Infectii dupa transplant de organ parenchimatos

Echipa Ekilibrium recomanda:
Solutie Lugol

Promotiile saptamanii

- 8 %Discount 8 %

Infectii dupa transplant de organ parenchimatos

Folosirea de antibiotice foarte eficiente in clinicile de tratament, a avut drept rezultat final scaderea semnificativa a imbolnavirilor si mortalitatii cauzate de infectii, in cazul pacientilor care au suferit un transplant de organ parenchimatos. Cu multi ani inainte, foarte multe persoane ce au suferit un transplant de rinichi, decedau ca urmare a infectiilor cu microorganisme intrucat  nu existau pentru acestea chimioterapice active. 

Infectiile ce se dezvolta la pacientii care primesc organe parenchimatoase sunt generate de regula de catre patogeni diferiti fata de cei care afecteaza primitorii de maduva osoasa. Se poate spune ca primitorii de organ parenchimatos sunt de regula ceva mai rezistenti in fata infectiilor, intrucat acestia nu tranziteaza o perioada de neutropenie (scaderea sistemului de aparare celulara a organismului), asa cum este intalnit in cazul celor care primesc o grefa de maduva osoasa. Perioada de imunosupesie  indusa pacientilor este de lunga durata (toata viata) . Aceste categorii de persoane vor dovedi sensibilitate in fata acelorasi tipuri de patogeni care afecteaza persoanele cu neoplasme (cancere), in situatia in care activitatea limfocitelor T este deranjata. De asemenea, este necesar de mentionat faptul ca transplantul de organ parenchimatos presupune efectuarea unor interventii chirurgicale greoaie (pentru indepartarea organului afectat si instalarea grefei), care vor favoriza dezvoltarea unor infectii de plaga chirurgicala.

In cele 30 de zile imediat urmatoare  interventiei chirurgicale de transplantare, organismul pacientului este foarte mult expus  infectiilor de plaga, cauzate mai ales de patogeni extracelulari: stafilococi, streptococi, E. coli sau alte bacterii gram-negative. Focarul de infectie primar poate fi intalnit la nivelul plagii chirurgicale sau  chiar in zonele de anastomoza ale grefei. Orice tip de transplant poate fi urmat apoi de dezvoltarea unor infectii specifice interventiei respective.

La ceva timp dupa efectuarea transplantului, ca urmare a utilizarii medicatiei imunosupresoare, anumite tipuri de paraziti sau virusuri se pot reactiva, cauzand simptomatologii specifice tipului de infectie. Reaparitia in aceasta perioada a citomegalovirusului, va avea drept consecinta  perturbarea sistemica grava a organismului gazdei. Infectia cu CMV a fost asemanata cu alte simptome patologice legate de rejetul grefei: glomerulopatia in cazul acelora care  au primit un nou rinichi, bronsiolita obliteranta in cazul transplantului de pulmon, ateroscleroza prematura intalnita la cei care au suferit un transplant de cord, si nu in ultimul rand, sindromul de disparitie a ductului biliar, la pacientii care au suferit un transplant de ficat. Nu se stie cu certitudine daca aceste sindroame sunt consecinta activarii citomegalovirusului, sau doar se asociaza cu infectia produsa de CMV. Stim insa cu siguranta  ca reactivarea CMV va avea o influenta  negativa asupra evolutiei pacientului dupa efectuarea transplantului. Avand in vedere toate aceste elemente, putem observa importanta diagnosticarii, tratamentului si profilaxiei infectiei cu citomegalovirus la primitorii de organe parenchimatoase.

Dupa cca. jumatate de an de la efectuarea transplantului, pacientii caracterizati prin deficiente ale imunitatii celulare, vor dezvolta infectii cu Listeria monocytogenes, Nocardia, fungi sau paraziti, care cauzeaza severe probleme de diagnostic si de tratament. Inlaturarea acestor infectii este posibila numai dupa asigurarea unei bune tolerante a organismului, fata de organul ce a fost transplantat. Supravegherea continua, profilaxia si diagnosticarea in cel mai rapid timp a infectiilor, vor avea un impact simtitor asupra prelungirii vietii primitorului de organ parenchimatos, care va fi in permanenta imunosupresat.

Tratamente naturiste pentru Infectii dupa transplant de organ parenchimatos