Diverticulii esofagieni - Diverticulul Zenker

Echipa Ekilibrium recomanda:
Bioharmonex

Diverticulii esofagieni - Diverticulul Zenker

Descrierea Diverticulii esofagien:

Diverticulii esofagieni reprezinta dilatatii circumscrise, sacciforme ale esofagului. Diverticulul faringo-esofagian (Zenker) Este localizat la nivelul extremitatii superioare a esofagului fiind cea mai frecventa forma de diverticul esofagian. Atunci cand sunt interesate toate straturile se realizeaza un diverticul adevarat. Hernierea mucoasei si submucoasei esofagiene se realizeaza printr-o zona situata intre muschiul constrictor inferior al faringelui si muschiul crico-faringian (care realizeaza sfincterul esofagian superior) la nivelul unei zone numite triunghiul lui Killian. Initierea procesului are loc pe peretele posterior al faringelui apoi diverticulul se orienteaza spre stanga si inferior aparand la nivelul regiunii supraclaviculare stangi. Cauza aparitiei acestui diverticul ar fi reprezentata de asincronismul dintre deglutitie si relaxarea muschiului crico-faringian care duce la cresterea presiunii in zona faringo-esofagiana si aparitia diverticulului. Atunci cand  sunt implicate numai mucoasa si submucoasa se dezvolta un pseudodiverticul. Se insoteste frecvent de boala de reflux gastro-esofagian si tulburari ale motilitatii esofagiene.

Patogenie si cauze diverticulilor esofagieni

Diverticulul este un sac care protruzioneaza in afara esofagului. Acesta poate fi fals sau adevarat in functie de implicarea muscularei sau nu. Diverticulul Zenker este fals constind din mucoasa si submucoasa care iese prin portiunea posterioara a muschiului constrictor inferior faringian.
Diverticulul Zenker apare intro zona de slabiciune in muschiul constrictor faringian inferior numita dehiscenta Killian. Alte zone de slabiciune musculara sunt zona Killian-Jamienson intre fasciculul oblic si cel transvers al muschiului cricofaringian inferior si triunghiul Laimer intre muschiul cricofaringian si esofagian.

Anormalitatile functionale si anatomice ale muschiului cricofaringian implicate in patologia diverticulara cuprind:
deglutitie anormala, in care muschiul se contracta in loc sa se relaxeze, relaxare musculara incopleta, tonus de repaus crescut anormal al sfincterului esofagian superior, pierderea elasticitatii musculare a cricofaringianului,
miopatie sau atrofie musculara de denervare, lezarea muschiului cu determinarea de spasme focale, spasme cricofaringiene drept raspuns la boala de reflux gastrointestinal

Diverticulii esofagieni pot fi localizati in: faringo-esofagieni, in esofagul cervical, parabronsici, in esofagul mijlociu, epifrenici, in esofagul inferior.

Dupa mecanismul de producere se clasifica in: diverticuli de tractiune, cand forta cauzatoare se exercita din afara peretelui esofagian, diverticuli de presiune, atunci cand forta cauzatoare se aplica dinauntrul lumenului esofagian si diverticuli micsti.

Cauzele care determina aparitia diverticulilor sunt: afectiuni ale motilitatii esofagiene; leziunile structurale, incluzand un cricofaringian necompliant, relaxare incompleta sau necoordonata cu deglutitia a sfincterului esofagian inferior;  stricturi, procese inflamatorii mediastinale.

Semne si simptome diverticulilor esofagieni

Diverticulii esofagieni pot fi congenitali sau cistigati.

Diverticulii esofagieni mijlocii, parabronsici nu prezinta simptome, deoarece au coletul larg si nu retin alimentele si secretiile.
Diverticulii esofagieni epifrenici mici nu prezinta simptome, in timp ce diverticulii esofagieni epifrenici mari produc disfagie.
Diverticulul Zenker apare in jurul virstei de 50 de ani.

Simptomatologia clinica se instaleaza in cazurile de diveticuli mari sau complicati. In cazul diverticulul Zenker primul simptom manifestat il constituie disfagia cauzata de compresiunea aplicata la nivelul esofagului de catre punga diverticulara in care s-au adunat alimente inghitite. La aceasta se adauga accese de tuse nocturna cu inhalarea continutului diverticular, regurgitatiile cu alimente stagnate, hipersalivatie si o voce bitonala determinata de compresiunea pe recurent.

