razele ultraviolete (UV)

Sunt radiatii cu o lungime de unda mai mica decat infrarodii, dar cu o frecventa mai mare. Sunt de asemenea trei grupe de ultraviolete: A,B,C, - Ultravioletele A, cu lungimea de unda - 0,23 - 0,40 microni.

- Ultravioletele B, cu lungimea de unda = 0,28 - 0,32 microni.

- Ultravioletele C, cu lungimea de unda = 0,28 microni.

Ele sunt produse - in afara de sursa naturala, soarele - de aparatele cunoscute: lampile de cuart, care nu absorb ultravioletele ca sticla obisnuita. Ultravioletele iau nastere prin descarcarea curentului electric in becul care contine vapori de mercur metalic sau prin arcul volatic. Aplicatia terapeutica cu ultraviolete se face local si general. Local se face doza-eritem (echivalenta cu o arsura usoara de gradul I), dupa ce am testat sensibilitatea tegumentului (biodozimetria). General, ultravioletele se folosesc in doza progresiva, adica incepand cu 1 - 2 minute si ajungand pana la 10 - 15 minute. Important! Intotdeauna ochii trebuie protejati (cu ochelari negri sau vata umeda).

Proprietatile ultravioletelor sunt multiple:

a) Chimice: - oxidare (exemplu: formarea apei oxigenate sub actiunea lor), - reducere (exemplu: sarurile de Ag, folosite in fotografie); - polimetrizare (exemplu: formarea ozonului in atmosfera).

b) Biochimice: OHb este redusa in methemoglobina, ergosterolul este activat si transformat in vitamina D2 etc.

c) Biologice: inhibarea diastazelor, fermentilor, histaminogeneza, degradarea acizilor aminati etc.; sterolii sunt transformati in vitamina D2; actiune bactericida. (Se poate masura cu ajutorul abiofotometrului numarul de colonii microbiene distruse de UV.). In doza mai redusa, atenueaza virulenta germenilor patogeni (bacterii sau virusuri). In felul acesta s-au putut face unele vaccinuri (antirabic, contra psitacozei, febrei aftoase, bacteridiei carbunoase, tuberculozei etc.). Tot aceasta actiune bactericida a UV explica sterilizarea apelor naturale, mai intensa in timpul verii. Pe aceasta proprietate se bazeaza folosirea lor la sterilizarea aerului din spitale, crese, sali de operatie, saloane de nou-nascuti etc.

d) Eritemul actinic, care lasa loc pigmentatiei uniforms si de durata mai lunga comparativ cu pigmentatia generata de infrarosii.

e) Cresc Ca si pH in sange.

f) Stimuleaza hematopoieza.

g) Stimuleaza sistemul reticuloendotelial si deci capacitatea de aparare a organismului. Toate aceste proprietati ale radiatiilor ultraviolete - unele cunoscute din vechime - au facut sa li se acorde mare importanta pentru apararea sanatatii omului. De aici vine si dictonul vechi: Unde nu intra soarele pe fereastra, intra doctoral pe usa. Indicatii: Pentru actiunea lor antiinflamatorie, antialgica si antinevralgica, se prescriu in bolile reumatismale cronice, subacute si chiar acute, mialgii, nevralgii, nevrite etc.; pentru actiunea lor bactericida, se folosesc in procesele supurative cronice specifice (tuberculoze osteoarticulara, ganglionara, cutanata si nesupurativa, ca si in procesele inflamatorii nespecifice), acnee, furunculoza stafilococica, dermite etc., ulcere varicoase, plagi atone etc.; pentru actiunea antialergica desensibilizata - in astmul bronsic (doza-eritem); pentu actiunea lor hematopoietica - in anemii, rahitism, spasmofilie (tetanie lenta). Contraindicatii: cancer, tuberculoza, stari febrile etc. Climatul alpin, ca si cel marin, au o atmosfera mai pura si deci disperseaza mai putin lumina, sunt mai bogate in ultraviolete. Cantitatea cea mai mare de ultraviolete se gaseste la zenit, cand unghiul de incident al radiatiilor este de 90° pe suprafata pamantului; dar si razele infrarosii calorice se gasesc la fel, in aceeasi proportie. De aceea, helioterapia se face mai ales dimineata organis mul suportand-o mai bine si mai comod (baile de soare + baile de aer = aeroterapia). Notam ca se poate face si numai aeroterapie, la umbra.