Infectia arsurilor
Descriere infectia arsurilor
Anual, sunt inregistrate milioane de cazuri de arsuri. Complicatiile care apar, precum si consecintele arsurilor reprezinta unele dintre cele mai dificile patologii intalnite in intregul domeniu medical, avand in vedere importanta vitala a pielii, ca structura de bariera care apara organismul uman de microbii existenti in mediul inconjurator. Marea majoritate a arsurilor sunt minore si nu este cazul de internare a pacientului sau de administrarea unui tratament suportiv sau chirurgical. Cu toate acestea, un numar mare de persoane sunt spitalizate pentru injurii severe, produse de diferiti agenti vulneranti.
Exista o multitudine de cauze care pot genera arsuri severe dintre care le enumeram pe cele mai frecvente: arsurile provocate prin contact cu lichide fierbinti (oparirile), gazele inflamabile, sursele de electricitate, substantele chimice, dar si fumatul. Gravitatea unei arsuri depinde in primul rand de temperatura agentului vulnerant, de durata in care a actionat asupra suprafetei tegumentare, de marimea suprafetei afectate si de regiune.
In general, arsurile favorizeaza infectiile, ca o consecinta a distrugerii barierei tegumentare. Complicatiile care apar in cazul arsurilor grave, de obicei reprezinta principala cauza de mortalitate in randul pacientilor arsi. La nivel global se estimeaza ca sute de mii de persoane arse decedeaza anual, datorita complicatiilor infectioase.
Cauze infectia arsurilor
Distrugerea tegumentului favorizeaza invazia microorganismelor care se gasesc in mod normal la nuvelul tegumentului si a patogenilor din mediul extern in interiorul plagii arse. In cazul in care plaga prezinta depozite hemoragice ori tesut devitalizat, contaminarea are loc imediat iar sangele este un mediu extrem de propice pentru cresterea si inmultirea microbilor.
Cele mai des intalnite microorganisme din plagile arse supurate sunt: streptococii si stafilococii. Odata cu descoperirea si folosirea antibioticelor, P. aeruginosa s-a transformat in principalul factor infectios, in cazul plagilor arse. Administrarea unor antibiotice foarte puternice impotriva Pseudomonas, a avut drept consecinta majorarea incidentei infectiilor fungice, cauzate de Candida Albicans sau Aspergillus. Au fost intalnite si cazuri in care infectia a fost cauzata de virusul herpes simplex, cu atat mai mult cu cat plagile arse erau la nivelul fetei.
Pe masura ce arsura devine mai profunda si este mai extinsa ca suprafata, infectia evolueaza mai sever. Arsurile grave si foarte grave, conduc la alterarea imunitatii celulare si umorale, cauzand in acest mod un grad de depresie imunitara ce va influenta negativ evolutia infectiei. Ca urmare a investigatiilor imunologice s-a observat reducerea numarului de limfocite T helper, cresterea numarului de limfocite T supresor si diminuarea concentratiei de anticorpi plasmatici, la pacientii arsi. De asemenea, arsurile grave duc la afectarea functiei celulelor polimorfonucleare neutrofile (PMN) .
Tratament infectia arsurilor
Tratamentul in cazul pacientilor arsi urmareste drept obiective principale finale, inchiderea si vindecarea plagilor arse. In cauzl arsurilor severe, mortalitatea poate fi redusa prin excizarea chirurgicala precoce a plagilor, prin inlaturarea cu rapiditate a tesutului devitalizat si prin realizarea de grefe din piele sau din substituienti de piele. In toate tipurile de arsuri sunt administrate medicamente antimicrobiene cu uz extern, care urmaresc diminuarea cantitatii microbiene la nivelul plagilor arse. Cei trei agenti topici antimicrobieni, care se folosesc de regula in plagile arse, sunt: crema cu sulfadiazina argentica, crema cu mafenid acetat si nitratul de argint. Acestea pot fi folosite atat in arsurile partial ingrosate, cat si in cele complet ingrosate. Substantele topice astfel utilizate, actioneaza in egala masura impotriva bacteriilor si a fungilor.
Sulfadiazina argentica este utilizata in fazele incipiente ale infectiei, insa succesul terapiei depinde foarte mult de rezistenta microbiana fata de acest chimioterapic. Mafenidul acetat are un spectru de actiune antimicrobiana mult mai larg, si poate sa penetreze escarele pentru a inlatura infectiile inaparente, localizate profund. Mafenidul acetat poate cauza acidoza metabolica (inhiba anhidraza carbonica) si in unele cazuri poate chiar da nastere la reactii de hipersensibilitate (in mai putin de 10% din cazurile de arsuri raportate) . Tratamentul cu mafenid acetat este recomandat atunci cand placa a fost invadata de bacterii gram-negative si cand terapia cu sulfadiazina a esuat lamentabil.
Se pare ca profilaxia cu antibiotice, nu are un rol semnificativ in vindecarea plagilor severe. Mai mult, utilizarea profilactica a chimioterapiei, prezinta riscul selectarii unor patogeni cu rezistenta crescuta, care vor agrava si mai mult patologia deja instalata. In schimb, pacientii cu plagi minore, aflati in ambulator, pot beneficia cu succes de pe urma chimioprofilaxiei. |