Nefroscleroza
Nefroscleroza reprezinta afectarea renala progresiva cauzata de hipertensiunea cronica necontrolata. Simptomele si semnele bolii renale cronice se pot manifesta (anorexia, greata, varsaturile, pruritul, somnolenta sau confuzia), precum si semne ale afectarii terminale ale organelor secundare hipertensiunii.
Diagnosticul este mai ales clinic sustinut de testele de laborator de rutina. Tratamentul cuprinde regimuri terapeutice antihipertensive si sustinerea functiei renale. Nefroscleroza hipertensiva benigna arteriolara apare cind hipertensiunea cronica afecteaza vasele sanguine mici, glomerulii, tubulii renali si tesutul interstitial. Ca rezultat se dezvolta boala renala cronica progresiva.
Nefroscleroza benigna progreseaza la boala renala terminala doar la un procent mic dintre pacienti. Totusi, deoarece hipertensiunea cronica si nefroscleroza benigna sunt frecvente, nefroscleroza benigna este una dintre cele mai comune diagnostice la pacientii cu boala renala terminala. Boala este denumita benigna pentru a fi diferentiata de nefroscleroza maligna care este sinonima cu urgenta hipertensiva.
Factorii de risc cuprind cuprind virsta inaintata, hipertensiunea moderata sau severa slab controlata si alte tulburari renale (nefropatia diabetica) . Persoanele de culoare neagra sunt predispuse la risc crescut; este neclar daca riscul este crescut datorita hipertensiunii slab tratate mai frecvent intilnite la negri sau acestia sunt mai succeptibili genetic la boala renala hipertensiva.
Prognosticul depinde de obicei de controlul hipertensiunii si gradul insuficientei renale. De obicei afectarea renala progreseaza lent, dupa 5-10 ani sau la 2% dintre pacienti dezvolta afectare renala clinic aparenta.
Patogenie si cauze: Termenul de nefroscleroza hipertensiva a fost folosit traditional pentru a descrie un sindrom clinic caracterizat de hipertensiunea esentiala de lunga durata, retinopatia hipertensiva, hipertrofia ventriculara stinga, proteinuria minima si insuficienta renala progresiva. Cele mai multe cazuri sunt diagnosticate in functie de manifestarile clinice doar.
Doua mecanisme patologice au fost propuse pentru dezvoltarea nefrosclerozei hipertensive. Un mecanism sugereaza ca ischemia glomerulara cauzeaza nefroscleroza. Aceasta apare ca o consecinta a hipertensiunii cronice determinind colabarea arterelor preglomerulare si a arteriolelor, cu o reducere consecutiva a fluxului de singe glomerular. Alternativ, glomeruloscleroza apare datorita hipertensiunii glomerulare si a hiperfiltrarii glomerulare. In functie de aceasta teorie, hipertensiunea cauzeaza sclerozarea unor glomeruli. Pentru a compensa pierderea functiei renale, nefronii care ramin sufera vasodilatatie a arteriolelor preglomerulare si cresterea fluxului sanguin renal si a filtrarii glomerulare. Rezulta hipertensiunea glomerulara, hiperfiltrarea glomerulara si scleroza glomerulara progresiva. Aceste mecanisme nu sunt exclusive si pot opera simultan in rinichi.
Studiile arata ca nefroscleroza poate sa nu raspunda la o singura etiologie cum este hipertensiunea sau imbatrinirea. Nefroscleroza poate fi multifactoriala. Poate fi in parte o consecinta a fibroplaziei arterelor microscopice cauzind distructie ischemica in unii nefroni, totusi poate de asemeni sa fie produsul final a unei combinatii patologice separate dintre care doar unele sunt cunoscute.
O legatura genetica pentru hipertensiune si insuficienta renala asociata este suspectata de studiile demonstrind aglomerarea familiala a nefrosclerozei hipertensive la persoanele negre si in unele cazuri la albi. Idea de predispozitie genetica pentru leziune renala este sustinuta si de studiile clinice.
Semne si simptome: Diagnosticul nefrosclerozei hipertensive creste o data cu inaintarea in virsta. Virsta maxima pentru dezvoltarea bolii renale cronice la pacientii albi este de 65 de ani, in timp ce virsta maxima este 45-65 de ani la negri. In cele mai multe cazuri diagnosticul nefrosclerozei hipertensive la pacientii in virsta este pus numai clinic datorita riscului de a efectua o biopsie renala la populatia in virsta.
Pacientii pot prezenta hipertensiune si complicatiile acesteia (insuficienta cardiaca, atac cerebral) si simptome de uremie. La cei mai multi pacienti hipertensiunea este prezenta pentru mai multi ani, de obicei 10 cu perioade de hipertensiune prost controlata sau accelerata.
Caracteristicele care pot sugera prezenta nefrosclerozei cuprind:
-rasa neagra, modificarile hipertensive
-hipertrofia ventriculara stinga
-hipertensiunea de lunga durata, severa
-proteinuria sub 0. 5 g/zi
-hipertensiunea diagnosticata anterior de debutul proteinuriei
-hipertensiunea care precede disfunctia renala
-absenta unei alte boli renale
-biopsia compatibila cu diagnosticul.
Examen fizic:
La examenul fizic efectele afectarii organelor tinta de catre hipertensiune cuprind: modificarile vaselor retiniene si semne de hipertrofie ventriculara stinga. Hemoragiile sau exudatele sunt caracteristice hipertensiunii accelerate iar papiloedemul este o caracteristica a hipertensiunii maligne.
Diagnostic
Tratament |