Hipoacuzia
Descriere Hipoacuzie
Hipoacuzia consta in reducerea acuitatii auditive (cu pana la 20 decibeli). In momentul in care acuitatea auditiva este redusa foarte mult sau chiar dispare in totalitate, vorbim de surditate.
Organul auzului este format dintr-un aparat de perceptie si dintr-un aparat de transmisie. In functie de partea organului care este afectata, intalnim doua tipuri de hipoacuzie, respectiv: hipoacuzie de perceptie si hipoacuzie de transmisie.
Hipoacuzia de perceptie este caracterizata de o diminuare a acuitatii auditive in care transmisia este in regula, insa perceptia este defectuoasa.
Hipoacuzia de transmisie consta in diminuarea acuitatii auditive ca urmare a unei atingeri a urechii externe sau urechii medii.
Gradul afectiunii constand in pierderea auzului este determinat prin intermediul audiometriei tonale. In functie de aceasta, hipoacuzia poate fi clasificata in patru categorii, respectiv: usoara, moderata, severa sau profunda, fiecare dintre acestea corespunzand unui grad diferit de pierdere tonala si avand consecinte diferite asupra invatarii limbajului la copil.
Cauze Hipoacuzie
Hipoacuzia de perceptie este determinata de urmatoarele cauze:
- varsta
- tumori cerebrale– un neurinom acustic (tumora benigna a nervului auditiv)
- intoxicatie medicamentoasa
- infectiile - oreion, meningita
- infectii congenitale – toxoplasmoza, citomegalovirus (CMV), herpes, rubeola, sifilis
- anomalii congenitale
- traumatisme sonore - zgomotele puternice (peste 90 decibeli)
- boala Meniere– afectiune a urechii interne ce se manifesta, printre alte, prin scaderea auzului, zgomote in urechi si vertije
- variatiile bruste de presiune – in timpul zborului, inotului, sau a exercitiilor intense
- infectii virale ale urechii interne
- leziune a cohleei
- atingerea fibrelor nervoase ale nervului auditiv sau a cailor auditive centrale
Cauze in Hipoacuzia de transmisie:
- colesteatomul ce consta intr-o tumora benigna localizata in urechea medie, cauzata de o infectie
- otita medie seroasa
- obstructia conductului auditiv extern ca urmare a unui dop de cerumen (ceara), unei tumori sau a unei colectii purulente antrenate de o infectie
- otospongioza
- perforarea timpanului
Diagnostic Hipoacuzie
Diagnosticul hipoacuziei are la baza un examen fizic al urechii, care se completeaza cu o serie de explorari ale functiei auditive, pentru a determina gradul pierderii auzului. Efectuarea altor teste dezvaluie localizarea, natura si tipul de hipoacuzie in cauza (de transmisie, de receptie nervoasa sau mixta).
Primul pas efectuat in determinarea diagnosticului consta in examinarea urechii. Folosindu-se de un otoscop (instrument pentru vizualizarea conductului auditiv si a timpanului), medicul specialist verifica existenta unor semne ale unei infectii a urechii.
Tratament Hipoacuzie
Tratamentul administrat in cazul hipoacuziei depinde de cauza care sta la baza afectiunii. Hipoacuzia determinata de o obstructie a conductului auditiv se trateaza prin utilizarea unor picaturi cu rol in dizolvarea cerumenului. Daca exista o efuziune lichidiana in urechea medie, este necesara o timpanostomie – introducerea unui tub in timpan pentru a drena secretiile. Hipoacuzia ce este cauzata de boli autoimune se trateaza cu ajutorul corticosteroizilor (prednison).
La pacientii care prezinta otospongioza, functia auditiva poate fi restabilita cu ajutorul unei interventii chirurgicale – stapedectomia – si inlocuirea scaritei printr-o proteza. Tumorile craniene duc de cele mai multe ori la hipoacuzie, iar in unele cazuri, pot fi extirpate pentru restabilirea auzului.
Atunci cand cauza hipoacuziei nu poate fi eliminata, tratamentul consta in compensarea pierderii functiei auditive. Marea majoritate a pacientilor diagnosticati cu hipoacuzie moderata sau severa folosesc proteze auditive. La pacientii cu hipoacuzie profunda solutia o reprezinta implantul cohlear.
|