Febra patata meditereneana si alte infectii cu Rickettsia

Echipa Ekilibrium recomanda:
Solutie Lugol

Promotiile saptamanii

- 8 %Discount 8 %

Febra patata meditereneana si alte infectii cu Rickettsia

Descrierea febrei patate meditereneene si alte infectii cu Rickettsia

Febra patata mediteraneana reprezinta o maladie provocata de catre patogenul Rickettsia conorii; aceasta boala este prezenta in special in regiunea de sud a Europei, in Asia, dar si pe teritoriul intregului continent african. Febra patata mediteraneana este provocata de capusa cainelui enot. Febra patata mediteraneana, mai este cunoscuta si sub denumirile de: febra butonoasa, tifosul transmis prin capusa keniana, febra patata israeliana,  tifosul transmis prin capusa indiana sau febra patata astrahan.

Fara a tine cont de aceasta diferenta, in ceea ce priveste denumirea pentru febra patata mediteraneana, manifestarile clinice sunt similare; pacientul prezinta : febra ridicata, rash cutamant si escara in regiunea de inoculare a infectiei (acolo unde s-a produs muscatura de capusa).  Boala are o evolutie severa (rata mortalitatii avand valoarea de 50%), in cazurile in care persoanele infectate sufera de diabet zaharat, insuficienta cardiaca sau alcoolismului cronic.

Febra africana transmisa prin capuse este o boala mai putin severa, comparativ cu febra patata mediteraneana; febra africana este provocata de o tulpina de Rickettsia transmisa de catre anumite specii de capuse de pe teritoriul Africii. In febra africana starea febrila dureaza maxim cinci zile ; in zona unde bolnavul a fost muscat de capusa sunt prezente  escare de inoculare.

Febra patata japoneza si febra patata orientala sunt rezultatea in urma infectiei cu patogenul Rickettsia japonica; pacientii sufera de escare de inoculare febra ridicata si eruptii cutanete. ln Australiei au fost raportate doua tipuri de febra patata: tifosul Queensland si febra patata din insula Flinders – aceste doua boli sunt produse de catre infectia cu patogenii Rickettsia australis si Rickettsia honei; pacientii prezinta rash la nivelul pielii de tip maculopapular sau vezicular si escara de inoculare.

Diagnosticul febrei patate meditereneana si alte infectii cu Rickettsia

Pentru diagnosticul pozitiv al acestor forme de febra patata, sunt deosebit importante simptomele, dar si istoricul epidemiologic al pacientului, o diagnosticare certa  este asigurata de izolarea patogenului respectiv, cu ajutorul tehnicilor de laborator, sau cu ajutorul metodelor serologice (evidentierea anticorpilor specifici, si cuantificarea acestora in probele prelevate din sangele periferic).

Diagnosticul de  febra patata trebuie luat in cosiderare in special daca pacientul apartine unei zone endemice pentru astfel de patologii, si daca prezinta: rash cutant, febra ridicata, alte leziuni necrotice sau eritematoase tegumentare.

- tifosul tropical pote fi diagnosticat cu ajutorul tehnicilor de laborator : imunofluorescenta indirecta, tehnica ELISA, sau cu ajutorul reactiei de polimerizare in lant (amplifica secventele de ADN bacterian din sangele pacientului) ;

- tifosul epidemiccauzat de catre paduche sau de veverita zburatoare, poate fi diagnosticat cu ajutorul informatiilor clinice si epidemiologice, dar mai ales cu ajutorul informatiilor obtinute cu ajutorul metodelor de explorare paraclinica : imunofluorescenta indirecta si tehnica ELISA, care permit decelarea titrului anticorpilor specifici din plasma pacientilor ;

- tifosul endemic sau  “tifosul murin” este diagnosticat prin intermediul tehnicilor de imunofluorescenta indirecta, cu ajutorul metodei ELISA, cu ajutorul metodelor de imunohistologie sau cu ajutorul reactiei de polimerizare in lant (PCR) – toate aceste metode de laborator au rolul de a evidentia cresterea titrului anticorpilor specifici in sangele pacientului; tratamentul se poate realiza cu urmatoarele antibiotice:

- rickettsioza variceliforma, poate fi diagnosticata cu ajutorul metodelor de imunofluorescenta indirecata, sau cu ajutorul metodei ELISA (enzyme –linked immunosorbent assay), care vor evidentia cresterea considerabila a titrului anticorpilor specifici, in sangele indivizilor bolnavi;

- febra patata mediteraneana diagnosticul de laborator este realizat prin izolarea patogenului, utilizand o cultura cu embrion de ou ; de asemenea pot fi utilizate metodele serologice de identificare a anticorpilor specifici de clasa IgG sau de clasa IgM, dar si reactia de polimerizare in lant (PCR), pentru identificarea urmelor de ADN bacterian ;

- febra patata japoneza si febra patata oriental, tifosul Queensland si febra patata a insulei Flinders au metode de diagnosticare similare cu cele utilizate in cazul febrei patate mediteraneene.

Tratamentul febra patata meditereneana si alte infectii cu Rickettsia

- febra patata mediteraneana –  tratamentul se face cu doxicilina, doua doze a cate 100 mg / 24 de ore, timp de cel putin 5 zile ; de asemenea, mai putem utiliza unul dintre urmatoarele antibiotice: ciprofloxacina – doua doze a cate 750 mg / 24 ore, timp de 5 zile ; sau, cloramfenicol – 4 dore a cate 500 mg / 24 ore timp de 10 zile ; sau, in caz de sarcina, Josamycin 3 grame / 24 ore timp de 5 zile.

- febra patata japoneza si febra patata orientale; tratamentul este similar cu cel utilizat in cazul febrei patate mediteraneene.

- tifosul Queensland i tratamentul  este similar cu cel utilizat in cazul febrei patate mediteraneene.

- febra patata a insulei Flinders; se se aplica acelas tratament ca in cazul  febrei patate mediteraneene.

- rickettsioza variceliforma tratamentul se realizeaza cu urmatoarele antibiotice: doxicilina, doua doze a cate 100 mg, in 24 de ore, administrate pe cale orala timp de 5 zile; sau ciprofloxacina, doua doze partiale zilnice, a cate 750 mg, administrate pe cale orala timp de 5 zile; sau cloramfenicol, patru doze partiale zilnice, a cate 500 mg, administrate pe cale ora timp de 10 zile; in cazul unei femei insarcinate, se recomanda administrarea de Josamycin, pe cale orala, in doza zilnica de 3 grame, timp de 5 zile.

- tifosul endemic sau tifosul murin tratamentul se poate realiza cu urmatoarele antibiotice: doxicilina – administrata in doua prize zilnice, a cate 100 mg, pe cale orala, timp de 15 zile; sau, cloramfenicol, administrat in patru doze zilnice a cate 500 mg, pe cale orala, timp de 15 zile.

- tifosul epidemic (transmis de catre paduche, sau de catre veverita zburatoare) este trata prin administrare de doxicilina – doza unica, 200 mg, administrata pe cale orala, sau pana cand pacientul devine afebril.

- tifosul tropical  este tratat cu doxicilina, in doua doze zilnice a cate 100 mg, pe cale orala, timp de 15 zile, sau a cloramfenicolului in patru doze zilnice, a cate 500 mg, pe cale orala, timp de 15 zile ; in cazul copiilor se administreaza o doza zilnica de 150 mg / kg corp de cloramfenicol.

Tratamente naturiste pentru Febra patata meditereneana si alte infectii cu Rickettsia