Alopecie androgenica
Descriere Alopecie androgenica:
Alopecia androgenica este o forma de alopecie des intalnita atat la barbati, cat si in randul femeilor, datorita unei sensibilitati a bazei foliculilor de par la miniaturizarea androgenica. Incidenta este considerata a fi mai mare la barbati, decat la femei. Alopecia androgenica apare la peste 50% dintre barbati si la femeile de peste 40 de ani. In general, o zecime dintre femeile premenopausale raporteaza alopecie androgenica, totusi, incidenta creste mai mult la femeile din menopauza.
Cauze Alopecie androgenica:
Alopecia androgenica este o conditie dominant ereditara cu penetranta si expresie variabila. Androgenul este un hormon produs de testicule, corticosuprarenale si ovare - necesar pentru progresia alopeciei androgenice si nu este descries la barbatii castrati inainte de pubertate. Progresia afectiunii este stopata daca barabtii, dupa pubertate, sunt castrati.
Aceasta afectiune determinate genetic este progresiva prin conversia gradata a firelor de par mature in fire imature-velus. Pacientii prezinta o reducere a raportului par matur: velus, acesta fiind normal de 2:1. Urmand miniaturizarii foliculilor de par raman doar tracte fibroase in locul acestora. Pacientii cu aceasta afectiune prezinta de obicei un model tipic de cadere a parului.
Alopecia androgenica este o afectiune de natura cosmetica, afectand, frecvent, pacientul in mod psihologic. Ultraviolete care ajung la scalp pot creste distructia actinica a foliculilor de par.
Simptome Alopecie androgenica:
Indiferent de sex debut apare inainte de 40 de ani, desi sunt si pacienti care prezinta semnele inca de la 30 de ani. Debutul este gradat. La barbatii zonele temporalesunt principalel afectate de caderea parului si de rarire, forma scalpului redefinindu-se in zona anterioara. Boala evolueaza progresiv spre zona frontala si vertex. Anumite studii au aratat un risc crescut de infarct miocardic si o crestere a hipertrofiei benigne de prostata la barbatii cu alopecie androgenica.
Spre deosebire de barbati femeile cu aceasta afectiune prezinta rarirea coroanei scalpului decat zone adevarate de alopecie . In general, femeile mentin o linie frontala a parului, iar rarirea bitemporala parului apare intr-un grad mai mic.
La toti pacientii cu alopecie androgenica tranzitia de la firele de par mature, groase, pigmentate la cele subtiri, scurte, grizonate si in final la velus este gradata. Pe masura ce afectiune progreseaza faza telogena ramine constanta iar cea anagena se scurteaza . Astfel majoritatea firelor de par raman in faza telogena, pacientul poate observa intensificarea caderii parului pana la o zona de alopecie. Aceste zone difera de la pacient la pacient si sunt mai evidente la vertex.
Alte simptomele de la nivelul scalpului (de exemplu, mancarime, arsura, furnicaturi) sunt de multe ori absente, dar atunci cand sunt prezente sunt nespecifice.
Diagnostic Alopecie androgenica:
Testari sangvine pentru anumite tulburari cauzatoare (de exemplu, endocrinologie, boli autoimune, toxice) trebuie sa se faca bazat pe suspiciunea clinica. Pentru femei, in cazul evidentierii virilizarii, vor fi testati dihidrotestosteronul si testosteronul total. In cazul unei afectiuni preexistente tiroidiene se va doza si tirotropina.
Daca este prezenta varianta telogen effluvium (forma care nu lasa cicatrici, dar cu debut brusc de alopecie), se vor testa fierul seric si se va efectua o biopsie pentru diagnosticul pozitiv. Probele biotice trebuie luate din zonele de inflamatie activa,in mod ideal la granita zonei de chelie. Caracteristicile firelor de par: fire miniaturizate, de diametru variabil, pot fi observate tracte fibroase remanente. La biopsie se poate observa un inflitrat inflamator perifolicular, mai frecvent intalnit in cazurile de alopecie vechi.
Diagnosticul diferential: alopecia areata, alopecia asociata virilizarii, alopecie mucinoasa, alopecia senescentei, telogen effluvium, anagen effluvium, hipo si hipertiroidismul. Factotori de prognostic negativ: hipertensiunea si fumatul.
Tratament Alopecie androgenica:
Tratamentul este specializat cauzei sau cauzelor, de aceea este important sa fie consultat un medic dermatolog.
Doar doua medicamente sunt aprobate astazi pentru tratamentul alopeciei androgenice: Minoxidilul si Finasterida. Prognosticul alopeciei androgenice este necunoscut. Unii pacienti progreseaza pana la punctual in care pierd tot parul de pe scalp. Altii isi recapata firele de par. Minoxidilul printr-un mecanism de actiune este necunoscut, prelungeste faza anagena si creste aportul de sange la foliculi. Regenerarea este mai pronuntata la vertex decat in zonele frontale si nu este notate pentru cel putin 4 luni.
Modulatoare hormonale, cum ar fi contraceptivele orale sau spironolactona pot fi utile pentru modelele de pierdere a parului la femei, in cazurile asocierii cu hiperandrogenism.
Optiunile chirurgicale includ transplantul de foliculi pilosi, lambouri de scalp, si reducerea alopeciei.
Tratamentul topic continuu este necesar permanent, deoarece intreruperea produce o reversie rapida la alopecie.
Alimentatia constituie un factor important care participa in procesul de ameliorare a calvitiei.
Pacientii prognostic favorabil la tratament sunt cei care au un debut recent al alopeciei si zone mici de pierdere a parului. |