Conjunctivite virale
Descriere Conjunctivite virale:
Fiindca globul ocular realizeaza un contact direct cu mediul extern, este de la sine inteles ca va fi in permanenta expus agresiunilor bacteriene, dar si agresiunilor virale. Oricare agent vulnerant care actioneaza asupra partiunii anterioare a globului ocular, poate determina aparitia unei solutii de continuitate, practic o adevarata poarta de intrare pentru infectiile virale. Deaorece structurile conjunctivale nu prezinta o rezistenta mecanica considerabila, aceasta regiune poate fi considerata ca fiind una de rezistenta minima, in ceea ce priveste apararea antiinfectioasa.
Cauze Conjunctivite virale:
Prin intermediul membranei conjunctivale pot patrunde in interiorul organismului o serie de virusuri, dar mai ales cele care se transmit pe cale aeriana. Exista situatii in care o infectie virala sistemica va avea ca singura manifestare – conjunctivita. Frigul si pH-ul local conjunctival, joaca un rol foarte important in aparitia si promovarea infectiilor virale; aceasta deoarece, temperaturile scazute deprima mecanismele de aparare locala. Ph-ul acid local, reprezinta un factor de protectie impotriva infectiilor virale – ph-ul acid stimuleaza sinteza de interferon, stopand astfel replicarea virala. Dupa cum se cunoaste, in organisme exista mijloace de aparare antiinfectioasa nespecifice si specifice. Factorii de aparare nespecifici sunt preformati si nu prezinta specificitate functie de categoria patogenului infectant: pielea, mucoasele, secretiile; factorii de aparare specifici – sunt elaborati in urma contactului organismului cu un anumit patogen infectant – acestia actioneaza tintit asupra factorului agresor, actioneaza mai rapid, dar si specific.
Conjunctiva poate fi infectata viral in mod direct, atunci cand patogenul provine din mediul exterior contaminat, sau mai poate fi infectata in mod indirect, atunci cand in organismul gazdei exista un proces infectios agresiv, precum in septicemii, reactii alergice exagerate.
In ultimele doua decenii a fost semnalata o crestere a incidentei conjunctivitelor virale; gravitatea acestor boli consta in faptul ca de cele mai multe ori este afectata si corneea; mai mult decat atat, existenta unui proces inflamator de vecinatate (infectii virale la nivelul pleoapelor) poate avea repercursiuni inclusiv asupra membranei conjunctivale. De asemenea, utilizarea pe scara larga si in exces a chimioterapicelor (antibiotice) reprezinta un factor favorizant pentru aparitia conjunctivitelor virale, aceasta deoarece antibioticele distrug flora microbiana locala.
Agentii virali implicati in infectiile oculare pot fi identificati cu ajutorul metodelor de laborator care permit izolarea tulpinilor respective; indirect, antigenele virale pot fi decelate cu ajutorul tehnicilor de imunofluorescenta sau cu ajutorul tehnicilor imunoenzimatice. Pozitivarea testelor serologice reprezinta cea mai buna dovada a prezentei unei infectii virale oculare sau generale.
Patogeneza In foarte multe situatii conjunctivitele virale se datoreaza infectiei cu adenovirusuri. Exista mai multe seroripuri de adenovirusuri umane, iar dintre acestea unele s-au dovedit a fi cancerigene. Adenovirusurile se cantoneaza si pot rezista in stare latenta la nivelul structurilor limfatice; ele pot produce deteriorari ale mucoaselor digestive, respiratorii sau ale mebranelor oculare (keratoconjunctivita epidemica) . Adenovirusurile se pot replica doar in interiorul celulelor gazda; infectarea virala a celulelor gazda, este facilitata de prezenta la suprafata membranei celulare a unor receptori specifici; dupa ce patrunde in interiorul celulei, prin intermediul unei vezicule de pinocitoza, adenovirusul ajunge la nivel nuclear; ajuns la nivel nuclear, virusul va utiliza echipamentul enzimatic de replicare al celulei gazda, generand astfel o serie de elemente componente necesare asamblarii unor noi unitati infectante.
