Edemul pulmonar
Descrierea endemului pulmonar:
Edemul pulmonar reprezinta o acumulare acuta sau cronica de lichid corporal (seros) in tesutul pulmonar. Fluidul se acumuleaza initial in spatiul dintre tesuturile pulmonare (edem pulmonar interstitial) si se poate extinde pana la nivelu alveolelor pulmonare, rezultand un edem pulmonar alveolar. Insuficienta cardiaca (in tarile industrializate) si patologiile renale cu limitarea functiei de epurare a sangelui reprezinta cele mai frecvente cauze de edem pulmonar.
Se disting patru stadii ale edemului pulmonar:
Stadiul I, edemul pulmonar interstitial: lichidul se afla doar in spatiile dintre tesuturi;
Stadiul II, edemul pulmonar alveolar: lichidul ajunge la nivelul alveolelor pulmonare si chiar in bronhii.
Stadiul III, formarea de spuma: In cazul unei cantitati mari de lichid, acesta stagneaza la nivelul bronhiilor si duce la formarea de spuma, care este expectorata de bolnav ptin tuse.
Stadiul IV, asfixiere: aportul insuficient cu oxigen determina oprirea respiratiei si a circulatiei sangvine.
Datorita faptului ca este cauzat adesea de insuficienta cardiaca, edemul este una din cele mai frecvente boli in tarile industrializate.
Etiologia endemului pulmonar:
Cauza edemului pulmonar o constituie tulburarea raporturilor de presiune la nivel pulmonar. In mod normal plamanul se afla intr-o stare de echilibru intre presiunea hidrostatica si cea ostmotica. Presiunea hidrostatica, raspunzatoare pentru circulatia sangelui in capilare, favorizeaza iesirea fluidelor din vase. Presiunea osmotica , care apare datorita proteinelor din sange, actioneaza impotriva pierderii de fluid din spatiul intercapilar.
Tulburarile care duc la edem pulmonar apar in primul rand atunci cand presiunea hidrostatica creste sau cea osmotica scade, ceea ce duce la iesirea fluidelor din capilare si acumularea acestora in tesutul pulmonar si chiar in alevolele pulmonare. Daca cantitatea de lichid acumulata depaseste doi litri functia pulmonara este deteriorata.
Edemele pulmonare pot avea cauze diferite , de etiologie cardiaca sau extracardiaca. Aceasta clasificare se datoreaza faptului ca problemele cardiace constituie cea mai frecventa cauza a edemului pulmonar.
Edemul pulmonar de etiologie cardiaca
Asa cum sugereaza si denumirea, cauza aparitiei acestui tip de edem este insuficienta functiei cardiace, cu stagnarea sangelui din ventriculul stang la nivel pulmonar. Fiziologic, sangele incarcat cu oxigen in plamani este transportat la nivelul camarutelor stangi (mai intai in atriu si apoi in ventricul) ale inimii si de aici mai departe in tot organismul. In momentul in care inima stanga nu mai poate pompa sangele eficient (din diverse cauze : stenoza mitrala, insuficienta cardiaca stanga, infarct miocardic, aritmii cardiace etc), apare o crestere a presiunii sangelui in plamani. Astfel, apare o forta care scoate fluid din vasele de sange in plaman.
Acest tip de edem pulmonar apare datorita insuficientei acute a inimii stangi provocate de un infarct de miocard, de aritmii sau de o miocardita. Edemul pulmonar de etiologie cardiaca poate sa apara si in urma unei insuficiente cronice a inimii stangi, prin defecte de functionare a valvelor cardiace sau hipertensiune cronica.
Edemul pulmonar de etiologie extracardiaca
Edemul pulmonar poate fi determinat de una din urmatoarele cauze extracardiace: asa-numita „boala a inaltimilor”, provocata de variatii ale presiunii aeriene exterioare, afectiuni pulmonare, inhalarea unor gaze toxice, afectiuni hepatice, afectiuni renale, tulburari imunologice, supradoze de narcotice, postanestezie, traumatisme puternice, malformatii ale vaselor sangvine,etc. Etiologia unor forme nu este inca pe deplin explicata de catre oamenii de stiinta.
Simptomele endemului pulmonar:
- dispneea, adica senzatia de dificultate in a respira, senzatie de sufocare;
- senzatie de sufocare in pozitie culcata - bolnavul e nevoit sa stea cu capul pe mai multe perne sau chiar asezat pentru a putea respira;
- tuse cu eliminarea unei spute rozate;
- tahicardie: inima bate cu viteza foarte mare;
- anxietate : senzatie de neliniste, de frica;
- paloare;
- transpiratii.
Manifestarile clinice ale endemului pulmonar:
Manifestarile clinice sunt severe :dispnee, neliniste, tuse si sunete respiratorii specifice. Gravitatea edemului pulmonar poate fi constatata cu ajutorul examenului clinic, a radiografiei pulmonare si a analizei gazelor sangvine. Se recomanda oxigenoterapie si sustinerea in pozitie ridicata a partii superioare a corpului.
Diagnostic edem pulmonar:
Dispneea severa este simptomul principal al edemului pulmonar. Pacientul se simte ca şi cum s-ar sufoca sau s-ar îneca. Această senzaţie de sufocare este adeseori insotita de anxietate si neliniste. Alte semne şi simptome includ transpiraţii, paloare si tuse insotita de sputa spumoasa rozacee. La unii pacienti lichidul pulmonar determina aparitia wheezing-ului (a astmului cardiac).
Radiografia toracica evidentiaza accentuarea desenului vascular pulmonar. Razele X nu traversează lichidul la fel de usor cum traverseaza aerul, astfel incat lichidul care a extravazat in plamani este vizibil pe imaginea radiografica.
Tratamentul si evolutia endemului pulmonar:
Tratamentul obisnuit consta in administrarea de oxigen suplimentar. Daca aveti dificultati mari in respiratie, poate fi necesara introducerea la nivelul traheii a unui tub care să asigure ventilatia mecanica temporara. Se administreaza uzual un diuretic pentru a favoriza resorbtia lichidului din plamani. Sulfatul de morfina poate de asemenea să reduca congestia pulmonara. Daca edemul pulmonar se datorează unei reduceri a fortei de pompa a inimii, pot fi administrate intravenos medicamente care cresc contractilitatea cardiaca. La pacientii cu hipertensiune arteriala medicul poate prescrie un vasodilatator intravenos, care determina relaxarea peretelui vascular si reduce astfel presiunea sangvina.
Preventia edemului pulmonar:
Prevenirea edemului pulmonar nu se poate face decat indirect, prin masuri profilactice si tratamentul afectiunilor primare care ar putea declansa un edem pulmonar.
|