Diabetul zaharat

Echipa Ekilibrium recomanda:
Sucrazit 75

Diabetul zaharat

Descriere diabet zaharat:

Diabetul zaharat reprezinta cea mai des intalnita boala endocrina si se caracterizeaza prin complicatii cu dezvoltare de durata, afectand totodata functii precum cea de  vedere, cea renala, nervoasa si/sau functia circulatorie.

Simptome diabet zaharat:
In general, suspiciunea de diabet se poate prezenta cand se recunosc cele trei simptome majore: senzatia de sete exagerata, urinarea excesiva si/sau apetitul crescut. Astfel de semne pot avea debuta debut brusc la pacientii cu varsta sub 40 de ani si care nu sunt, de obicei,  obezi, pot fi insotite de scadere in greutate, sau de aparitia cetoacidozei in timpul unei boli, sau dupa o interventie chirurgicala (pacienti care sufera diabet insulino-dependent, sau non-insulino-dependent, prin mecanism autoimun). In contrast cu aceasta categorie de pacienti la inivizii supraponderali simptomele apar gradat in a doua jumatate a vietii, sau diagnosticul este pus la o persoana asimptomatica care este depistata cu glicemie crescuta la o examinare fortuita de laborator (acesti pacienti au diabet non-insulino-dependent fara legatura cu mecanismul autoimun).
Termenii de insulino-dependent, respectiv non-insulino-dependent descriu cele 2 stari: predispus la a dezvolta cetoacidoza si, respectiv rezistent la cetoacidoza.

Diagnostic diabet zaharat:
  Criteriile de diagnosticare a diabetului sunt urmatoarele:
1.  concentratia glucozei plasmatice dupa postul de peste noapte >140mg/dl (7,8 mmol/l) pentru cel putin doua situatii separate.
2. concentratia glucozei plasmatice dupa ingestia a 75 g de glucoza >200mg/dl (11.1 mmol/l) la 2 ore si cel putin inca o determinare in timpul celor 2 ore de test (cel putin 2 valori sunt necesare pentru a stabili diagnosticul).

Clasificarea tipurilor de diabet:
In legatura cu cele afirmate mai sus putem sublinia existenta a 3 forme majore de diabet primar (pentru care nu exista o boala asociata care sa determine dezvoltarea diabetului):
1.  Diabet imun de tip insulino-dependent (numit si DZID tip 1);
2. Diabet imun de tip non-insulino dependent, numit si DZNID tip1 (stadiu intermediar al DZID tip 1 în care exista o capacitate redusa de producere a insulinei care previne coma cetoacidozica, dar care nu poate mentine glicemia sanguina la un nivel normal);
3.  Diabet non-imun de tip non-insulino dependent (numit si DZNID tip 2).
Exista si forme secundare de diabet (exista conditii patologice care favorizeaza, sau determina aparitia dibetului):
- boala pancreatica;
- tulburarile hormonale;
- diabet indus de medicamente si substante chimice;
- anomaliile inregistrate la receptorii insulinei;
- sindromurile genetice, dar si alte cauze.

Complicatiile care pot apare la un pacient diabetic
Prezenta diabetului zaharat face posibila aparitia (pe langa hipoglicemie) a doua complicatii majore ale bolii acute:

a)  Cetoacidoza diabetica (complicatie obisnuita a DZID) este determinata de deficitul de insulina in paralel cu cresterea concentratiei de glucagon si apare adesea in cazul intreruperii tratamentului cu insulina. Acuzele pacientului includ lipsa poftei de mancare, greata ,varsaturi, urinari frecvente si in cantitate mai mare, dureri abdominale, iar in lipsa tratamentului se poate ajunge la alterarea starii de constiinta, sau coma. Febra marcheza prezenta unei infectii. Tratamentul se face cu insulina (fara de care coma nu poate fi remisa), fluide intravenos, potasiu, bicarbonat.
b) Coma hiperosmolara (complicatie frecventa DZNID) este un sindrom de dehidratare accentuata in conditiile unui aport insuficient de apa. Tratamentul se realizeza urgent si consta in cantitati mari de lichide administrate intravenos, potasiu, bicarbonat.
 
