Ectima
Descrierea ectimei:
Ectima este o inflamatie ulcerativa a pielii provocata de streptococi beta-hemolitici de grup A. Datorita faptului ca ectima se extinde la nivelul pielii se refera la o forma mai profunda a afectiunii impetigo. In cazuri rare ectima provoaca simptome sistemice sau poate conduce la bacteriemie. Laceratiile sunt dureroase si pot prezenta limfadenopatie asociata. Se pot dezvolta limfangita secundara si celulita . Ectima se vindeca cu cicatrice. Rata glomerulonefritei poststreptococice este de 1%.
Este caracterizata de o vezicula sau pustula inflamata care cu timpul devine o ulceratie dermica care formaza la suprafata o crusta. Ranile sunt de 0. 5-3 cm in diametru si apar pe membrele inferioare la copii, diabetici si virstnicii neglijati. Ectima se vindeca greu si lasa cicatrice.
Tratamentul ectimei depinde de progresia leziunii. Este foarte importanta in cazul ectimei igiena. Se recomanda utilizareai sapunurilor bactericide, iar dupa indepartarea crustei si se aplica unguente antimicrobiene. Laceratiile mai extinse necesita un tratament cu antibiotice orale pe parcursul citorva saptamini. In aceste cazuri este recomandata administrarea penicilinei. Laceratia poate necesita o debridarea chirurgicala a crustei.
In cazuri rare ectima produce si simptome sistemice. Complicatiile invazive ale infectiilor streptococice dermice includ celulita, erizipelul, gangrena, limfangita, limfadenita supurativa si bacteriemia. Complicatiile nesupurative ale infectiilor streptococice ale pielii cuprind glomerulonefrita scarlatina. Admistrarea unui tratament prompt pe baza de antibiotice nu pare a reduce rata de glomerulonefrita poststreptococica. Vindecarea laceratiilor produse de ectima necesita un timp indelungat de vindecare, neraspunzand unui tratament cu antibiotice pentru citeva saptamini. Prognosticul este favorabil.
Patogenia si cauza ectimei:
Ectima are acelas debut cu impetigo superficial. Streptococii betahemolitici de grup A pot declansa leziunea sau pot infecta secundar leziunile existente. Alterarea tisulara preexistenta (excoriatii, muscaturi de insecte, dermatita), status imunocompromis (diabet, neutropenie) determina o sensibilitate deosebita la dezvoltarea ectimei. Sporirea numarului de streptococilor este sporita de o igiena proasta si de scarpinat.
Ectima poate fi observata pe zone cu leziuni tisulare preexistente si status imunocompromis.
Factorii importanti care au un aport sporit a dezvoltarea piodeemitei streptococice sau a ectimei cuprind:
-temperatura ridicata si umiditatea
-conditii promiscue de viata
-igiena deficitara.
Impetigo netratat dezvolta eticma cel mai frecvent in cazul pacientilor cu igiena deficitara.
Semne si simptome eticma:
Ectima se dezvolta cu precadere la copii si la virstnici. Zonele cele mai afectate sunt membrele inferioare la copii, diabetici, batrini neglijati. Intial are infatisarea unei vezicula sau pustula pe o zona inflamata a pielii care devine profunda in derm cu ulceratie si crustificare. Crusta este gri-galbena, groasa si dura fata de crusta din impetigo. In momentul indepartarii crustei se observa o ulceratie. Ulcerul dermic profund are margini ridicate si indurate.
Laceratiile provocate deectimei pot ramine fixe in dimensiune sau se pot largi progresiv la 0. 5-3 cm. Ectima se vindeca lent lasand cicatrice. Limfadenopatia regionala este frecventa chiar si in leziunile solitare.
Ectima rar produce simptome sistemice. Complicatiile invazive ale infectiilor streptococice dermice includ celulita, erizipelul, gangrena, limfangita, limfadenita supurativa si bacteriemia. Complicatiile nesupurative ale infectiilor streptococice ale pielii cuprind glomerulonefrita scarlatina. Antibioterapia prompta nu pare a reduce rata de glomerulonefrita poststreptococica.
Dintre posibilele consecinte ale piodermitei secundare netratate cu Staphylococcus aureus fac parte celulita, limfangita, bacteriemia, ostemielita, endocardita infectioasa acuta. Unele tulpini de S. aureus produc exotoxine care pot conduce la sindromul pielii oparite si sindromul socului toxic.
Complicatiile nesupurative ale infectiilor streptococice ale pielii cuprind glomerulonefrita si scarlatina. Antibioterapia prompta nu pare a reduce rata de glomerulonefrita poststreptococica. Leziunile de ectima se vindeca greu si nu raspund la antibiotice pentru citeva saptamini.
Diagnostic ectima:
Studii de laborator:
-coloratia Gram si cultura prelevatului din leziune arata coci gram-pozitivi care reprezinta streptococi beta-hemolitici de grup A cu sau fara stafilococi aurii.
Examenul histologic arata o distrugere dermica si inflamatii la nivelul pielii. Apare un infiltrat granulomatos perivascular superficial si profund alaturi de edem endotelial. Suprafata ulcerului ectimei dezvolta o crusta groasa.
Diagnosticul diferential se face cu urmatoarele afectiuni: ectima gangrenosum, muscaturile de insecte, papuloza limfomatoida, tubeculidele papulonecrotice, pioderma gangrenosum, sporotrichoza, difteria cutanata.
Tratament ectima:
Tratamentul medical depinde de progresia leziunii. Igiena este foarte importanta. Se rocomanda folosirea de sapunuri bactericide si schimbarea cat mai deasa a asternuturilor si a hainelor. Inlaturarea crustei prin inmuiere si comprese moi si aplicarea de unguente antibiotice zilnic.
Se indica terapia topica cu mucirocin unguent pentru ectima localizata. Laceraciile de marimi mai mari necesita antibiotice orale. Durata trataemntului variaza deoarece ectima poate necesita citeva saptamini de terapie pentru a se rezolva complet. Penicilina este adecvata pentru a trata ectima.
Antistafilococicele orale : dicloxacilina, cefalexin, eritromicina, clindamicina au fost utilizate pentru a acoperi posibilele infectii secundare cu streptococi. Se indica antibioterapie sistemica daca leziunile sunt extinse. |