Regurgitarea tricuspidiana

Regurgitarea tricuspidiana

Descriere Regurgitarea Tricuspidiana:

Regurgitarea tricuspidiana se dezvolta in organism, ca urmare a  alterarii structurale a unor componente ale aparatului valvular tricuspidian. Principalele componente sunt: cuspele, cordajele tendinoase, inelul si muschii papilari sau muschiul ventricular drept adiacent. Leziunile pot fi de doua feluri: secundare si primare. Leziunile primare sunt provocate de o anomalie intrinseca a aparatului valvular. Leziunile secundare sunt cauzate de dilatarea ventriculara dreapta.

Simptome Regurgitarea Tricuspidiana:

Im momentul in care afectiunea debuteaza, pacientii nu prezinta nici un fel de simptom, in absenta hipertensiunii pulmonare. Dupa hipertensiunea pulmonara, debitul cardiac se diminueaza iar manifestarile insuficientei cardiace drepte devin manifeste. Pacientul care sufera de regurgitare tricuspidiana prezinta simptomele unei insuficientei cardiace drepte. Alte simptome pe care le dezvolta bolnavii: dispnee de efort, ortopnee, dispnee paroxistica nocturna, ascita, edeme periferice.

Cauze Regurgitarea Tricuspidiana:

Regurgitarea tricuspidiana se dezvolta in organism, din cauza urmatoarelor afectiuni: boli reumatice cardiace, asociata cu afectare mitrala si aortica, endocarditei infectioase, anomaliei Ebstein, prolapsului valvular, carcinoidului, disfunctiei muschiului papilar secundar infarctului miocardic, fibrozei sau proceselor infiltrative, traumei, bolilor tesutului conjunctiv, medicamentelor.

Diagnostic Regurgitarea Tricuspidiana:

Pentru diagnosticul pozitiv de Regurgitare tricuspidiana, este esential sa se efectueze o Echocardiografie. Examenul are rolul de a detecta si cuantifica regurgitarea tricuspidiana. De asemeni, permite evaluarea dimensiunilor camerelor cardiace, determinarea presiunilor ventriculare drepte si pulmonare si demarcarea bolilor valvulare asociate.

Tratament Regurgitarea Tricuspidiana:

Persoanele care sufera de regurgitare tricuspidiana trebuie sa faca o terapie care implica scaderea supraincarcarii de volum si ameliorarea simptomelor de insuficienta. Tratamentul chirurgical este necesar in momentul in care deformarea structurala a valvei este  principala cauza. In general, pacientii cu regurgitare usoara nu necesita terapie chirurgicala, presiunile vasculare pulmonare scad dupa chirurgia valvei mitrale in cazurile de stenoza mitrala reumatica, iar regurgitarea tinde sa dispara.