un proces de emisie de catre corpul absorbant de radiatii secundare caracteristice si fotoelectronice precum si de energie luminoasa, caldura, efecte fotochimice: - ionizeaza gazele; - produc fluorescenta unor corpuri ca platinocianura de bariu, tungstatul de cadmiu etc. Proprietati chimice. Cea mai importanta proprietate chimica este impresionarea placii fotografice. Este o actiune ce se petrece la periferia atomului. Substantele influentate sunt sarurile de argint, care devin sensibile la actiunea unui corp reductor, precipitand argintul ca o pulbere neagra fina. Aceste proprietati fac posibila intrebuintarea razelor Rontgen in radiografii. Razele Rontgen se sumeaza, se cumuleaza in tesuturile vii pe care le strabat.
  APARATUL RONTGEN
Un aparat roentgendiagnostic se compune din urmatoarele piese: tubul Rontgen, un transportor de inalta tensiune, un transformator de incalzire a filamentului, cabluri de inalta tensiune, kenotroane sau ventile, stativ, masa comanda, ecran, precum si alte accesorii. Razele Rontgen se produc in tubul radiogen, care este format dintr-un balon de sticla greu fuzibil (care rezista la temperatura inalta), in care s-a facut vid si in care la o extremitate se gaseste un filament de tungsten cu un cilindru in jur (catodul), iar la cealalta extremitate se gaseste anticatodul sau anodul, format dintr-o bara de cupru care are in mijloc o pastila de tungsten, unde bombardeaza electroni (anod fix), sau un dispozitiv care se roteste (anod rotativ), mult mai avantajos. Catodul se leaga la polul negativ al transformatorului de inalta tensiune, iar anodul cu polul pozitiv, curentul circuland de la catod la anod. Filamentul (catodul) se incalzeste la incandescenta si emite electroni, care sunt atrasi puternic de anod; prin izbirea acestor raze de anod iau nastere razele Rontgen.
  INTREBUINTARI
Radiodiagnosticul constituie o metoda de investigate clinica, care ne furnizeaza date morfologice si functionale foarte utile pentru diagnostic, si, implicit, si pentru tratament. Radioscopia este o metoda de explorare radiologica care consta in examinarea pe ecranul radioscopic a imaginilor pe care le da un fascicul de raze Rontgen dupa ce a traversat corpul expus. Radioscopia se bazeaza pe: absorbtia inegala a razelor de diferite corpuri, pe proprietatea razelor Rontgen de a produce luminiscenta unor corpuri si pe proiectia lor conica. Radioscopia permite explorarea dinamica a unor organe, dandu-ne informatii pretioase morfologice si functionale. Pentru a putea executa o radioscopie trebuie mai intai sa ne adaptam vederea la intuneric. Dupa 10 minute de adaptare (de stat la intuneric), sensibilitatea luminoasa este de 50 de ori mai mare decat daca venim direct de la lumina, iar dupa 20 de minute, de 200 de ori. - Radiografia este o metoda de explorare radiologica care se bazeaza pe proprietatea razelor Rontgen de a impresiona stratul sensibil de bromura de argint si filmele radiografice. Radiografia este mai bogata in detalii decat radioscopia si constituie un document obiectiv, ce poate fi comparat in timp. Exista multiple metode radiografice, dupa organul sau portiunea organului de examinat si dupa scopul pe care il urmarim. Radiofotografia medicala este procedeul de diagnostic radiologic prin care se fotografiaza, pe un film de dimensiuni reduse, imaginea unui ecran fluorescent. Este folosita mai ales pentru depistarea leziunilor pleuropulmonare si cardiovasculare. Tomografia consta in radiografierea unui singur strat al unui organ sau zone. Ea ne permite analiza unei imagini radiologice care reprezinta sinteza tuturor straturilor. Prin miscarea in sens invers in timpul expunerii a tubului radiogen si a casetei cu filmul radiografiei, dispozitivul tomografului realizeaza stergerea imaginilor straturilor supra- si subiacente si permite iradierea permanenta a statului interesat. Radiokimografia este o metoda mai veche, folosita pentru inscrierea pe film a miscarilor organelor. Este folosita ca o completare a celorlalte metode radiologice, mai ales in explorarea aparatelor cardio-vascular, respirator si a diafragmei. Ea se realizeaza prin deplasarea uniforma, fie a grilei, fie a filmului radiografic. Daca se deplaseaza grila, se obtine imaginea in totalitate a organului, marginile lui prezentand dintaturi (crosete), care de fapt sunt expresia radiografica a miscarilor. Daca se misca filmul, se inregistreaza numai acele puncte pe conturul organului care se afla in dreptul deschizaturilor grilei. Radiocinematografia, bazata pe amplificatorul electronic, ne permite explorarea organelor in miscare, mai ales a aparatelor digestiv si cardio-vascular. Principiul metodei consta in filmarea imaginii de pe ecranul radioscopic sau direct dupa iesirea razelor din corpul omenesc, fara ecran (procedeu direct). Se obtin foarte multe date functionale, detalii mai fine, claritate si precizie mai mari. Roentgenteleviziunea si inregistrarea magneticd a imaginii radiologice reprezinta ultimele cuceriri ale tehnicii radiologice. Imaginile pot fi inregistrate dupa dorinta, in momental prielnic in timp scurt si in orice moment. Fixarea, inregistrarea si reproducerea imaginii radiologice pot fi efectuate in fractiuni de secunda. In acest fel se inlatura prodesul developarii, care cere timp si multa manopera.