AVITAMINOZA B2 (ariboflavinoza)
Etiopatogenie: carenta apare datorita unui aport insuficient sau tulburari digestive (leziuni hepatice, pancretice), iar tulburarile in procesele de oxidare si fosforilare explica fenomenele morbide caracteristice.
Simptomatologie: aspectul clinic al acestei carente vitaminice este caracterizat printr-o serie de semne, dintre care mai importante sunt: Semne oculare: opacitatile corneei sunt ccle mai grave: apoi irite, ambliopii. Orbirea la stralucirea extraordinara a zapezii la inaltimi mari s-ar datora distrugerii de catre razele ultraviolete a riboflavinei (accidente survenite la alpinisti la foarte mari ascensiuni -Himalaya). Semne cutanate fi mucoase: dermatita, stomatita, ca si cheilita angulara (fisuri la comisurile labiale) sunt caracteristice: parul devine friabil si se albeste. Semne nervoase si sanguine: apatie, facies de Parkinson, ataxie, dismetrie, kinezii, nistagmus, anemie. Evolutie - Complicatii: evolutia este progresiva, daca persista carenta si leziunile digestive. Complicatiile redutabile sunt cataracta si irita. Tratament: boala este rara. Este grava numai datorita opacitatii corneene. O alimentatie echilibrata (mai putine conserve) previne boala, iar vit. B2 riboflavina, 40 - 50 mg per os sau in injectii intramusculare (fiole de 5 mg sau 10 mg), ca si ingestia de drojdie-de-bere vindeca avitaminoza.
VITAMINA B12 (cobalamina)
Se mai numeste cobalamina, pentru ca este singura vitamina ce contine in molecula sa un metal, un atom de cobalt. Origine si rol: a fost izolata din ficat; se mai gaseste in splina si carne, drojdie-de-bere, painea neagra etc; are o frumoasa culoare rosie. Aceasta vitamina joaca un importat rol metabolic - proteic si lipidic. Participa la sinteza unor acizi aminati esentiali - metionina si colina -, metionina formand cistina; iar prin metionina si colina, are rol in metabolismul lipidclor, evitand infiltrarca sau incarcarea grasa a ficatului - actiune lipotropa; un alt rol ii revine in hematopoieza, de unde indicatia sa in tratamentul anemiilor.
CARENTA DE VITAMINA B12
Etiopatogenie: carenta de vit. B12 poate fi primitiva - printr-un aport alimentar exogen insuficient (factorul extrinsec) - sau secundara - din cauza lipsei enzimei gastrice (factorul intrinsec) sau prin inhibarea de catre antibiotice a florei microbiene intestinale. Patogenic, deficienta in absoibtia vit. B12, ca si in utilizarea ei este explicata prin absenta factomlui intrinsec in urma unei suferinte gastrice (gastrita cronica, ulcer, stomac operat etc.). Simptomatologie: semnele importante sunt: digestive (inapetenta, greata, diaree); sanguine (anemie hipercroma, megaloblastoza si megalocitoza, leucopenie, neutropenie si trombopenie); generale (astenie, ameteli). Diagnosticul se face pe baza semnelor clinice si a tabloului hematologic - sindromul Biermer (vezi capitolul Anemii). Evolutie - Prognostic: evolutia este favorabila daca diagnosticul este precoce, dar poate fi grava si chiar ireversibila in formele avansate de boala. Tratament: alimentatia bolnavului bogata in protide, fier, vitamine este tratamentul esential. Tratamentul medicamentos consta in administrarea de vit. B12 intramuscular (fiole continand 50? si 1 000? ), extracte hepatice, preparate cu acid clorhidric si pepsina pentru mucoasa gastrica (acidopeps - 3 tablete/zi la mese); in cazuri grave, perfuzii in sange. Profilaxie: un aport alimentar exogen complex, format in special din came, ficat, rinichi, muschi, ca si tratarea afectiunilor gastrice cronice previn suferinta.