lumea misterioasa a algelor

Apa detine un rol major in viata noastra, aspect despre care citim si auzim la tot pasul. Putem formula sub forma de gluma: in zilele noastre si din robinet curge apa. Cunoastem regula generala potrivit careia consumul zilnic a cel putin 1,5-2 litri de apa este indicat persoanelor sanatoase, sau cantitatea recomandata este de 2-3 litri de apa, aceasta crescand in functie de activitatea fizica si factorii de mediu. Consumul abundent de apa constituie un sfat frecvent fie ca este vorba de stilul de viata sanatos, cure de slabire, fie de detoxifierea sau descarcarea organismului. Avem motive intemeiate sa urmarim consumul corespunzator de lichide, intrucat chiar si cea mai mica deshidratare poate altera randamentul nostru fizic si psihic. Trebuie sa respectam aceasta regula si in cazul curelor de slabire, fiindca potrivit unor informatii aportul de apa poate spori consumul energetic al organismului nostru (Boschmann, 2003), facilitand astfel mentinerea sau reducerea greutatii corporale. 

Apa inseamna insa mult mai mult pentru noi: este pe de o parte simbolul renasterii, iar pe de alta parte mediul misterului nasterii. Apa reprezinta leaganul vietii, fiind prezenta nu numai la instalarea vietii pe pamant, ci este indispensabila si azi in mentinerea vietii. 

Pentru majoritatea oamenilor cuvantul alge duce la gandul piscinei cu peretii verzui din gradina sau la popularea cu alge a apelor naturale, ori la suprainmultirea algelor si efectul fenomenului asupra pestilor sau pesoanelor care se scalda. Foarte putini se gandesc din primul moment ca viata de pe pamant este legata de apa si de alge, iar doua treimi din globul pamantesc sunt acoperite de apa. Multi ne simtim atrasi de albastrul infinit al marilor si al oceanelor, de oglinda sclipitoare a apelor sau de murmurul apei ce strabate intregul tarm. In vise deseori inotam in spatiile nelimitate ale inaltimilor si profunzimilor, iar chimia celulelor noastre este dominata si azi de valurile apei oceanice. Ne leaga chiar mai multe de apa: numerosi cercetatori de renume au fost de acord cu teoria maimutei de apa. Aceasta axioma a fost elaborata de Alister Hardy si Elaine Morgan (Morgan, 1982). Ei au sustinut ca stramosii nostri si-au trait viata pentru o vreme in apele marilor, respectiv in imediata lor apropiere inca cateva milioane de ani ulterior dupa ce primele animale au cucerit uscatul. Aceasta ipoteza explica lacrimile, transpiratia salina, cocentratia si consistenta lichidului amniotic similar apei oceanului si stratul adipos protector mai subtire sau mai gros – elemente nespecifice vietuitoarelor uscatului – adica la sute de milioane de ani de la iesirea pe uscat a primelor fiinte, stramosii nostri au revenit pentru scurt timp in mediul protector al apei, in lagunele sarate sau apele deschise, precum focile si delfinii. Astfel, muschii si algele au fost parti organice ale alimentatiei inaintasilor nostri, alaturi de alte surse marine, asigurand organismului acizi grasi esentiali indispensabili si alte elemente nutritive importante. De asemenea, consumul de peste si alte vietati marine bogate in acizi grasi omega-3 si numeroase oligoelemente au facilitat dezvoltarea sistemului nervos. Oricum ar fi fost, cert este ca daca ii punem in apa, sugarii inoata ghidati de instincte inscrise in gene, iar atractia fata de apa ne insoteste adesea pe tot parcursul vietii.

Nu putem renunta la darurile oferite de apa! Personajul principal al povestirii noastre este o cianobacterie, Arthrospira, in limbaj popular alga albastra Spirulina si alga verde Chlorella, care multumita calitatilor multiple, pot fi numite cu usurinta daruri ale naturii sau ale apei.

Cu numele de alge sunt denumite atat organisme procariote (fara nucleu individualizat), cat si organisme eucariote (cu nucleu individualizat). Din categoria procariotelor fac parte algele albastre - verzi. Dintre eucariote fac parte celelalte alge (verzi, brune, rosii).

Algele sunt organisme cu structura variabila, capabile de fotosinteza, dar lipsite de radacini, frunze sau tesuturi. Structura variabila le este indeosebi caracteristica, intrucat studiind constitutia catorva specii, ea seamana in dimensiuni microscopice cu cea a bacteriilor, in vreme ce din exterior altele par a fi niste plante cu structura mai complexa, datorita lungimii lor de mai multi centimetri sau metri.

Pe Pamant cea mai mare (50-300 metri) si cea mai mica (0,5-3 micrometri) planta face parte tot din clasa algelor (Kiss, 1998), dar pana si in privinta mediului de supravietuire, aceste organisme rezista la cele mai extreme conditii. Fie ca e vorba de solul padurilor, de apa izvoarelor termale, suprafata ghetii sau de stratul superior subtire al stancilor din desert, algele se regasesc oriunde. Valorile record ale longevitatii sunt legate tot de alge si de alte mici vietuitoare similare: algele din Antarctica se trezesc doar pentru cateva ore anual, fiind astfel lesne de inteles ca o singura celula a algei poate vegeta timp de 5-10 mii de ani dincolo de limita inghetului, la marginea vietii, in stare de hibernare (Kiss, 1998)! Fara indoiala vorbim de vietati cu adevarat stramosesti si rezistente, de adevarati maestri ai supravietuirii. Cei interesati pot citi mai detaliat despre capacitatea de adaptare superioara a algelor la temperaturi extreme reduse sau crescute, la medii acide sau alcaline, sarate sau la alte conditii de viata deosebite, in cartea intitulata Algae and Cyanobacteria in Extreme Environments, semnata de Seckbach.