Nevralgia de trigemen - ticul dureros

Descrierea nevralgiei de trigemen - ticul dureros

Trigemenul este unul din cei 12 nervi cranieni care se divizeaza la nivelul gangionului gasser in trei ramuri: oftalmica, maxilara superioara, maxilara inferioara. El controleaza muschii masticatiei, secretile lacrimare si salivare; controleaza sensibilitatea dintilor, pleoapei superioare, cavitatii bucale,  a sinusurilor si aproape toata pielea capului si fetei.

Nevralgia de trigemen este un sindrom dureros al fetei caracterizat prin dureri violente ce afecteaza unul, doua sau toate trei ramurile nervului trigemen. Durerea care apare este cel mai sever tip de durere cunoscuta. Boala afecteaza frecvent persoanele varstnice, iar la varsta de 70 de ani frecventa este de 25:100 000. Aceasta maladie era cunoscuta si descrisa, inca din antichitate (Calen, Avicena) si a purtat de-a lungul timpului denumiri ca: nevralgie faciala, ticul dureros al fetei, maladia lui Fothergill. Varsta mediela care apare boaloa este de  este de 50-60 de ani. Dar pot fi afectati si copiii si adultii tineri.

Nevralgia de trigemen se clasifica in: nevralgie secunadara de trigemen, nevralgie esentiala de trigemen

Cauzele aparitiei nevralgiei de trigemen

Cauza responsabila de aparitia nevralgiei esentiale de trigemen nu este cunoscuta, desi s-au efectuat numeroase studii. Se crede ca o data cu inaintarea in varsta si datorita unor conditii anatomice anormale apare demielinizarea, fapt ce determina aparitia unor fenomene de scurt-circuitare, aparand sinapse artificiale ce provoaca criza dureroasa. Distrugerea axonilor va determina incetarea fenomenelor dureroase.

Factorii determinanti ai nevralgiei de trigemen - ticul dureros

Factorii care pot determina demielinizarea sunt considerati a fi:  hipoxia (scaderea cantitatii de oxigen din tesuturi); compresiunea: osoasa, vasculara; ischemia (diminuare a circulatiei sangelui).

Nevralgia secundara de trigemen poate fi determinata de o serie de factori care afecteaza nervul trigemen: tumori epidermoide, neurinoame acustice, meningeoame, metastaze, leziuni tumorale: localizate in fosa cerebrala mijlocie,  leziuni parazitare - cisticercoza, schwanoame de ganglioni Gasser, meningioame de cavum Meckellli, tumori epidermoide paratrigeminale; sau localizate in fosa cerebrala posterioara, leziuni inflamatorii: zona zoster gasseriana, leziuni vasculare - anevrisme, malformatii arterio-venoase, leziuni traumatice: fractura  de baza de craniu, boli demielinizante: scleroza multipla, boala Charcot-Marie-Tooth .

Simptomele nevralgiei de trigemen

Simptomul predominat si cel mai important care apare este durerea. In cazul nevralgiei esentiale de trigemen sunt importante:  durata si caracterul durerii: durerile apar brusc, debuteaza cu maximum de intensitate si se termina brusc; durata atacului este scurta de la cateva secunde pana la 2 minute, sediul durerii: durerea poate sa apara in partea superioara, mijlocie sau inferioara a fetei, fiind strict localizata in teritoriul nervului trigemen adica la nivel maxilar, la nivel mandibular si oftalmic. De obicei, durerea apare mai frecvent pe partea dreapta, insa durerea poate sa iradieze in alte teritorii sau sa se generalizeze.

Durerea apare pe neasteptate, fiind provocata de contractia muschilor fetei - mestecat, spalat pe dinti, contractia pleoapelor, contractia buzelor; motiv pentru care nevralgia de trigemen mai este cunoscuta si ca tic dureros. De obicei, durerile sunt provocate de un stimul minim - de o atingere usoara, de o stimulare luminoasa, stimulul este usor de recunoscut pentru ca determina debutul brutal at atacului dureros care are o intensitate maxima.

Durerea este severa si este descrisa ca si lovitura de cutit, arsura puternica, socuri electrice, atroce. Intervalul de timp in care atacul dureros poate sa se repete variaza de la cateva saptamani la cativa ani.

Ariile de declansare ale durerii numite trigger zone sunt reprezentate de o arie cutanata sau mucoasa care nu prezinta leziuni si care este localizata cel mai frecvent la nivelul ariei nazale, bucale, periorale sau la nivelul mucoasei gingivale.

Datorita faptului ca atacurile dureroase nu sunt previzibile, bolnavul poate deveni terorizat de posibila reaparitie si evita orice stimul banuit de a fi declansator al durerii. Multi dintre ei refuza sa mai vorbeasca, refuza sa se alimenteze si drept urmare slabesc, au tendita la suicid sau la morfinomanie. In timp, atacurile devin din ce in ce mai frecvente.

Durerea poate fi insotita de: hipersalivare, hiperlacrimare, hipersecretie nazala, transpiratii.

Caracteristic nevralgiei secundare este aparitia pe un fond dureros continuu, de intensitate mica a unor atacuri dureroase violente si scurte sau difuze si prelungite. De asemenea, apar simptomele datorate leziunilor structurilor nervoase invecinate.