Tratamentul accesului gutos se face cu: Colchicina (folosita de peste 2000 de ani), administrata in comprimate de 1 mg, pornind de la 4 mg in prima zi, 3 mg a doua zi, 2 mg a treia zi etc. Dozele se scad in raport cu evolutia si se administreaza de obicei doua saptamani, uneori mergand cu doze mici de 1-2 mg/zi pana la 6 luni. Accesul acut dispare in mod obisnuit in 4 - 8 zile. Se poate administra si i.v. Fenilbutazona si derivatul sau Oxifenilbutazona dau rezultate superioare. Se administreaza 0,5 - 1 g/zi, 5-6 zile, oral sau i.m. Efectele secundare sunt mai reduse ca cele care apar dupa Colchicina. In atacurilc severe, se administreaza 40 - 50 u.i. A.C.T.H., la 12 ore i.m. sau Prednison 20 - 40 mg in 24 de ore. Agentii uricozurici (Probenecid si Sulfinpirazona), sau inhibitorii xantinoxidazei (Allopurinol), sunt mai indicati in formele cronice sau intre crize.Se completeaza tratamentul cu repaus la pat, regim lacto-fructo-vegetarian, hipocaloric si bogat in lichide. 2. Tratamentul hiperuricemii lor si al gutei intre crize. Regimul va fi hipocaloric, hipolipidic si cu restrictie calorica globala. Normalizarea greutatii scade pana la 2 mg% hiperuricemia. Se interzic viscerele. Se interzic de asemenea alimentele excitante, alcoolul, condimentele, cafeaua si ceaiul si in general alimentele bogate in purine (ficat, creier, icre, rinichi, extracte de carne, sardele, mezeluri). Sunt permise zilnic pana la 200 mg de purine. Se vor evita glucidele, grasimile si proteinele in exces. Se recomanda ingestia de 2 - 3 litri lichide in 24 de ore. Medicatia. Colchicina este mai putin indicata (1 mg Colchicina timp mai indelungat). Uricozuricele, ca Probenecidul (Benemid), Sulfinpirazona (Anturan), si derivatii de benzofuran: Benziodarona, Benzarona (Amplivix, Fragivix), Benzbromarona, pot fi utile. Uricozuricele scad glicemia prin cresterea eliminarii urinare de acid uric. Uricostaticele, dau rezultate superioare. Dintre acestea se folosesc: Acidul orotic, care blocheaza acidul uric; inhibitorii xantinoxidazei, care se administreaza in doze de 100 mg zilnic (uneori 400 mg), sub forma de Allopurinol, (Zyloric sau Milurit) si Tiopurinol. Uratoxidaza, este cel mai puternic uricostatic, scazand cel mai mult uricemia. Ca medicatie adjuvanta, se administreaza Fenilbutazona (6-8 zile, 300 - 800 mg/zi), Indometacin, Brufen, Prednison, deci medicatia antiinflamatoare.
BOLILE PRIN CARENTE VITAMINICE
VITAMINELE
Vitaminele (lat, vita = viata si amina = acid aminat) sunt substante organice complexe, indispensabile cresterii si intretinerii organismului animal. Organismul uman, neputandu-le sintetiza (decat cu rare exceptii), isi asigura necesarul din alimentatie. Vitaminele au rol de biocatalizatori intr-o multime de procese metabolice, grabind sau facand posibile o serie de reactii chimice. De asemenea, ele mai constituie, direct sau indirect, enzime ale multor sisteme enzimatice importante. Nefiind cunoscute la inceput ca structure chimica, ele s-au notat alfabetic, aceste denumiri fiind pastrate si astazi, cand, desi cunoscute, s-a mentinut totusi vechea clasificare, care grupeaza vitaminele dupa solubilitatea lor in: liposolubile (solubile in grasimi); hidrosolubile (solubile in apa).
Din grupul vitaminelor liposolubile fac parte vitaminele A, E, K, D, iar din cele hidrosolubile: B1 B2, B6, B12, C, PP, P. Insuficienta sau lipsa vitaminelor din alimentatie da nastere la o serie de tulburari ce constituie bolile. De obicei aceste stari survin in urma unui regim pluricarentiat, in care una dintre vitamine este dominant mai deficitara. De exemplu, in alimentatia exclusiva cu porumb care da pelagra, pe langa vitamina PP - factor raspunzator al bolii - mai lipsesc vitaminele B2, C, D, mineralele Fe, Ca si acizii aminati, lizina si triptofanul. Retinem deci ca starea de subnutritie confera carente conjugate de vitamine, proteine si minerale. De aceea este suficient, uneori, ca numai un regim alimentar complet (came, oua, lapte, vegetale) sa inlature avitaminoza respectiva.
VITAMINA A (axeroftol)
Se mai numeste vitamina antixeroftalmica, sau axeroftol, sau vitamina cresterii.
Origine: are dubla origine, gasindu-se in ambele regnuri, si animal si vegetal; astfel o gasim in untura de peste, lapte, unt, galbenusul de ou, rinichi si indeosebi ficat, dar si in morcovi (carote), rosii, spanac, ardei, varza, sfecla rosie, patrunjel, caise, dovleac etc. Cu cat alimentele vegetale sunt mai viu colorate, cu atat sunt mai bogate in vitamina A. Constitutia chimica: vitamina A este un alcool nesaturat, care se formeaza din ß-caroten sau provitamina A, sub actiunea fermentului carotinaza. Functii si proprietati: este rezistenta la actiunea caldurii, dar nu rezista la lumina, ultraviolete si oxigen. Roluri: asupra cresterii organismului; asupra vazului; antiinfectios; este vitamina tegumentului si a mucoaselor (afectiuni digestive, respiratorii etc.).