Simptome Conjunctivite virale:
Un prim contact dintre un patogen si organismul gazda va conduce la generarea unui raspuns imun primar si implicit la sinsteza de anticorpi specifici care vor contribui la combaterea infectiei; raspunsul imun primar este desosebit de important deoarece va fi urmat de aparitia memoriei imunologice si implicit de imunizarea, in anumite situatii (pe termen mai lung sau mai scurt) a gazdei. Anticorpii circulati restanti (nivelul plasmatic al acestora) sunt raspunzatori de protectia ulterioara a gazdei impotriva acelui antigen; aceasta deoarece, anticorpii sintetizati prezinta specificitate pentru specia microbiana care a generat infectia. Mecanismele imunitare de aparare celulara joaca un rol foarte important in apararea antivirala – interferonul este un factor de protectie deosebit de important impotriva invaziei si replicarii virale (este o substanta cu structura proteica) . Interferonul are capacitatea de a modifica mecanismele metabolice ale celulelor gazda, inducandu-le astfel, rezistenta impotriva invaziei virale. Febra care apare in infectiile virale, stimuleaza productia intensa de interferon. Alti factori care actionaza in sensul stoparii infectiilor virale: enzimele – nucleaza si hialuronidaza; aceste enzime inhiba, , invazina’’ - o enzima ce ajuta la invazia virala. Studiile de microscopie electronica au relevat prezenta adenovirusurilor la nivelul membranei conjunctivale, la pacientii care sufereau de keratoconjunctivita. De asemenea, a fost demonstrat faptul ca infectia cu adenovirus determina o acumulare locala de lizozim si fagolizozomi – elemente cu rol in distrugerea particulelor virale infectante. Antigenele virale au ca rol principal distructiv, scaderea sintezelor proteice ale celulei gazda – efect citotoxic. Ca si efect citopatic pot fi semnalate urmatoarele modificari: marirea de volum a celulelor gazda, accentuarea refringentei, precum si tendinta celulelor de a se agrega in grupuri; aparitia de incluziuni intranucleare multiple (aceste tipuri de incluziuni intranucleare reprezinta o particularitate a infectiilor cu adenovirusuri) .
Adenovirusurile manifesta afinitate pentru infectarea structurilor dermice – keratita superficiala (la nivelul corneei) – care se poate complica cu perforarea membranei bazale a corneei. In ceea ce priveste virusul herpetic, exista doua tipuri de virusuri care pot produce imbolnaviri gazdei umane; tipul 1 – cu tropism oral, si tipul 2 – cu tropism genital; dintre aceste doua tipuri de virus, tipul 1 este cel care poate initia infectii conjunctivale. Ca si in cazul altor entitati virale, multiplicarea virusurilor herpetice se face in interiorul celulelor infectate. Odata ajunse in organism, aceste virusuri pot genera o gama larga de tablouri clinice – de la simple eruptii tegumentare sau mucoase, pana la forme insotite de encefalita sau herpes generalizat (posibil letar pentru organismul gazda) .
Dupa un prim contact al gadei cu patogenul viral herpetic, virusul se cantoneaza la nivelul ganglionilor rahidieni; atunci cand boala recidiveaza, eruptiile veziculare se vor dispune in lungul pachetelor nervoase intercostale; leziunile veziculare sunt inconjurate de mici zone eritematoase – leziuni caracteristice acestui tip de infectie. Anumiti factori externi sau interni, pot contribui la recidivarea infectiilor cu virusul herpetic – frigul, caldura excesiva, radiatiile ultraviolete, anumiti factori hormonali sau bolile insotite de febra. in ceea ce priveste conjunctivita produsa de herpes virusuri, aceasta se poate manifesta sub doua forme distincte – conjunctivita herpetica de primoinfectie, sau sub forma de conjunctivita herpetica recurenta.
|