Echipa Ekilibrium recomanda:
Asea
Limfomul Hodgkin
Descriere Limfomul Hodgkin:
Limfomul Hodgkin reprezinta un tip de cancer localizat la nivelul sistemului limfatic. Este cea mai cunoscuta afectiunea dintre toate formele de limfom. In cadrul afectiunii, celulele sistemului limfatic se divid anormal si se raspandesc in afara acestuia. Diferenta dintre limfonul Hodgkin si cele non-Hodgkin este data de localizarea celulelor Reed-Sternberg, o celula specifica limfomului Hodgkin. Virusul Epstein-Barr reprezinta un factor de risc important, aparind in 50% din cazuri. In general, aceasta afectiune se dezvolta la persoanele care au avut mononucleoza infectioasa. Oamenii de stiinta au identificat o legatura intre limfom si virusul varicelei. S-a evidentiat faptul ca supraproductia de IL-13 este produsa de catre celulele canceroase. Pana in prezent nu s-a identificat cauza exacta a afectiunii. Afectiunea se dezvolta atat la copii cat si la adulti. Cel mai des se dezvolta intre 25 si 30 de ani, insa se poate dezvolta si dupa 55. Foarte rar apare la copiii care nu au implinit varsta de 5 ani. Aproximativ 10-15% sunt diagnosticati copii de 16 ani. Afectiunea nu este contagioasa.
Tratamentul se face in functie de stadiul bolii. Difera in functie de numarul si regiunea de noduli implicati, precum si simetria lor, de o parte si de alta a diafragmului. Scopul tratamentului este de a elimina cat mai multe celule maligne si intrarea in remisiune a pacientului. Aproximativ 95% dintre cei aflati in stadiul de debut al afectiunei, supravietuiesc o perioada de 5 ani sau mai mult cu tratament adecvat. Rata de supravietuire la 5 ani pentru pacientii cu boala raspandita este de 60%.
Cauze Limfomul Hodgkin:
Pana in prezent, cauza exacta a limfomului Hodgkin nu este cunoscuta. Sunt evidentiare 5 tipuri de limfom Hodgkin, situate in sistemul limfatic. Afectiunea debuteaza in nodulii limfatici situati in partea superioara a corpului. O parte din noduli se situeaza in zone detectabile cum ar fi gatul, supraclaviculari, axilari. Boala se poate raspandi si in afara sistemului limfatic, in orice loc a corpului.
Un rol esential in aceasta afectiune il are dezvoltarea anormala a celulelor B limfatice. De obicei acestea conlucreaza cu celulele T care deriva din timus, in lupta contra infectiilor. Celulele T au rolul de a elimina factorii straini direct, in timp ce celulele B devin plasmocite si secreta Ac care vor neutraliza particulele straine. Celulele Reed- SternbergIn momentul sunt acele celule care se transforma in celule gigant, anormale. In loc sa-si urmeze ciclul celular normal de diviziune, celulele R-S nu mor, si continua sa produca Ac si celule B maligne.
Principalii factori de risc care determina aparitia limfomului Hodgkin sunt: varsta (persoanele intre 15 si 40 de ani), istoricul medical familial, sexul (barbatii sunt mai predispusi), infectiile cu virusul Epstein-Barr, sistem imun compromis-HIV/SIDA,sau un transplant de organ.
Simptome Limfomul Hodgkin:
Simptomul de baza al afectiunii este dat de limfadenopatia nodulilor limfatici ai gatului, axilari si inghinali. In timp se dezvolta simptome de: transpiratii profuze nocturne, febra ridicata, scadere ponderala, oboseala, tuse, prurit persistent corporal. Simptomele cel mai des intalnite sunt de: febra, pierderea ponderala si transpiratiile, cunoscute ca simptomele B. Foarte putini pacienti prezinta celule canceroase localizate in maduva hematogena osoasa, diminuand numarul de celule sanguine sanatoase eliberate in sange, provocand aparitia urmatoarelor simptome: tahicardie, tahipnee, oboseala, risc marit de infectii, menstruatie prelungita, petesii. Foarte rar, pacientii pot intalni durere ganglionara provocata de consumul de alcool.
Diagnostic Limfomul Hodgkin:
Diagnosticul de Limfomul Hodgin se pune cu ajutorul unei biopsii care ajuta la confirmarea celulelor Reed-Sternberg. In general este utilizata, biopsia cu ac, insa extirparea intregului ganglion este preferata. Alte teste folosite includ: examinare fizica a zonelor ganglionare superficiale, istoricul medical, teste de singe, radiografie toracica, CT sau RMN, PET, scanare cu gallium, aspiratie de maduva hematogena si examinare la microscop-pentru a determina gradul de afectare, limfangiograma, laparotomie.
Tratament Limfomul Hodgkin:
Tratamentele de baza in aceasta afectiune sunt: chemoterapia si radioterapia.
Chemoterapia utilizeaza droguri pentru a stopa diviziunea celulelor maligne sau eliminarea lor. Combinatiile cele mai utilizate sunt:
-ABVD-adriamicina,bleomicina,vinblastina,dacarbazina
-MOPP-mechlorethamina,vincristina,prednison,procarbazina
-ChlVPP-chlorambucil,vinblastina,procarbazina,prednison.
Chemoterapia prezinta numeroase si severe efecte adverse: supresie medulara-risc marit de infectii, timp marit de singerare, oboseala, alopecie temporara, anorexie,stare de voma, diaree, disfagie, ulcere bucale. Aceste efecte dispar in timp sau dupa incetarea tratamentului.
Radioterapia foloseste doze mari de energie radianta-raze X, pentru a elimina celulele maligne sensibile. Are rolul de a diminua tumorile si de a mentine boala sub control. Intalnim doua tipuri de radioterapii folosite:
-iradierea externa locala
-iradiere sistemica-injectii cu substanta radioactiva.
Efectele secundare ale radioterapiei sunt: pierderea foliculilor pilosi, eritem, uscaciunea pielii, prurit, hiperpigmentatie permanenta.
Alte tratamente pentru limfomul Hodgkin sunt de transplant al maduvei hematogena sau de celule stem.Celulele stem sunt celule imature care se pot transforma odata introdu-se in sangele pacientului in oricare tip de celule sanguina.
|