Echipa Ekilibrium recomanda:
Concentrat Cires Negru

Cordul pulmonar cronic - CPC

Descriere CPC:

Cordul pulmonar cronic, sau CPC este definit clasic, ca fiind hipertrofia si dilatatia ventriculului drept (hipertrofie de ventricul drept), consecutiva unor boli care afecteaza functia si/sau structura plamanilor, exceptand situatiile cand acestea sunt urmarea bolilor cordului stang  sau cardiopatiilor congenitale. Hipertrofia Ventricului Drept reprezinta elementul central de definire si diagnostic al CPC. CPC eventual se poate insoti de insuficienta cardiaca dreapta.  

Cauze CPC:

CPC apare in numeroase afectiuni ale parenchimului pulmonar si ale cailor aeriene intratoracice, in afectari ale cutiei toracice, in boli neuromusculare, in tulburari ale centrului de control respirator si in boala pulmonara vasculara ocluziva; toate acestea pot conduce la CPC daca evolueaza cronic si interfera cu functia sau/si structura plamanului - elemente care conditioneaza o alterare semnificativa a patului vascular pulmonar, cu hipertensiune pulmonara (HTP) persistenta sicel mai adesea progresiva.

1. Etiologia cea mai frecventa a CPC este reprezentata de boli ale parenchimului pulmonar si ale cailor respiratorii intratoracice. Dintre acestea se detaseaza boala obstructiva pulmonara cronica (BPOC), care impreuna cu astmul infectios cronic si bronsiectaziile difuze insumeaza aprox. 70% din cauzele de CPC. Tendinta BPOC de a se transforma in CPC este cu atat mai mare cu cat componenta de bronsita cronica (tipul B de boala) este mai importanta. Pe de alta parte numai aprox. 20% din bolnavii cu BPOC dezvolta CPC, restul ramanand fara tulburari hemodinamice semnificative.

2. Bolile intersittiale fibrozante si bolile granulomatoase, mai frecvente si mai bine diagnosticate in prezent , insumeaza aprox. 15% din cauzele de CPC.

3. Un grup heterogen este reprezentat de afectarile cutiei toracice, boli neuromusculare si tulburarile centrului de control al respiratiei, care toate au in comun hipoventilatia alveolara cu plaman normal. Instalarea CPC se face progresiv, fara posibilitatea reversibilitatii sale. Din aceasta grupa, trebuie remarcate CPC la persoanele cu obezitate imoprtanta, la cei cu obezitate si tulburari de sensibilitate a centrului respirator (sindrom Pickwick), precum si in sindromul de apnee in somn. La aceste persoane reducerea ponderala poate constitui un mijloc de reducere sau stabilizare a tulburarilor hemodinamice.

4. Grupul de boli care produc ocluzia difuza a patului vascular pulmonar, cu HTP consecutiva, reprezinta aprox. 2% din cazurile de CPC; ele realizeaza o HTP severa, cu evolutie invariabil accelerata catre insuficienta cardiaca dreapta. Obstructia patului vascular pulmonar seinttlneste in HTP primitiva, tromboembolismul pulmonar cronic sau invasculite pulmonare. Sub aspect hemodinamic, CPC poate fi clasificat in CPC compensat si decompensat. In stadiul de CPC compensat exista HTP variabila de repaus si care se amplifica la efort, HVD, dar presiunea telediastolica in ventriculul drept, presiunea in atriul drept si fractia de ejectie sunt normale. In CPC decompensat sunt prezente semnele de insuficienta cardiaca dreapta, elementele definitorii privesc HTP de repaus, de diverse grade, presiunea telediasolica in ventriculul drept si atriul drept crescute,  fractia de ejectie scazuta. Un bolnav poate prezenta in cursul evolutiei trecerea dintr-o categorie hemodinamica in altele, dupa cum evolueaza boala de fond, cu agravari si ameliorari temporare.  

