Osteocondrita disecanta
Descrierea osteocondritei disecante
Osteocondrita disecanta - TOC sau DO, se dezvolta in momentul in care un fragment de os intr-o pozitie comuna se separa de restul osului, datorita aprovizionarii defectuoase cu sange – nu a fost prezenta o cantitate suficienta de sange pentru a mentine in viata osul. Uneori, fragmentul de os separat este stationar; daca se incadreaza in spatiul comun, cu toate acestea, nu va fi durere si in comun sa nu functioneze corect. Comun, de obicei, genunchi sau cot devin inflamate, inflamat si dureros si va ceda – ea capturile si blocheaza in timpul miscarii.
Osteocondrita disecanta pot aparea in diferite articulatii, inclusiv la nivelul soldului si glezna, dar cel mai fecvent afectat este genunchiul. TOC este mai comun intre barbati cu varste cuprinse intre 10 si 20 ani care fac o multime de sport. TOC este mai frecvent la barbati si femei care iau parte la sport activ in mod regulat.
Simptomele osteocondritei disecante
Osteocondrita disecanta poate debuta insidios, cu dureri care cresc in intensitate si pusee de hidrartroza - acumularea de lichid in genunchi, in mod repetat. Simptomele de osteocondrita disecanta sunt un rezultat direct al neregulii a cartilajului in comun afectate. Simptomele includ dureri articulare, rigiditate, chiar blocarea comun, astfel incat gama sa de miscare este semnificativ limitata la punctul in care aceasta nu poate fi mutat dincolo de o serie limitata. Daca leziunea este la nivelul femurului apare de obicei si un deficit de extensie completa a genunchiului. Daca fragmentul osteocondral se desprinde apare un corp liber intra-articular care poate produce blocaje.
Diagnosticul osteocondrita disecante
In cele mai multe cazuri, OCDT sunt fracturi osteocondrale cu deplasare. Aceste fracturi apar in luxatiile severe de glezna. Diagnosticul osteocondritei disecante se poate realiza prin intermediul radiografiilor, a rezonantei magnetica imagistice sau a artroscopiei, care pot evalua conditia cartilajului.
Tratamentul osteocondritei disecante
Varsta pacientului este critica in determinarea necesitatii interventiei chirurgicale la un pacient cu osteocondrita genunchiului si momentul operatiei. Chirurgia este indicata pentru toti bolnavii ce au osteocondrita la nivelul gleznei, cu leziune talara laterala si fragmente complet detasate, dar care raman in craterul leziunii. Pacientii simptomatici cu stadiul III medial talar necesita interventie chirurgicala. Stadiul IV pe fetele laterale si mediale necesita interventie chirurgicala.
Interventiile chirurgicale sunt garantate la un copil cu afectarea genunchiului, daca simptomele persista pentru 6-12 luni, daca indicii radiografici preconizeaza o vindecare anormala la masurile conservative, in cazul in care maturitatea scheletica este definitiva in 6 luni sau daca corpii pierduti sunt prezenti. Interventiile chirurgicale timpurii sunt considerate la un adult cu afectarea genunchiului. Decizia de a opera un adult se bazeaza pe istoricul de trauma.
Indicatiile chirurgicale pentru afectarea cotului sunt controversate. Contractura progresiva articulara, simptomele nerezolvate supa tratamentul conservativ si contractura fixa la peste 10 grade cu durere de cot sunt indicatii comune pentru interventia chirurgicala.
Toti pacientii cu leziuni simptomatice la care tratamentul conservativ esueaza necesita interventie chirurgicala. Radiografia trebuie sa fie corelata cu alte caracteristici clinice. Leziunile asimptomatice ale articulatiilor care sustin greutatea necesita operatie datorita riscului degenerativ.
Terapia conservativa:
Terapia chirurgicala:
Optiunile chirurgicale au inclus traditional forajul defectului, inlaturarea corpilor fragmentati, fixarea acestora la locul de separare si plasarea de grefe osteocondrale. Metodele interventionale curente includ fixarea leziunii, forajul in leziune si mozaicplastia autologa osteocondrala cu transplant de condrocite autolog.
Tratamentul conservativ la acesti pacienti cuprinde limitarea activitatii si protejarea articulatiei pentru a preveni dislocarile viitoare. Articulatiile afectate sunt imobilizate pentru a limita stressul in leziune. Activitatea este permisa o data ce pacientul nu mai raporteaza durere, prezinta un examen fizic normal si vindecare radiografica. Dupa 3 luni, pacientii care sunt inca simptomatici sau a caror radiografii nu arata ameliorare necesita operatie.
Tratamentul conservativ pentru afectarea gleznei este ghidat de 2 considerente: localizarea leziunii si elementele radiografice. Pacientii cu leziuni mediale sau laterale si radiografie normala sau doar cu detasarea partiala pot fi tratati conservativ. Tratamentul conservativ la acesti pacienti include imobilizarea membrului pentru 6-12 saptamani.
Mozaicplastia osteocondrala autologa:
Grefele osteocondrale cilindroce din periferia osului sunt inlaturate artroscopic si transplantate in defectele pregatite ale zonelor afectate. Cresterea fibrocartilajului stimulata de abraziune sau chiuretaj la baza defectului completeaza suprafata noua.
Tehnica sandwich (excizia radicala a osului sclerotic cu grefarea de os in defect si transplant autolog de condrocite) :
Defectul este excizat pana la cartilaj normal, iar osul sclerotic este excavat pina la osul care singereaza. Defectul osos este umplut cu os sanatos din platoul subcondral si se aplica parte perisoteala pentru a securiza grefa. Este efectuat transplantul de condrocite
Transplantul autolog de condrocite
Condrocitele sunt prelevate artroscopic si cultivate in laborator pentru 3 saptamani. In timpul transplantarii de condrocite este critica evitarea hemoragiilor din defect. Celulele cultivate sunt injectate in defect, acoperite cu parte perisoteala. Aceasta tehnica este necesara pentru defectele mari in care alte tratamente au esuat.
Prognosticul autolog de condrocite
Evolutia naturala si prognosticul prin tratamentele diferite variaza Ia functie de varsta pacientului, de articulatia afectata si de stadiul leziunii. Pacientii juvenili cu afectarea gleznei raspund la terapia conservativa mai bine decat cei adulti. Afectarea genunchiului se vindeca cu terapia conservativa, daca nu exista corpi pierduti. Rezultatele favorabile sunt de 94% la pacientii tratati prin ortoza pentru 4 luni. Forma adulta a bolii raspunde rar la tratamentul conservativ. Forma adulta a afectarii cotului raspunde mai bine la interventia chirurgicala.
Implantarea de condrocite autologe si mozaicplastia sunt inca proceduri relativ noi. Rezultatelor lor initiale sunt promitatoare, totusi sunt necesare noi date inainte de a recomanda ferm procedurile. Sunt necesare studii pentru a diferentia raspunsurile la aceste terapii pentru forma adulta si juvenila a bolii.
|