Infectii pneumococice

Echipa Ekilibrium recomanda:
Asea

Produs recomandat

Cele mai vandute

- 3 %Discount 3 %

Infectii pneumococice

Descriere Infectii pneumococice:

Principala cauza a pneumoniei este Streptococcus Pneumoniae. Imunologic au fost realizate studii care, ulterior, au evidentiat faptul ca imunizarea iepurilor cu pneumococi morti, confera gazdelor (iepurilor) protectie in fata infectiei cu pneumococi vii. Astfel, serul provenit de la iepurii imunizati, sau de la gazdele umane vindecate, poate fi utilizat pentru imunizarea unor subiecti susceptibili in fata acestei infectii. Vaccinul anti-pneumococic are o mare valoare protectiva in fata infectiei cu Streptococcus Pneumoniae. Studiile avansate au evidentiat aspectul ca, rezistenta cestui patogen la fagocitoza este conferita chiar de catre capsula pneumococului. In 1920 s-au descoperit, in laborator, anticorpii specifici, antistructurali ai capsulei polizaharidice a pneumococului. Acesti anticorpi, au rolul de a facilita ingestia si distrugerea pneumococului, de catre celulele sistemului imunitar al gazdei infectate.

Iata cateva dintre afectiunile sistemice ce predispun la aparita infectiilor pneumococice:
- defecte de siteza a anticorpilor: hipogamaglobulinemii, mielomul multiplu, leucemia limfatica cronica, limfoamele;
- defecte aparute in functionalitatea sitemului complement;
- defecte ale functiei de epurare a pneumococilor din torentul sanguin (absenta splinei, predispune la o serie de infectii cu evolutie fulminanta) : hiposplenie, splectomie, siclemie;
- afectiuni multifactoriale: varstele extreme (copilaria / batranetea), bolile cronice asociate, perioadele de spitalizare, tratamentul cu glucocorticoizi, malnutritia, infectia cu virusul HIV, alcoolismul, ciroza hepatica, insuficienta renala, diabetul zaharat, oboseala cronica, stresul psihic prelungit sau chiar expunerea la frig;
- elemente cu risc crescut de contaminare: centrele medicale de ingrijire zilnica, taberele de antrenament pentru soldati, penitenciarele, adaposturile pentru cei fara locuinta;
- infectiile respiratorii si infalmatiile arborelui bronsic: gripa (si alte infectii respiratorii virale), poluarea aerului atmosferic, alergiile (praf, polen – teren atopic), fumatul, bronhopneumopatia cronica obstructiva (BPOC) ;
- ruptura anatomica a meningelui – ruptura durala, care predispune la instalarea unei forme de meningita bacteriana recurenta.
Din cauza aspectului sau caracteristic, in probele de sputa colorata, patogenul a primit numele de Diplococcus Pneumoniae, insa se revine la vechea denumire de Streptococcus Pneumoniae, datorita proprietatilor de crestere pe mediile de cultura lichide (crestere sub forma de lanturi). Ulterior, au fost identificate o gama larga de serotipuri pneumococice; in prezent sunt cunoscute peste 90 serotipuri de pneumococi, fiecare dintre acestia avand o capsula polizaharidica cu structura unica.
Pneumococii sunt bacterii gram-pozitive (coci), care pe mediile de cultura se dezvolta sub forma de lanturi; cocii sunt bacterii catalazo-negative. Acestia, au capacitatea de a produce o toxina, denumita alpha-hemolizina, ce degradeaza hemoglobina pana la obtinerea unui compus de culoare verde. Pe mediile de cultura cu agar-sange, pneumococii au capacitatea de a produce hemoliza (de a distruge eritrocitele) . Aproape toate serotipurile apartinand acestei specii bacteriene sunt sensibile la etilhidrocupreina, coloniile de coci putand fi dizolvate in intregime de catre sarurile biliare. Peretele celular al pneumococilor este format din doi constituienti principali: peptidoglicanul si acidul teicoic. Integritatea peretelui celular este asigurata cu ajutorul unor enzime denumite carboxipeptidaze.

