Emfizemul interstitial pulmonar
Descrierea emfizemul interstitial pulmonar:
Reprezinta acumularea in pulmoni a unei cantitati excesive de aer, datorata dilatarii exagerate a alveolelor pulmonare fara pierderea elasticitatii acestora - emfizemul pulmonar alveolar acut - sau atrofiei, degenerarii si ruperii peretilor alveolari - emfizemul pulmonar alveolar cronic. Ruptura peretilor alveolari poate determina propagarea aerului in tesutul conjunctiv lax inter - sau intralobular, rezultand emfizemul pulmonar interstitial, mai frecvent la bovine; in aceasta circumstanta, aerul poate patrunde in mediastin si subcutanat, pana in zona retroperitoneal. La persoanele cu emfizem tesuturile necesare sa sustina forma fizica si functia plaminului sunt distruse. Este inclus intr-un grup de boli denumite boala pulmonara obstructiva cronica. Emfizemul este considerat o boala obstructiva datorita distructiei tesutului pulmonar din jurul cailor aeriene mici denumite alveole, acestea neputind sa-si mentina forma functionala in expir.
Emfizemul pulmonar interstitial este o colectie de gaze in afara pasajului normal al aerului si inauntrul tesutului conjunctiv a septurilor peribronhovasculare, septelor interlobulare si a pleurei visceral secundar rupturii alveolare si terminale. Este mai frecvent la prematurii care necesita ventilatie mecanica pentru boala pulmonara severa. O data ce s-a diagnosticat emfizemul pulmonar interstitial este necesara ingrijirea respiratorie intensiva pentru a reduce mortalitatea si morbiditatea.
Cauzele si patogenia emfizemul interstitial pulmonar:
Se datoreaza in majoritatea cazurilor, ca si astmul cardiac si bolile tiroidei, ficatului dereglat (presiunea ascendenta a ficatului ducand la marirea bronhiilor, a plamanilor si a inimii), dereglarii glandei tiroide si, nu in ultimul rand, silicozei (de la inhalarea pulberilor continand bioxid de siliciu). Emfizemul pulmonar se mai datoreaza si tusei convulsive. In vechime se intalnea des la suflatorii in sticla si la batranii cantareti.LIn unele cazuri se poate datora deficientei de alfa 1 antitripsina. Cazurile severe de A1AD pot de asemeni dezvolta ciroza in care A1AT acumulat determina fibroza. Unele tipuri de emfizem sunt considerate o parte normal a procesului de imbatrinire cu deteriorarea plaminilor datorita virstei. La virsta de 20 de ani se opreste dezvoltarea de noi alveole. In anii care urmeaza tesutul pulmonar incepe sa se deterioreze. Alte cause de emfizem pot fi oricare pune corpul in imposibilitate de a inhiba enzimele proteolitice in plamin. Poate fi expunerea la aerul poluat, fumatul pasiv sau alte chimicale si toxine. Totusi tot mai multe cazuri de emfizem se datoreaza fumatului de tigarete sau a altor produse cu nicotina.
Emfizemul pulmonar interstitial apare frecvent alaturi de sindromul de detresa respiratorie, dar alti factori de predispozitie cuprind sindromul de aspiratie de meconiu, aspiratia de fluid amniotic si infectia.
Ventilatia cu presiune pozitiva si complianta redusa a plaminului sunt factori predispozanti semnificativi. Totusi la copiii prematuri extremi, emfizemul pulmonar interstitial poate apare la presiune mica a aerului si reflecta probabil sensibilitatea ridicata a plaminului nedezvoltat la intindere. Emfizemul interstitial pulmonar a fost raportat rar in absenta ventilatiei mecanice sau a presiunii positive a aerului. Procesul de emfizem este initiat cind aerul din rupture spatiului alveolar si caile respiratorii mici trece in tesutul perivascular al plaminului.