Diagnostic CPC:

Diagnosticul pozitv al CPC este relativ usor de formulat in prezenta istoricului de boala pulmonara si a existentei simptomelor si semnelor pulmonare si cardiace relativ caracteristice, daca electrocardiograma sau/si examenul radiologic toracic arata semne de hipertrofie-dilatatie de cord drept si eventual artere pulmonare largi in hil.
In tabloul clinic al CPC se regasesc simptome si semne intricate ale: a. Bolii pulmonare (mai rar extrapulmonare) generatoare de HTP; b. Sindromul de HTP; c. HVD, cu sau fara semne de insuficienta cardiaca dreapta.   A. Boala pulmonara sau extrapulmonara care produce CPC se afla, de obicei, pe primul plan al tabloului clinic, aproape in toate etapele de evolutie a CPC.
In aproape 70% din cazuri, tabloul clinic este de BPOC tip B. Bolnavii - de regula fumatori - au un istoric de tusitori cronic, cu sputa mucoasa sau mucopurulenta in cantitate variabila, survenind mai ales in anotimurile umede sau reci sau dupa infectii virobacteriene.   Frecvent, in perioadele de acutizare, apar accese de bronhospasm, cu dispnee expiratorie si wheezing. Dispneea, initial intermitenta, in perioadele de acutizari sau bronhospasm, tinde sa apara la eforturi mici sau chiar in repaus. Dupa ani de evolutie, cu agravari repetate ale simptomatologiei, se instaleaza insuficienta respiratorie, cu cianoza severa, extermitati calde si eventual encefalopatie hipercapnica.   B. Sindromul de HTP are simptome clinice necaracteristice sau aparind numai la valori presionale foarte mari. Dintre acestea asociatia: dispneea de efort, sincopa de efort si uneori durerile precordiale, poate sugerea prezensa de HTP; dispneea insa este o manifestare comuna a bolilor pulmonare si extrapulmonare aflate pe primul plan clinic.   C. HVD, urmare a HTP, si insuficienta cardiaca dreapta reprezinta elementele cele mai caracteristice din punct de vedere clinic, al instalarii CPC. Insuficienta cardiaca dreapta apare in fazelerelativ tardive ale evolutiei HTP si CPC si are de obicei drept factori precipitanti infectiile respiratorii, tromboembolismul pulmonar sau aritmiile cardiace.   Semnele de insuficienta respiratorie coexista - cel mai adesea - cu cele de decompensare cardiaca si foarte frecvent, evolueaza paralel.
Investigatiile paraclinice sunt necesare pentru stabilirea diagnosticului pozitiv, etiologic si functional al CPC. Ele pot fi grupate in: I. Explorari conventionale si II. Explorari speciale ale structurii si functiei circulatiei pulmonare.   I. Explorari conventionale reprezinta metode comune, usor accesibile, aproape toate obligatoriu de efectuat, atunci cand exista suspiciunea prezentei CPC.   1. Radiografia toracica standard poate arata modificari ale cordului, vaselor pulmonare si parenchimului pulmonar.   2. Electrocardiograma reprezinta metoda de explorare cea mai importanta prin specificitatea ei privind semnele de hipertrofie ventriculara dreapta si hipertrofie atriala dreapta. Atunci cand criteriile electrocardiografice sunt prezente, diagnosticul de CPC poate fi considerat precizat (specificitatea este de aproape 100%)   3. Ecocardiografia a devenit, odata cu cresterea accesibilitatii, metoda de explorare care furnizeaza neinvaziv numerose date morfologice si functionale in CPC.   4. Explorarea ventilatorie si dozarea gazelor sanguine furnizeaza date directe asupra tipului de disfunctie ventilatorie si de insuficienta respiratorie si date aproximative asupra prezentei HTP si a consecintelor ei. Aceste tipuri de explorari sunt in special utile in BPOC, si partial in bolile pulmonare restrictive.   II. Alte explorari.
Limitele metodelor de explorare conventionala a HVD si a CPC in etapele lor incipiente au condus la introducerea unor metode de explorare mai sensibile dar mai complexe, care sa deceleze modificari de functie si de structura a ventriculului drept si circulatiei pulmonare.   5. Scintigrafia miocradica cu Ta – 201 este folosita pentru studiul HVD deoarece s-a demonstrat ca ventriculul drpet nu se vizualizeaza scintigrafic decat in conditii de hipertrofie.   6. Ventriculografia izotopica cmputerizata aduce informatii precise asupra functiei ventriculului drept.   7. Cateterismul arterei pulmonare si angiografia pulmonara de contrast raman indicatii de exceptie, atunci cand se suspecteaza prezenta unei TEP complicat cu HTP si CPC. Cateterismul arterei pulmonare furnizeaza datele cele mai precise hemodinamice.   8. Biopsia pulmonara prin toracotomie minima reprezinta o indicatie de exceptie, numai pentru elucidarea unoretiologii rare ale CPC (HTP primitva, boli interstitiale rare, ca de ex. Histiocitoza X sau hemangiomatoza). Metoda comporta riscuri serioase la bolnavii cu HTP severa si CPC. Ea poate fi utila inainte de transplantul pulmonar.

