Faringita

Echipa Ekilibrium recomanda:
Asea

Produs recomandat

Cele mai vandute

- 3 %Discount 3 %

Faringita

Descrierea faringitei:

Faringita este inflamatia sau infectia faringelui si/sau amigdalelor. Cauzele bolii sunt in general infectioase, cu 40 - 60% cazuri de origine virala si aproximativ 40% dintre cazuri sunt de orgine bacteriana. Alte cauze sunt alergiile, traumatismele si toxinele.

Simptomele faringita sunt: secretii nazale, febra care are valori intre 38 si 40 °C si prezenta tusei seci cauzata  de iritatia tracului farngian. In cazul copilor, se dezvolta in special in partea superioara a faringelui (rinofaringe), in timp ce la adolescent – in partea inferioara.
In cazul faringitei de etimologie infectioasa, bacteriile sau virusurile invadeaza direct mucoasa faringiana, determinand un raspuns inflamator local. Alti virusi cum ar fi rinovirusul determina iritatii la nivelul mucoasei faringene succesive secretiilor nazale.

Totalitatea cazurilor de faringita este mult mai mare in randul copiilor. Infectiile cu streptococ beta hemolitic de grup A determina aproximativ 15% din faringite la adulti si in jur de 30% din cazurile intalnite la copii. Cele mai multe cazuri de  faringita bacteriana si virala se intalnesc intre  varstele de 4 si 7 ani. 
In general, vindecarea se produce de la sine in termen de o saptamana.

Semnele si simptomele faringitei:

Faringita acuta: senzatia de corp strain, cu prurit (mancarimi) si arsuri, durere la deglutitie (inghitire), crize de tuse, senzatie de uscaciune la nivelul mucoasei faringiene, iritatie faringiana, senzatia de corp strain, cu prurit (mancarimi) si arsuri, stare generala de rau, mai mult sau mai putin intensa, febra – frecventa la copii

Faringita cronica:

Faringita cronica catarala – din simtologia acestei forme fax parte parestezie faringiana, febra, tuse insotita de o senzatie de uscaciune sau de corp strain la nivelul faringelui, dar in special, prin durere in momentul  deglutitie.
Faringita cronica hipertrofica – in acest caz mucoasa peretelui posterior faringian este hipertrofica, granulara, prezentand o hipersecretie mucoasa si dilatatii venoase. Bolnavul prezinta frecvent greturi si varsaturi si  miscari de deglutitie frecvente.
Faringita cronica atrofica – este caracterizata printr-un perete farigian posterior uscat, prezentand deseori cruste groase. Mucoasa faringiana se prezinta cu un aspect palid, neted si transparent. Este frecvent asociata cu rinita atrofica si/sau laringita, si prin prezenta unei senzatii de jena respiratorie in timpul noptii si insomnii. Aceste semne sunt legate de clima (clima marina este benefica, spre deosebire de aerul uscat si cald) si se intalnesc frecvent la varstnici.

Cauzele farigitei:

Faringita de tip streptococic este determinata de o bacterie numita streptococ. Se cunosc mai multe tulpini de streptococ, printre care unele pot determina afectiuni mai grave decat altele. Tulpina cea mai frecventa intalnita in cazul infectiilor gatului este streptococul beta-hemolitic grup A. Alte tulpini de streptococ care pot determina infectii ale gatului fac parte din grupurile C si G.
Infectia streptococica determina iritatia gatului (faringita), a amigdalelor sau polipilor, inflamatie si durere.
Inflamatia gatului este, in mod obisnuit, produsa de infectii virale sau alti iritanti cum ar fi fumul, alergenii, aerul uscat sau de leziuni ale gatului si nu de infectii cu streptococ.