Carboxipeptidazele pot fi inactivate cu ajutorul antibioticelor beta-lactamice, care blocheaza situsurile active enzimatice. Peretele celular al tuturor tipurilor de coci, contine de asemenea, o substanta speciala, denumita,  substanta C, aceasta fiind un polizaharid format din acid teicoic si un reziduu de fosforil-colina. Suprafata celulara contine o proteina Psp A – proteina cu antigenicitate variabila, partial expusa pe suprafata celulara. Peste 90% dintre serotipurile de pneumococi identificati pana in prezent, sunt dotati cu o capsula polizaharidica. Cele peste 90 de tipuri de capsule polizaharidice cunoscute, sunt numerotate cu ajutorul a doua sisteme distincte. Intr-unul dintre aceste sisteme, capsulele sunt numerotate in ordinea in care au fost descoperite in laborator; tulpinile patogene, care produc infectii la om, sunt numerotate cu numere mici, deoarece ele au fost descoperite cel mai devreme. Sistemul danez, imparte aceste serotipuri, in grupe bazate pe similitudinea antigenica. Serotiparea este foarte importanta, deoarece in anumite situatii de boala, se poate administra antiser specific functie de fiecare tip infectant; de asemenea, serotiparea este importanta in realizarea studiilor epidemiologice, ce urmaresc raspandirea rezistentei la antibiotice in diferite comunitati.

Cauze Infectii pneumococice:

Capacitataea pneumococilor de a produce imbolnavire, se datoreaza eludarii mecanismelor de aparare ale organismului gazda si capacitatii de stimulare a procesului inflamator. Este dovedit faptul ca, unii dintre constituientii pneumococului pot cauza afectare directa a tesuturilor umane. Pneumococii neincapsulati sunt mult mai vulnerabili in fata actiunii sitemului imunitar, putand fi eradicati cu usurinta. In realitate, aceste tipuri de pneumococi (neincapsulati) nu sunt capabili de a produce imbolnavire. Ei sunt lipsiti de virulenta, datorita absentei mutatiilor capsulare.
Penumococii colonizeaza in mod frecvent cavitatea nazala si faringele, putand si izolati la mai mult de 5% dintre adultii sanatosi, si la peste 30% dintre copii sanatosi. Odata ce a colonizat un organism sanatos, patogenul poate persista in corpul adultului, mai bine de jumatate de an. Raspandirea acestor bacterii se poate realiza prin contact direct, de la un individ la altul. Ventilatia deficitara a incaperilor in care convietuiesc mai multe persoane, faciliteaza raspandirea patogenilor. Tulpinile penicilino-rezistente sunt raspandite mai ales in centrele medicale de ingrijire zilnica. Spatiile locuibile supraaglomerate (cazarmi, inchisori, adaposturi), favorizeaza in mod cert declansarea unor epidemii. Cu toate acestea, se pare ca riscul de pneumonie pneumococica este mult mai redus in cadrul institutiilor scolare si spitalicesti.

Bacteriemia cu pneumococ afecteaza mai ales copii mici (peste 2 ani), incidenta infectiei fiind mai redusa in randul adolescentilor si adultilor tineri. De asemenea, o incidenta crescuta se inregistreaza in randul adultilor cu varste de peste 55 de ani. Statistic, se estimeaza ca incidenta infectiilor pneumococice in randul adultilor cu varste de peste 70 de ani, este de 70 cazuri la fiecare 100. 000 locuitori. Marea majoritate a cazurilor raportate, au fost diagnosticate ca fiind penumonii de origine bacteriana. In cazul persoanelor adulte, incidenta infectiilor pneumococice creste simtitor in anotimpul rece, si inregistreaza un declin in anotimpul calduros. La copii, infectia este prezenta in mod constant pe tot parcursul anului, pe timpul iernii inregistrandu-se o crestere apreciabila a incidentei otitei medii.