Alte semne si simptome intilnite cuprind:  senzatia de alimente blocate in git , aspirarea de alimente in trahee, tuse dupa masa, foetor esofagian, scadere ponderala inexplicabila, zgomote hidroaerice esofagiene.

Simptomele pot dura de la luni pana la ani de zile. Cea mai frecventa complicatie este aspiratia pulmonara. Alte complicatii cuprind: hematemeza prin fistulizarea intr-un vas de sange major, obstructia esofagiana si fistulizarea in trahee. Dezvoltarea unui carcinomul  este rar, el aparand la 0. 3% din cazuri.
Diveticulii corpului esofagian apar  relativ rar. Acestia dezvoltandu-se in esofagul mijlociu si distal. Diverticulii distali sunt cei localizati in ultimii 6-10 cm denumiti epifrenici. Acesti diverticuli prezinta diverse etiologii. De exemplu cei mijlocii sunt congenitali, altii fiind de tractiune. Cei de tractiune se dezvolta in inflamatiile mediastinale si adenopatiile din histoplasmoza sau tuberculoza. Diverticulii dezvoltati dupa adenopatii sunt asimptomatici.

Retentia de alimente nedigerate in sacii diverticulari largi determina frecvent regurgitatii, tuse nocturna si  de pneumonie aspiratie.
Ocazional diverticulii epifrenici apar in evolutia de lunga durata a esofagitei peptice si stricturilor, fiind rar simptomatici. Alte cazuri rare de diverticuli includ injuria chirurgicala esofagiana si sindromul Ehlers-Danlos (deficienta de colagen) .

Pseudodiverticuloza intramurala esofagiana este o afectiune rara in care numerosi saci de 1-4 mm, se formeaza in peretele esofagian. Pseudodiverticuloza poate numara de la cativa saci pana la sute. Afectiunea poate fi segmentara sau difuza. Pseudodiverticulul este format din dilatarea glandelor submucoase esofagiene care comunica cu lumenul esofagului.
Se considera a fi o conditie patologica castigata. Patogeneza nu este inca cunoscuta dar implica inflamatia si staza drept factori declansatori. Ingestia de caustica repetata a fost sugerata drept cauza de asemeni.

Diagnosticul diverticulilor esofagieni

Studiile de laborator nu pot ajuta in diagnosticarea diverticulilor. Poate fi prezenta anemia cauzata de hematemeza severa, repetata.

Studii imagistice:

Examenul radiologic cu bariu evidentiaza o imagine sacciforma situata in afara lumenului esofagian, legata de esofag printr-un colet ingust sau larg. In pseudodiverticuloza esofagiana examenul radiologic evidentiaza numerosi diverticuli mici localizati in jumatatea superioara a esofagului.

Endoscopia digestiva superioara poate da date despre mucoasa esofagiana, dar de obicei nu este indicata pentru diagnosticul pozitiv. In cazul diverticulul Zenker endoscopia este contraindicata, existand riscul de perforare a diverticulului.

Manometria esofagiana poate da date despre presiunea sfincterului esofagian inferior, relaxarea acestuia si functia corpului esofagian la pacientii simptomatici cu acalazie sau alta disfunctie esofagiana a motilitatii. De asemenea poate demonstra lipsa coordonarii intre timpul bucal al deglutitiei si relaxarea cricofaringianului.

Tratamentul  diverticulilor esofagieni

In cazul diverticulii asimptomatici nu necesita tratament. La pacientii cu diverticuli esofagieni si epifrenici disfagia aparuta este rezultatul afectarii motilitatii esofagiene, de aceea terapia trebuie indreptata asupra acesteia. Astfel acalazia poate fi tratata cu dilatare pneumatica, injectie de toxina botulinica in sfincterul esofagian inferior sau esofagomiotomia Heller.

Tratamentul diverticului Zenker este chirurgical.
Tratamentul endoscopic este de preferat, acesta constand in ectomie prin coagulare, diatermie sau laser.
Diverticulii esofagieni au un prognostic favorabil.

Tratamente naturiste pentru Diverticulii esofagieni - Diverticulul Zenker