Complicatiile tardive includ:
a)  Anomalii circulatorii precum: ateroscleroza apare mai devreme si este mai importanta decat in populatia generala. Simptomele includ claudicatie intermitenta, gangrena, impotenta organica la barbati. Apar frecvent boala coronariana si accidentul vascular cerebral. Fumatul este un factor major de risc ce trebuie evitat, iar hipertensiunea este de asemenea un factor important de risc.
b)  Retinopatia implica doua tipuri de leziuni: simple si proliferative . Retinopatia proliferativa poate determina compliacatii serioase ca hemoragia in vitros si dezlipirea de retina. Tratamentul se face cu fotocuagulare, vitrectomia pars plana, analogul experimantal al heparinei.
c)  Nefropatia diabetica poate determina insuficienta renala si necesitatea instituirii dializei, sau a realizarii transplantului renal. Insuficienta renala apare dupa mai mult de 10 ani si se insoteste sau nu de sindrom nefrotic. Tratmentul se realizeaza cu inhibitori ai enzimei de conversie, diete cu continut proteic scazut.
d)  Neuropatia poate afecta fiecare portiune a sistemului nervos si este o cauza majora de morbiditate. Exista mai multe sindroame clinice distincte:
e)  Polineuropatia periferica cu manifestari de obicei bilaterale: amorteli, parestezii, hiperestezie severa, durere. Sindroamele dureroase extreme sunt de obicei autolimitate si dureaza de la câteva luni la câtiva ani.
f)  Mononeuropatia este mai putin rara decat polineuroaptia si are un grad inalt de revesibilitate sponana.
g)  Radiculopatiile sunt de asemenea autolimitate si urmeaza distributia mai multor nervi spinali.
h)  Neuropatia vegetativa poate atinge tractul gastro-intestinal (determina dificulate la inghitire, evacuare gastrica intarziata, diaree sau constipatie), determina hipotensiune ortostatica, paralizia vezicii urinare , impotenta si ejaculare retrograda.
i)  Amiotrofia insotita de anorexie si depresie.
Tratamentul se face cu antiinflamatoare nesteroidiene, codeina, amitriptilina si flufenazin, desipramin, difenoxilat si atropina (pentru diaree) in functie de necesitati.
j)  Ulcerele piciorului diabeticului apar, in principal, din cauza distribuirii anormale a greutatii determinata in urma neuropatiei diabetice. Este necesara instruirea pacientilor pentru prevenirea ulcerului: picioarele trebuie mentinute curate si uscate tot timpul, trebuie evitat mersul descult, utilizarea pacientilor potriviti, inspectia zilnica a piciorului.
k)  Infectiile nu sunt mai frecvente decat la subiectii normali, dar sunt mai severe. Exista infectii care au o relatie specifica cu diabetul: otita externa maligna, mucormicoza rinocerebrala, colicistita enfizematoasa, pielonefrita enfizematoasa.

Dieta pacientilor cu diabet zaharat:

Indicatiile rigide si greu de respectat folosite in trecut au fost inlocuite cu o dieta orientata pe evaluarea nutritei si pe scopul terapeutic, luand in cosiderare si obicieiurile alimentare si alti factori de viata. Foarte importantante in aceste conditii sunt monitorizarea glucozei sangvine, hemoglobinei glicozilate, lipidelor, tensiunii arteriale, greutatii corporale.
Se recomanda pentru adultii care indeplinesc o activitate medie un aport caloric care scade cu varsta ce variaza in jurul valorilor de 36kcal/kg (150kj/kg) pentru barbati si 34kcal/kg (140kj/kg) pentru femei.
Necesarul minim de proteine este de 0,9g/kg/zi si trebuie scazut la 0,8g/kg/zi in cazul dezvoltarii insuficientei renale.
Distributia caloriilor intre hidrati de carbon si grasimi trebuie individulizata. Pentru pacintii non-obezi si la cei fara hiperlipidemie este recomandata o cantitate de grasimi egala sau mai mica de 30% din aportul caloric, cu mai putin de 10% grasimi saturate. Pentru pacientii cu hipercolesterolemie aportul de colesterol trebuie sa fie mai mic de 200mg/zi, iar a grasimilor saturate mai mic de 7% din calorii. Frecvent se recomanda un aport crescut de grasimi polinesaturate.
Dupa alegerea continutului în proteine si grasimi, caloriile ramase se raporteaza la carbohidrati. Este recomandata cresterea continutului de fibre din dieta.
Este important ca dieta stabilita sa fie respectata pe termen lung, iar placerile speciale trebuie sa fie exceptii acceptate în numar redus. O astfel de întelegere a respectarii dietei aduce o cooperare mai buna decât pretentiile rigide chiar si la adulti.
La pacientii aflati în tratament cu insulina repartitia caloriilor trebuie realizata astef încât sa se evite hipoglicemia. Un astfel de regim prevede distributia a 20% din calorii la micul dejun, 35% la prânz, 30% pentru cina si 15% pentru a se consuma seara mai tarziu. Acest regim trebuie modificat în cazul stilurilor de viata diferite (de exemplu pentru o persoana care lucreaza noaptea masa principala va fi decalata în timp). Pentru regimurile cu injectii multiple cu insulina caloriile se împart astfel: 20% la micul dejun, respectiv la cina, 30% la prânz, iar cele 30% ramase sunt rezervate gustarilor de la mijlocul diminetii, mijlocul dupa-amiezei si seara târziu, in functie de nivelul glicemiei din timpul zilei.
La pacientii cu DZNID respectarea dietei trebuie sa fie mai stricta datorita rezervei diminuate de insulina, în timp ce compozitia dietei nu este de importanta critica la pacientii cu DZID deoarece ajustarile insulinei pot acoperi variatii mari ale ingestiei de alimente.