Simptome Infectii pneumococice:
Utilizand anumite molecule denumite adezine, pneumococii au capacitatea de a adera specific la peretele celulelor din nazofaringe – legarea se face la anumiti receptori de pe suprafata celulelor epiteliale. Dupa colonizarea nazofaringelui, patogenii se pot raspandi, determinand infectii localizate in zonele de vecinatate: trompa lui Eustachio si sinusurile paranazale. Edemul mucoasei nazale favorizeaza aparitia si intretinerea infectiilor in aceste regiuni, prin impiedicarea proceselor de curatare a cavitatilor si mucoaselor. Pneumonia apare atunci cand aceste bacterii sunt inhalate, ajungand pana la nivel alveolar, de unde cu greu mai pot fi indepartate prin mecanismele de clearance obisnuite. In majoritatea cazurilor de pneumonie, infectia bacteriana se supraadauga unei infectii virale deja existente. Fumul de tigara (fumatul) este deosebit de nociv, deoarece inhiba in mod sistematic activitatea de curatare a cailor aeriene, favorizand astfel stagnarea secretiilor si dezvoltatea infectiilor bacteriene si virale.

Unii cercetatori au sugerat faptul ca acesti patogeni ar fi capabili de a se lega specific la nivelul suprafetei pneumocitelor, imediat dupa aparitia unei infectii virale – celule de la nivelul alveolelor pulmonare. Aderarea penumococilor este favorizata de exprimarea unor receptori specifici la suprafata pneumocitelor, invazia pneumococica neputandu-se desfasura in absenta procesului de aderare. Pneumococii au capacitatea de a penetra stratul mucos, invadand in acest fel, tesuturile subiacente.

Dupa invadarea spatiilor considerate a fi sterile, cocii au capacitatea de a activa factorii sistemului complement (sistem de aparare al organismului) si producerea de citokine (molecule semnal), procese care vor contribui la atragerea locala a leucocitelor polimorfonucleare – PMN. Cu toate acestea, asea cum se cunoaste deja, capsula proprie polizaharidica, confera acestor bacterii rezistenta la fagocitoza. Capacitatea macrofagelor alveolare de ingestie si distrugere a pneumococilor, scade simtitor in absenta anticorpilor anti-capsulari. Infectia pulmonara este initiata atunci cand o cantitate mare de patogeni se cantoneaza la nivel alveolar; un inocul bacterian mic este capabil de a declansa infectia pulmonara, atunci cand sistemul de aparare al organismului este deficitar. De la nivelul focarului infectios primar (pulmonar), bacteriile se pot raspandi pe cale sanguina, producand infectii diseminate la nivelul meningelui (meningita bacteriana), spatiilor articulare, oaselor si cavitatii peritoneale (peritonita) .

Simptomele de boala sunt generate in mare parte, de efectele procesului inflamator aflat in desfasurare; inflamatia, produce durere – otita medie, poate interfera cu functiile vitale ale organismului – oxigenarea sangelui la nivel pulmonar, sau poate interfera chiar cu functiile cerebrale – meningita bacteriana (infectie grava, adesea fatala pentru organismul uman) . Procesul inflamator declansat de invazia pneumococica este deosebil de complex; sistemul complement este activat atat pe cale directa, cat si pe cale indirecta, iar citokinele contribuie la atragerea locala a leucocitelor polimorfonucleare. Procesul inflamator este mult amplificat de prezenta peptidoglicanului din structura capsulei bacteriene; cantitatea mare de citokine, va contribui la activarea celulelor endoteliale, care isi vor expune receptorii specifici pentru atragerea de noi celule inflamatorii catre locul invaziei.

