Alopecia areata
Descrierea alopeciei areate
Alopecia areata este o boala dermatologica caracterizata prin caderea parului, in general de pe pielea capului, zonele de alopecie avand forma rotunda sau ovalara. Boala poate apare la orice varsta si uneori poate afecta si alte zone cu par: gene, sprancene, barba, axile, inghinal etc.
Cauzele alopeciei areate
Cauza ramane necunoscuta, insa celulele autoimune ataca regiunea foliculului, care provoaca caderea firelor de par fara a aduce distrugeri permanente foliculului din anumite regiuni. In timp, exista posibilitatea ca parul sa creasca la loc.
Boala poate apare sporadic sau la mai multi membrii din aceeasi familie. O parte dintre pacienti pot face ulterior si alte boli ale sistemului imunitar, de exmplu: vitiligo sau anemie pernicioasa.
Simptomele alopeciei areate
Pierderea parului este asimptomatica si de aceea este descoperita intamplator, frecvent la coafor sau frizer. Alopecia areata nu este o boala contagioasa si nu este influentata de regimul alimentar. Uneori poate aparea dupa un eveniment stresant, dar nu s-a demonstrat direct rolul acestuia in aparitia bolii.
Factori de risc ai alopeciei areate
Pentru unul din 10 dintre bolnavii cu alopecie areata, efectele sunt permanente. Sansele ca acest lucru sa se intample sunt mai mari, in special, in cazul persoanelor care: au capatat afectiunea la o varsta frageda (inainte de pubertate) sau se lupta cu ea de mai bine de un an; au un istoric familial al acestei boli; sunt predispuse la alergii; au o culoare, forma si textura anormala a unghiilor (aspect nisipos sau de parca suprafata unghiei ar fi intepata cu un ac); sufera si de o alta boala autoimuna; au suferit o cadere excesiva a parului.
Diagnosticul alopeciei areate
Diagnosticul de obicei, poate fi facut pe baze clinice. O biopsie scalp rareori este necesar, dar poate fi de ajutor atunci cand diagnosticul clinic este mai putin sigur. Caracteristic examenului histologic (efectuat din doar citeva fire de par) este infiltratul limfocitic peribulbar, dispersat.
Este descrisa scaderea numarului foliculilor maturi de par si cresterea velusului. Apare o alterare a ratei fazelor anagena si telogena a foliculilor de par. Normal 90% dintre foliculi sunt in faza anagena si 10% in faza telogena. In alopecia areata procentele se modifica foliculii din faza telogena cresc pana la 30%. In cazurile de alopecie de durata pina la 100% dintre foliculi pot fi in faza telogena.
Diagnosticul diferential trebuie facut de urmatoarele afectiuni: tinea capitis, trichotillomania, alopecia androgenetica, sifilis, effluvium telogen.
Tratamentul alopeciei areate
Tratamentul este stabilit in urma unui consult de catre un medic dermatolog, chiar daca in 30% din cazuri se poate produce o crestere spontana a parului. In aceste cazuri, la inceput, parul creste grizonat sau alb, dar dupa un timp revine la culoarea initiala.
Recresterea naturala a parului poate fi accelerata de tratament. Exista o mai multe linii terapeutice care pot fi abordate : corticosteroizi topici, cignolin, difenciprona, minoxidil, corticosteroizi intralezionali etc., dar nu dau rezultate perfecte la toti pacientii. Unele dintre tratamente produc doar ameliorari temporare si parul poate recadea de indata ce tratamentul a fost oprit. Pentru a putea urmari evolutia bolii, sub tratament trebuie mentinuta ingrijirea personala: parul trebuie sa fie curat si pieptanat o data pe zi cu maxima grija.
Totusi sunt situatii in care tratamentele si masurile igieno-dietetice oricat de bine ar fi respectate pacientii nu au o recuperare completa. Evolutia naturala a alopeciei areata este totusi impredictibila. O parte din pacienti prezinta doar cateva zone de alopecie, iar regenerarea spontana poate sa apara intr-un an. Pentru pacientii care au obtinut rezultate nesatisfacatoare in urma tratamentelor consilierea psihologica este recomanadata pentru recapatarea increderii in sine si pentru a avea un stil de viata normal.
|