Echipa Ekilibrium recomanda:
Asea
Donovanoza (granulomul inghinal)
Descriere Donovanoza (granulomul inghinal)
Donovanoza este o boala infectioasa cronica, cu evolutie progresiva si ulcerativa care afecteaza suprafetele tegumentare si structurile limfatice din regiunea genitala sau perianala. Donovanoza trebuie diferentiata in faza incipienta a bolii, de alte formatiuni genitale similare: sancrul primar (sifilis) sau condiloamele late din sifilis. Donovanoza este o boala contagioasa usoara, autoinoculabila. Boala pare sa fie transmisa sexual si se asociaza cu prezenta in tesuturile afectate a unui microorganism intracelular identificat morfologic ca fiind corp Donon.
Donovanoza a fost semnalata pentru prima data in India, de catre McLeod, in anul 1882, iar in anul 1905 Donovan a identificat corpii intracelulari care declanseaza boala. In perioada anilor 1940 au fost evidentiate bacterii incapsulate asemanatoare corpilor Donovan in pseudobuboanele granulomului inghinal prininoculare în sacul galbenusului embrionului de gaina sau pemediu galbenusului-agar. Aceste bacterii, cunoscute sub denumirea de Calymmatobacterium granulomatis, masoara 1,5 mm pe 0,7 µm. Deoarece, aceste tulpini nu mai sunt disponibile si C. granulomatis nu a putut fi cultivat într-o maniera reproducti-bila, microorganismul nu a fost descris. Totusi, cercetatori din Africa de Sud au raportat recent cultivarea si propagarea unui microorganism asemanator cu C. granulomatis in celulele mononucleare, iar alti cercetatori au utilizat amplificarea prin reactia de polimerizare in lant a genelor ribozomale sau phoE din materialul obtinut direct din ulceratiile donovanozei, in incercarea de a identifica microorganismul cauzal. Studiile corpilor Donovan la microscopul electronicau aratat asemanarea lor morfologica cu bacteriile gram-negative. Donovanoza este o boala endemica in regiunile tropicale (Papua Noua-Guinee, sudul Indiei, sudul Africii, Australia, Brazilia si Caraibe) . In regiunile temperate (Europa), boala se manifesta extrem de rar. Maladia afecteaza mai ales indivizii de sex masculin (raport 10:1, barbati-femei) . Jumatate dintre partenerii sexuali ai pacientilor bolnavi, s-au dovedit a fi infectati. In foarte multe cazuri donovanoza se insoteste de o imbolnavire simultana cu sifilis (ambele fiind boli cu transmitere sexuala) . In unele regiuni endemice din Africa, a fost observata asocierea dintre donovanoza si infectia cu virusul HIV.
Manifestari clinice Donovanoza (granulomul inghinal)
Boala debuteaza cu o bubita sub forma unei papule, adica este umflata, rosie, cu margini neregulate, curata, nedureroasa, care ulterior se poate suprainfecta si astfel ulcereaza si devine dureroasa. Leziunile se extind in zona inghinala si in jurul organelor genitale la femei (pube, vulva, zona perianala), iar la barbati cuprind penisul, scrotul, zona perianala si pubele. Netratata, infectia se extinde la ganglionii limfatici locoregionali, iar de aici infectia poate evolua fatal spre infectii sistemice osoase, musculare, hepatice etc. Adesea persoanele infectate se prezinta tardiv la medic.
Perioada de incubatie a bolii, variaza intre 8 zile si 12 saptamani. Un mod uzual, leziunile vor aparea la 30 zile de la contactul sexual infectant. La debut, pacientul prezinta leziuni tegumentare papulare, care vor ulcera, transformandu-se intr-o leziune reliefata si nedureroasa, de culoare rosie. Leziunea evolueaza, extinzandu-se catre suprafetele cutanate invecinate. Daca se supraadauga o infectie secundara cu anaerobi, leziunile vor prezenta un exudat cu miros fetid.
Boala poate conduce la o serie de complicatii rare: ulceratii profunde, leziuni cicatriceale cronice, fimoza, limfedem si formatiuni proliferative asemanatoare morfologic cu un carcinom.