Tratament CPC:
Tratamentul CPC trebuie diferentiat in functie de tipul etiopatogenic si de principalul mecanism generator al HTP.   Obiectivele tratamentului sunt: 1) reducerea sarcinii ventriculului drept prin scaderea valorilor HTP; 2) tratamentul insuficientei cardiace drepte acolo unde ea s-a instalat.   Mijloacele terapeutice prin care se pot realiza aceste obiective includ: 1. tratarea bolii de baza pulmonare sau extrapulmonare, generatoare a HTP; 2. oxigenoterapia; 3. utilizarea medicatiei vasodilatatoare pulmonare pentru reducerea HTP; 4. diuretice, in caz de retentie hisdrosalina; 5. digitala in unele forme de CPC decompensat; 6. sangerari repetate, la bolnavii cu policitemie; 7. evaluarea oportunitatii unei interventii chirurgicale corective a bolii de fond.   Tratarea bolii de baza are in vedere mai ales acele entitati etiologice care au un coeficient de reversibilitate. Deoarece 70% dintre bolnavii cu CPC recunosc drept etiologie BPOC, tratarea corecta a acesteia reprezinta un mod de a realiza profilaxia CPC, iar la cei cu CPC deja instalat de a impiedica agravarea sa. In tratamentul BPOC se urmareste:
a. combaterea episoadelor de acutizare virobacteriana, realizata cu antibiotice;
b. combaterea disfunctiei ventilatorii obstructive prin bronhodilatatoare betamimetice, anticolinergice si teofilina;
c. combaterea sindromului obstructiv bronsic de natura inflamatorie prin corticoterapie;
d. fluidificarea secretiilor.   Antibioticele de electie sunt tetraciclina, ampicilina sau amoxicilina si cotrimoxazolul. Durata curelor este de 7-10 zile; nu sunt justificate de obicei cure de mai lunga durata. Celelalte etiologii ale CPC parenchimatos prezinta coeficienti de reversibilitate net mai mici sub orice terapie (fibroze difuze, colagenoze, pneumoconioze).   Oxigenoterapia poate fi indicata fie in administrare de scurta durata, in timpul agaravarilor CPC, fie sub forma de terapie cronica la domiciliu. Oxigenoterapia cronica la domiciliu se poate efectua fie prin concentroare, fie prin mici rezervoare portabile de oxigen lichid. Este dovedit ca numai utilizarea continua (14-16 ore pe zi) are efecte semnificative favorabile, in timp ce administrarea intermitenta nu confera avantaje demonstrabile.   Vasodilatatoarele
Tratamentul cronic cu PG12 este indicat bolnavilor c HTP primitiva sau alte etiologii severe de CPC, aflati pe lista de asteptare in vederea transplantului pulmonar. 
Diureticele sunt recomandate in tratarea retentei hidrosaline din cadrul CPC deompensat. Ele reduc expansiunea volemica si edemul periferic. Se utilizeaza diuretice de ansa (furosemid sau acid etacrinic) si antialdosteronice (spironolactona) sau alte diuretice care economisesc potasiul (de tipul amiloridului). Digitalizarea reprezinta o medicatie controversata in tratamentul CPC.  Cu toate controversele, digitalizarea este recomandabila in: CPC cu tahiaritmii supraventriculare; CPC asociat cu disfunctie sistolica a ventriclului staang (ischemica sa hipertensiva); CPC cu insuficienta cardiaca dreapta la care se presupune un debit cardiac acazut (semne importante de HVD, hipotensiune).   Sangerarea este indicata la bolnavii cu poliglobulie secundara marcata, consecinta a hipoxemiei cronice. Sangerarile se pot repeta in ambulator, la un interval de 4+6 saptamani.   Interventiile chirurgicale pot fi corective a bolii de fond si in cazul bolilor severe, ireversibile, se poate tenta transplantul pulmonar. Interventiile corective se executa in cazul malformatiilor toracale (mai ales de coloana vertebrala), sau in sindromul de apnee in somn de cauza periferica, in care corectarea structurii osoase a fetei poate duce la o ameliorare marcata a bolii cauzatoare de HTP si CPC. Transplantul pulmonar este  rezervat numai bolilor grave, avansate si ireversibile.

Tratamente naturiste pentru Cordul pulmonar cronic - CPC