Tratament diabet zaharat:
Orice pacient care sufera diabet zaharat aflat sub tratament trebuie sa mentina o glicemie normala pe parcursul a 24h. Valorile glicemiei care ar trebui sa fie atinse de pacientii diabetici sub tratament sunt:
Terapia conventionala: Terapia intensiva mmol/l mmol/l mg/dl mmol/l mg/dl A jeun 3,3-7,2 60-130 3,9-5,6 70-100 Preprandial 3,3-7,2 60-130 3,9-5,6 70-100 Postprandial <11,1 <200 <8,9 <160 3 A.M. >3,6 >65 >3,6 >65.

Medicatia in diabet:

Exista 2mari clase de medicamente pentru diabetul zaharat:  Insulina  si antidiabeticele orale.

Insulina
Insulina este necesara pentru tratamentul tuturor pacientilor cu DZID si la multi dintre pacientii cu DZNID (care nu raspund la dieta si/sau la tratamentul cu agentii orali).
Iata cateva tipuri de insulina care se folosesc in schemele de administrare:
Insulina poate fi: rapida, intermediara sau lenta, in functie de durata intrarii in actiune si de perioada de actiune. De exemplu: insulina rapida incepe sa actioneze la aproximativ 1h, are efect maxim la 6h si efecte masurabile in medie la 16h dupa administrare, in timp ce insulina intermediara incepe sa actioneze la 2,5h, are un varf la 11h si odurata totala de actiune de 25h.
Terapia conventionala implica administrarea a 1-2 injectii de insulina intermediara pe zi (+/- insulina rapida). Cei mai multi pacienti sunt tratati cu un astfel de amestec de insulina. Insulina extrarapida poate fi administrata înainte de o masa care contine un supliment caloric, sau alimente nepermise in mod obisnuit.
Terapia insulinica intensiva se realizeaza prin administrarea insulinei cu actiune intermediara sau lunga seara, alaturi de insulina rapida înainte de fiecare masa.
Administrarea continua subcutanata de insulina presupune folosirea unei pompe actionata de un acumulator electric, cu eliberarea subcutanata a insulinei în peretele abdominal. Insulina este eliberata într-un flux bazal continuu pe parcursul zilei, cu cresteri programate înainte de mese.
Este de mentionat faptul ca inaintea unui efort fizic sustinut este necesara scaderea dozei de insulina administrate.

Antidiabeticele orale

Principalele clase de medicamente orale sunt:
•  Derivatele de sulfoniluree;
•  Metformin si
•  Derivati de tiazolidindione.
Aparitia hipoglicemiei dupa tratamentul cu agenti orali este mai rara decat in cazul insulinei, dar tinde tinde sa fie mai severa si mai prelungita, iar spitalizarea este obligatorie în acest caz.
La pacientii cu boala relativ blanda agentii orali pot aduce nivelul glicemiei la normal, iar la cei cu boala mai severa glicemia tinde sa se îmbunatateasca, dar nu poate atinge nivelul normal. De aceea multi pacienti cu DZNID sunt acum tratati cu insulina.

Aparitia hipoglicemiei poate fi data de lipsa unei mese, de un efort neasteptat, dar si fara a avea o legatura cu acesti factori precipitanti. În timpul zilei hipoglicemia determina transpiratii, nervozitate, tremor si foame, iar în timpul somnului pot aparea transpiratii nocturne, vise neplacute si cefalee dimineata devreme. Daca hipoglicemia se mentine pot aparea confuzii, comportament anormal, pierderea starii de constienta sau convulsii.
Atacurile de hipoglicemie sunt periculoase si daca sunt frecvente prevestesc o evolutie defavorabila.
Daca pacientul este constient i se administreza zahar, bomboane sau bauturi nealcoolice ce contin zahar. Daca pacientul este inconstient se impune administrarea de glucoza intravenos.      
Este bine ca pacientii sa aiba asupra lor o fiola de glucagon pentru cazurile în care accesul la asistenta medicala este întârziat (1 mg intramuscular).

Rezistenta la insulina
Necesitatea administrarii a 200, sau mai multe unitati de insulina/zi pentru a controla hiperglicemia si a preveni cetoacidoza este definita arbitrar ca rezistenta la insulina.
Ea este consecinta lipsei secretiei de insulina de catre pancreasul pacientilor cu DZID, si respectiv obezitatii in cazul pacientilor cu DZNID.

Tratamente naturiste pentru Diabetul zaharat