Diagnostic Donovanoza (granulomul inghinal)
Donovanoza trebuie diferentiata in faza incipienta a bolii, de alte formatiuni genitale similare: sancrul primar (sifilis) sau condiloamele late din sifilis. Prezenta unei formatiuni proliferative genitale la un pacient tanar, va ridica intotdeauna suspiciunea de donovanoza, evitandu-se astfel rezectiile chirurgicale mutilante si inutile. De asemenea, va trebui exclusa limfogranulomatoza veneriana, care prezinta leziuni cicatriceale si ulcerative asemanatoare cu cele din donovanoza.
Leziuni peniene asemanatoare cu cele din donovanoza sunt produse si in cazul maladiei denumita amoebiaza. De asemenea, pseudogranulomul inghinal este o leziune similara cu cele din donovanoza, agentul etiologic incriminat in acest caz, fiind Haemophilus ducreyi. Explorarile histopatologice realizate in cazurile de donovanoza, au evidentiat existenta unui infiltrat inflamator format din plasmocite si histiocite. Dificultatea in identificarea corpilor Donovan prin coloratie cu hematoxilina - eozina, conduce frecvent la erori de diagnostic, soldate cu interventii chirurgicale distructive si inutile. Frotiurile cu amprente, obtinute din tesuturile biopsiate sunt cele mai utile pentru stabilirea diagnosticului. Pe aceste preparate ampretate, lama-lamela, corpii Donovan vor fi evidentiati sunt forma unor cocobacili, de dimensiuni mici, localizati in citoplasma celulelor mononucleate mari. Celulele mononucleate mari, contin multiple zone chistice bogate in corpi Donovan. Pana in prezent, corpii Donovan nu au fost identificati pe frotiurile Papanicolau, prelevate de la nivelul cervixului.
Donovanoza perianala se poate asemana cu condiloamelate din sifilisul secundar. Alte boli venerice, in special sifilisul, coexista frecvent cu donovanoza. Obtinerea unor rezultate repetat negative la examinarile in camp intunecat si la testeleserologice vor exclude sifilisul, insa nu sunt strict necesare atata timp cat tratamentul nu se aplica pacientilor potential necomplianti. In tarile în care donovanoza este endemica, persistenta leziunilor suspectate a fi condiloame late dupa tratamentul adecvat cu penicilina al sifilisului sugereaza cu tarie donovanoza.
Tratament Donovanoza (granulomul inghinal)
Agentii antimicrobieni care sunt eficienti in prezent in tratamentul donovanozei in diferite parti ale lumii includ trimetoprim-sulfametoxazol, tetraciclina, eritromicina, noilechinolone, gentamicina si cloramfenicol sau medicamentul inrudit, triamfenicol (nedisponibil in Statele Unite). Studii recente au descoperit ca azitromicina sau ceftriaxona sunt eficiente. Streptomicina, in trecut utilizata în mod obtinut pentru aceasta afectiune, are in prezent o utilizare mai restrânsa. Ampicilina nu este recomandata pentru tratamentul dono-vanozei. Din pacate, nu exista studii comparative asupra eficientei diferitelor antimicrobiene utilizate curent, iar testarea sensibilitatii in vitro nu este posibila. Durata minima detratament nu este bine stabilita; se obisnuieste, desi probabil nu este esential, continuarea tratamentului pana la vindecarea completa a leziunilor. Astfel, tratamentul pentru leziunile mari este in general mai prelungit decat cel pentru leziunile mici, a caror vindecare este de obicei evidenta in 3 saptamani.Pe masura ce leziunile se vindeca, ele devin pale si aplatizate si reepitelizarea incepe din periferie. Absenta raspunsului clinic obiectiv in 7 zile trebuie sa duca la reconsiderarea diagnosticului si tratamentului. Corpii Donovan dispar dinleziuni in cateva zile de la initierea tratamentului. Dozajul tipic al medicamentelor utilizate uzual include: tetraciclinasau eritromicina, 500 mg de patru ori pe zi si trimetoprim-sulfametoxazol 160/800 mg de doua ori pe zi. |