Inflamatia produsa in cazul invadarii meningelui, reprezinta principalul factor care contribuie la aparitia leziunilor celulelor nervoase. Pneumolizina este o toxina produsa de pneumococi, capabila de a initia un proces inflamator, si care injectata animelelor de experinta din laborator, produce penumonie cu anumite caracteristici histologice. Autolizina este o alta toxina secretata de pneumococ, care stimuleaza aderarea bacteriilor la suprafata celulelor gazda, amplificand in acelasi timp, reactia tesuturilor umane. Recent, a fost demonstrat faptul ca, eliberarea amino-acizilor excitatori in tesutul nervos, contribuie semnificativ la aparitia leziunilor nervoase produse in meningita.
Organismul gazdei infectate se poate apara inpotriva patogenilor invadatori, atat prin mecanisme specifice, cat si nespecifice. Mecanismele nespecifice de aparare, includ urmatoarele: filtrarea aerului inspirat si retinerea particulelor potential agresive in stratul de mucus de la suprafata cailor aeriene, reflexul glotic, orificiul laringian, reflexul de tuse (mecanism de indepartare a particulelor captate la nivelul paturii mucoase), mecanismul de clearance al cailor aeriene cu ajutorul paturii ciliare superficiale (miscarea cililor asigura deplasarea stratului mucos, precum un covoras rulant), precum si ingestia bacteriilor ajunse la nivelul cailor aeriene mici si alveole, de catre macrofagele pulmonare si leucocitele polimorfonucleare – PMN.

Mecanismele de aparare nespecifica pot fi alterate in prezenta unor comorbiditati - infectii respiratorii virale, boli pulmonare cronice (BPOC) sau insuficienta cardiaca congestiva, ce determina o crestere semnificativa a riscului de pneumonie pneumococica. S-a demonsrtat faptul ca, anticorpii indreptati impotriva anumitor constituienti pneumococici de suprafata, pot contribui la intarirea mecanismelor de aparare nespecifica. Iar anticorpii anti-capsulari, ofera protectie specifica functie de serotipul infectant. Anticorpii vor fi sintetizati dupa colonizare, infectie sau vaccinare.
Dupa colonziare, gazda va fi protejata impotriva imbolnavirii, prin intermediul mecanismelor de aparare nespecifica. Ulterior, vor fi sintetizati anticorpii anti-capsulari ce confera protectie cu un inalt grad de specificitate. Daca mecanismele de clearance ale cailor aeriene mici si mijlocii sunt alterate, adultul colonizat prezinta riscul de a dezvolta pneumonie bacteriana, inainte de sinteza anticorpilor anti-capsulari. Printr-un mecanism asemanator, copii care sufera de congestie acuta a mucoasei nazale, au risc crescut de a dezvolta otita medie, inainte de aparitia in circulatie a anticorpilor protectori. Oricare boala ce afecteaza capacitatea de sinteza a anticorpilor specifici (imunodepresie), va conduce la cresterea susceptibilitatii in fata bolii, pe toata perioada colonizarii cu penumococ.

Diagnostic Infectii pneumococice:
Riscul de pneumonie pneumococica creste considerabil in cazul persoanelor care sufera de afectiuni ce altereaza sinteza normala de anticorpi de clasa IgG, sau functia fagocitara a macrofagelor si leucocitelor polimorfonucleare. Varstnicii sunt mult mai vulnerabili in fata pneumoniei pneumococice, aceasta deoarece sistemul imunitar este imbatranit, iar rata de sinteza a anticorpilor IgG este mult diminuata; alti factori care predispun la aparitia pneumoniei in cazul persoanelor de peste 60 de ani sunt: debilitatea, malnutritia si bolile cronice asociate (diabetul zaharat, insuficienta cardiaca, etc) . Daca infectia pneumococica apare la un individ splectomizat (caruia i-a fost indepartata splina), evolutia procesului inflamator este fulminanta. Ficatul joaca un rol foarte important in apararea organismului, fiind capabil sa indeparteze din circulatia sanguina, un numar considerabil de pneumococi opsonizati – pe suprafata carora s-au atasat anticorpii specifici pentru antigenele capsulare. In absenta anticorpilor specifici, epurarea bacteriana a sangelui este mult mai putin eficienta. Infectia aparuta la pacientii fara splina, poate evolua rapid fatal, acestia decedand chiar inaintea aparitiei semnelor radiologice specifice – imagini de condensare pulmonara, pe radiografia simpla torace / pulmon.

Tratamente naturiste pentru Infectii pneumococice