Copiii cu sindrom de detresa respiratorie au o crestere initiala in fluidul interstitial si perivascular care scade rapid in primele zile de viata. Acest fluid poate bloca miscarea gazului din alveolele rupte sau cai respiratorii in mediastin, cauzind cresterea emfizemului. Un alt posibil mecanism pentru prinderea aerului in interstitiu este cresterea cantitatii de tesut conjunctiv pulmonar imatur. Prinderea aerului in interstitiu poate determina un ciclu vicios care determina atelectazii de compresie care apoi necesita o viitoare crestere in presiunea ventilatorie cu prinderea de mai mult aer in tesutul interstitial.
Extinderea emfizemului pulmonar interstitial variaza. Se poate prezenta ca o bula izolata interstitiala, leziuni implicind intreaga portiune a plaminului sau afectarea difuza a ambilor plamini. Emfizemul interstitial pulmonar nu se localizeaza preferential in nici unul dintre cei 5 lobi pulmonari.
Emfizemul interstitial pulmonar aplica presiune pe tesutul pulmonar adiacent functional si structurile vasculare afectind ventilatia si fluxul de singe pulmonar rezultind impiedicarea oxigenarii, a ventilatiei si a presiunii singelui. Aceasta viitoare afectare a unui copil deja grav bolnav creste motalitatea si morbiditatea semnificativ. Boala poate regresa complet sau decompensa in spatiile adiacente cauzind pneumomediastin, pneumotorax, pneumopericard, pneumoperitoneu sau emfizem subcutanat.
Factori de risc pentru emfizemul interstitial:
-prematuritate, sindrom de detresa respiratorie
-sindrom de aspiratie de meconiu
-aspirare de fluid amniotic
-infectia-sepsis neonatal, pneumonie sau ambele
-scor Apgar mic sau necesitatea de ventilatie cu presiune pozitiva in timpul resuscitarii la nastere
-folosirea de presiuni inalte a aerului la ventilatia mecanica
-pozitionarea incorecta a tubului endotraheal pe una dintre bronsii.
Semnele, simptomele si diagnosticul emfizemul interstitial pulmonar:
Se institue brusc, in corelatie cu actiunea factorilor patogeni, manifestandu-se prin dispnee mixta, dar predominant expiratorie, cu subresoudiafragmatic, apoi abdominal, atitudine ortopneica, nari in trompeta sau foarte mobile si cianoza mucoaselor. Membrele anterioare pot fi departate de torace. Apare tuse mica, seaca, tahicardie si dilatatia venelor superficiale.
La examenul fizic al toracelui se constata marirea ariei posteroventrale apulmonului, hipersonoritate fie difuza, pe toata suprafata de percutie, rezultand o aparenta reducere a ariei cardiace, fie in jurul unor alte procese patologice: densificari, atelectazie, pleurezie, pe zonele corespunzatoare acestora intalnindu-se submatitate sau matitate. La ascultatie murmurul vezicular este intensificat, apoi se poate diminua pe masura ce boala are tendinta de cronicizare.
Diagnosticul clinic se pune pe baza dispneii expiratorii si a semnelor fizicepulmonare.Diferentierea trebuie facuta fata de pneumopatiile alergice la rumegatoare, incare emfizemul se asociaza cu edem si de bronsita. Pneumotoraxul determnina hipersonoritate, dar murmurul vezicular este diminuat sau absent.
Evolutia in forma primara, consecutiva unor eforturi fizice mari, este scurta, boala retrocedand odata cu reluarea elasticitatii pulmonare normale, datorita inlaturarii cauzei primare : emfizemul vicariant are aceeasi desfasurare. Este posibila, insa complicarea prin emfizem interstitial sau cronicizarea.
Tratamentul emfizemului interstitial pulmonar :
Tratamentul igienodietetic consta in inlaturarea cauze lor - cand este posibil, repaus, asigurarea confortului termic si a ventilatiei corespunzatoare. Alimentele se vor administrata in reprize mici, avans grija sa se evite cele voluminoase. Curativ este recomandat oxigenoterapia, administrarea de spasmolitice, antihistaminice, glucocorticoizi si protectie antiinfectioasa.
|