Miocardita nonvirala
Descriere Miocardita nonvirala:
In general, miocardita prezinta o cauza virala, insa, mai rar se evidentiaza si multiple cauze nonvirale. Sunt identificate diverse infectii specifice copilariei si asociate miocarditei. Reprezinta o manifestare a hipersensibilitatii sau secundar unei reactii alergice la un medicament. Evolutia afectiunii difera de la caz la caz. In momentul debutului, afectiunea poate fi nesimptomatica, sau poate avea o forma fulminanta severa cu progresie rapida spre un prognostic negativ.
Simptome Miocardita nonvirala:
Simptomele miocarditei difera in functie de cauza si severitatea afectiuni. Sunt identificate persoane care nu prezinta nici un fel de simptom asociat cu afectarea cardiaca. Inflamatia cordului se efidentiaza prin modificarea electrocardiogramei. In cazul in care o persoana prezinta simptome, ele pot fi de: durere precordiala, febra, tahicardie, aritmii, oboseala si tahipnee. Complicatiile afectiunii se manifesta prin prin distrugerea fibrelor musculare miocardice care au rolul de a conduce impulsurile electrice in inima. Implica sincopa, aritmiile cardiace, insuficienta cardiaca cu dispnee de efort si edem al membrelor inferioare. In general, persoanele diagnosticate cu miocardita prezinta forma autolimitanta si nu provoaca complicatii. Simptomele pot tine de la cateva zile pana la cateva saptamani.
Cauze Miocardita nonvirala:
Miocardita este provocata de un grup de organisme infectioase, boli autoimune si agenti exogeni, cu predispozitie genetica fata de mediul inconjurator. Majoritatea cazurilor au un mecanism patologic similar, mediat autoimun, chiar daca mecanismul citotoxic si distrugerea prin citokine a miocardului joaca un anumit rol primordial in evidentierea cauzei miocarditei.
Distrugerea miocardului implica mecanismele:
-efectul citotoxic direct a agentului cauzativ
-raspunsul imun secundar, care este declansat de catre agentul cauzativ
-expresia de citokine in miocard (factorul alfa-de necroza tumorala, sintetaza acidului nitric)
-inducerea aberanta a apoptozei.
Distrugerea miocardului se face in doua faze importante:
-faza acuta are loc in primele 2 saptamani si se manifesta prin distrugerea miocitelor. Este rezultatul direct a agentului provocator, care determina citotoxicitate mediata celular si eliberare de citokine, contribuind la distrugerea miocardului si disfunctie.
-faza cronica are loc dupa 2 saptamani si se manifesta prin continua distrugerea miocitelor de natura autoimuna, care asociaza expresia anormala a antigenului leucocitar uman (HLA) in miocite.
Tratament Miocardita nonvirala:
Tratamentul miocarditei difera in functie de factorii predispozanti localizati, de extinderea inflamatiei, prezenta cardiomiopatiei dilatative si daca aceasta este provocata de o reactie imuna. Persoanele diagnosticate cu miocardita severa au nevoie de suport ventilator in perioada evolutiei afectiunii. In cazurile extreme este important transplantul cardiac. Tratamentul farmacologic utilizat in anumite combinatii specifice conditiei patologice a pacientului implica administrarea de inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei, diuretice pentru a trata congestia cardiaca si edemul pulmonar, antiaritmice pentru a reinstaura un ritm cardiac normal, agenti inotropi pentru a ajuta muschiul cardiac sa se contracte eficient si sa pompeze sange, anticoagulante pentru a preveni dezvoltarea de cheaguri de sange, implantarea de pacemaker pentru a stabiliza bradicardia sau tratamente antimicrobiene specifice.
|