Faringita acuta este deteminata de  infectii virale cauzate de: rinovirus, adenovirus,  virus coxsackie,  coronavirus, virusul herpes simplex,  virusul Epstein-Barr, citomegalovirus. In cazul faringitei acute cauza poate fi  o  infectie bacteriana  beta hemolitic de grup A, Neisseria gonorrhoeae, Haemophilus influenzae, etc.
Etiologie fizica in cazul faringitei cuprinde arsura termica, chimica, etc. In faza de debut sau infectie ce insoteste rujeola, scarlatina, rubeola etc.

Faringita cronica este caracterizata de o  fragilitate constitutionala a mucoasei. Acet tip de faringita este cauzata de diversi factori exogeni: praf, arsura chimica, caldura, variatii extreme de temperatura, expunerea profesionala la curentii de aer,  la aerul uscat neventilat, utilizarea excesiva a aerului conditionat, intoxicarea cu alcool si tutun, abuzul de picaturi nazale, precum si de unii factori endogeni: respiratia bucala, obstructie nazala, sinuzita cronica, hipertrofia vegetatiilor adenoide. Poate cauza unele tulburari hormonale: menopauza, hipotiroidism, diabet, carenta de vitamina A, insuficienta respiratorie, bronsita cronica. Alta cauza  poate fi utilizarea necorespunzatoare a vocii la profesori, politicieni, cantareti, etc.

Complicatiile faringitei:

In general, complicatiile faringitei (intalnite indeosebi in cazurile de faringita bacteriana) constau in sinuzita, otita medie, epiglotita (inflamatia epiglotei), mastoidita si pneumonie.
Recurenta infectiei se datoreaza in general nerespectarii tratamentului, rezistentei bacteriilor la antibiotice sau unei noi expuneri. Complicatiile supurative ale faringitei bacteriene survin ca urmare a diseminarii infectiei de la nivelul mucoasei faringelui, fie prin cale hematogena sau limfatica, fie prin extindere directa (mai frecventa in cazul streptococilor) si constau in: abces  periamigdalian, abces retrofaringian sau limfadenita cervicala.
Complicatiile nesupurative (incidenta 3%) specifice infectiilor cu streptococi de grup A constau in reumatism articular acut (RAA), glomerulonefrita poststreptococica si sindromul de soc toxic.
Complicatiile mononucleozei infectioase se refera la: ruptura splenica (justificand necesitatea evitarii sporturilor de contact timp de 6 saptamani), hepatita, sindromul Guillain Barré, encefalita, anemie hemolitica, miocardita, carcinom nazofaringian. Utilizarea penicilinei in cazurile de mononucleoza infectioasa are ca rezultat o incidenta de 100% de eruptii cutanate (rash).

Simptomele faringitei:

Simptomele faringita sunt: secretii nazale, febra care are valori intre 38 si 40 °C si prezenta tusei seci cauzata  de iritatia tracului farngian. In cazul copilor, se dezvolta in special in partea superioara a faringelui (rinofaringe), in timp ce la adolescent – in partea inferioara.

In cazul faringitei de etimologie infectioasa, bacteriile sau virusurile invadeaza direct mucoasa faringiana, determinand un raspuns inflamator local. Alti virusi cum ar fi rinovirusul determina iritatii la nivelul mucoasei faringene succesive secretiilor nazale.

Evolutia faringitei:

Majoritatea cazurilor de faringita se rezolva de la sine in 10 zile. In cazurile de faringita cauzata de streptococ, tratata cu penicilina, simptomele se atenueaza in 24 ore de la instituirea tratamentului. Perioada contagioasa si cea febrila este redusa la o zi.
In cazul terapiei cu eritromicina, atenuarea simptomele se poate observa in 72 ore. Incidenta rezistentei la eritromicina este mai mare de 25%. Prin urmare, pacientii ce urmeaza tratamentul cu eritromicina trebuie sa fie atent monitorizati pentru a se urmari eficienta tratamentului.
Insuccesul tratamentului, relativ frecvent, poate fi determinat de nerespectarea indicatiilor, prezentaunei rezistente la antibiotice, o noua expunere, supresia imunitatii gazdei sau a florei necesare.

Evolutia faringitei acute

Faringita acuta de origine virala evolueaza de regula fara complicatii, cu vindecare in cateva zile. Daca se asociaza cu alte infectii de natura bacteriana sau daca faringita  insasi a fost determinata de bacterii, se administreaza tratament cu antibiotice.

Evolutia faringitei cronice

Odata ce factorul etiologic al faringitei cronice (de exemplu fumul de tigara) este indepartat din mediul personal al bolnavului, inflamatia are sanse mari de vindecare.

Tratamentul faringitei

Obiectivul tratamentului (constand de obicei intr-o antibioterapie) este de a reduce durata bolii, de a calma simptomele, de a diminua incidenta recidivelor si a complicatiilor (reumatism articular acut, de exemplu).

Tratamentul curativ

Antibioticele sunt prescrise in cazul infectiilor cu streptococ beta hemolitic de grup A, pentru a preveni sechelele, dar pot fi utilizate in cazurile de faringita severa cauzata de alti agenti bacterieni.
Corticosteroizii sunt utilizati in cazurile de obstructie a cailor respiratorii si pentru reducerea simptomelor. Se administreaza intotdeauna impreuna cu antibiotice pentru a preveni bacteriemia.
Medicamentele antifungice sunt indicate in cazurile de faringita asociata cu candidoza bucala.
Antivirale – in general, aceste medicamente nu au rezultate clinice in faringita virala. Totusi, la pacientii imunodeprimati, antiviralele pot fi eficiente. In cazurile severe de faringita cauzata de virusul herpes simplex la pacientii imunodeprimati, se poate prescrie aciclovir, famciclovir sau valaciclovir. In infectiile cu citomegalovirus (CMV) la pacientii imunodeprimati, se recomanda  ganciclovir.

Tratamentul simptomatic

Este recomadata inhalarea de solutii mentolate, incetarea fumatului, ingestia de lapte cald cu miere si umidificarea aerului.

Tratamentul faringitei acute

In tratamentul faringitei acute nu se  utilizeaza in mod normal antibiotice, deoarece infectia are de cele mai multe ori o etiologie virala, si rareori o etiologie bacteriana. Tratamentul de baza vizeaza ameliorarea simptomelor, adica a durerilor si inflamatiilor. Se pot folosi in acest sens metode casnice, cum ar fi gargarele, compresele reci aplicate pe gat si sugerea de tablete cu actiune antalgica si antiseptica. Se recomanda un aport marit de lichide calde, de exemplu ceaiuri.

Uneori infectia virala se poate complica cu alte patologii consecutive de natura bacteriana, care se trateaza cu antibiotice.

Tratamentul faringitei cronice

Pentru tratarea faringitei cronice se impune in prima faza identificarea factorului declansator (de exemplu fumul de tigara sau alcoolul). Bolnavii trebuie sa evite contactul cu factorul declansator si sa aplice o serie de masuri generale, care mentin gradul de umiditate al cavitatii faringiene si al cailor repiratorii: inahalatii cu salvie, musetel sau solutii sarate, ridicarea gradului de umiditate a aerului.

Daca faringita este provocata de obstructie nazala, se poate interveni chirurgical. 

Profilaxia faringitei acute

Profilaxia faringitei acute se face doar prin masuri indirecte, menite sa intareasca imunitatea organismului, de exemplu printr-un stil de viata sanatos, cu o dieta echilibrata si miscare suficienta.

Profilaxia faringitei cronice

Riscul de a dezvola o faringita cronica poate fi scazut considerabil prin adoptarea unui stil de viata sanatos, fara fumat si cu un consumt moderat de alcool (sau abstinenta). Se recomanda de asemenea asigurarea unui grad inalt de umiditate a aerului in mediul privat sau la locul de munca. Daca acest lucru nu este posibil (de exemplu aerul este uscat datorita aparatelor de aer conditionat din birou), gradul de umiditate al mucoasei faringiene poate fi mentinut printr-un aport regulat de lichide.

Tratamente naturiste pentru Faringita