Scabia
Descrierea scabiei
Scabia este o afectiune cutanata, o dermatoza contagioasa, pruriginoasa produsa deacarianu Sarcopetes Scabie Varietas Hominis, care afecteaza cu predilectie anumite zone ale corpului. Acesti paraziti sunt atrasi de caldura si mirosul corpului uman. Principalele manifestari ale bolii sunt date de catre femela, care are o lungime de 350 microni si o latime de 250 microni. La extremitatea cefalica femela prezinta un rostru cu ajutorul caruia sapa in epiderm un tunel unde isi va depune ouale. Dupa depunerea oualor femela nu mai poate iesi din tunelul sapat, deoarece picioarele ei au pe partea dorsala niste spini ai caror orientare nu-i mai permit iesirea. Din oua, dupa 3 - 4 zile apar larvele, care ies la suprafata pielii formand nimfele si apoi adultii tineri.
Scabia nu este cauzata de lipsa igienei personale, desi este mai frecventa la oamenii care traiesc in medii aglomerate. Scabia apare la oamenii de toate rasele, varstele si la ambele sexe.
Transmiterea se realizeaza prin contact fizic sau prin contact sexual, cu o persoana care sufera de scabie, sau daca folositi aceleasi haine, lenjerie de pat sau aceleasi obiecte de uz personal sau casnic. Acarienii pot supravetui timp de patru zile fara gazda umana. Isi gasesc adapost in zonele aspre si incretite ale persoanei infectate si anume pielea localizata la: coate, genunchi, incheieturile degetelor, sani, axile, zona ombilicala si zona inghinala.
Perioada de incubatie este de 2 saptamani dar se poate extinde si pana la 6 saptamani timp in care persoana afectata este contagioasa.
Simptomele scabiei
Primul simptom care apare este pruritul, care se datoreaza reactiei alergice fata de acarienii scabiei. Pruritul se exacerbeaza pe timpul noptii, sau dupa o baie. Pielea devine iritata, pruriginoasa, sensibila. Leziunea caracterisitica pentru scabie este santul acarian care corespunde traiectului sinuos sapat de femela. Apar si alte leziuni cutanate: papulo-vezicule de tip impetigo, vezicule perlate, leziuni de grataj, veziculo-bule palmo-plantate care apar la copii, cruste, zone ulcerate. In cazul persoanele cu o igiena riguroasa, leziunile cutanate sunt minime, santul acarian nefiind atat de vizibil, in schimb pruritul este accentuat.
Eruptia are o distributie simetrica,cu urmatoarea localizare: spatiile interdigitale (intre degete, coaste, fata anterioara a axilei, mainile, zona din jurul mameloanelor, zona din jurul ombilicului (buric), zona centurii, scrot, santul fesier, genunchi, marginile externe ale picioarelor
Zonele de regula respectate la adult sunt: fata, spatele, palmele, plantele (talpa), in cazul copiilor scabiae se dezvolta in zona: fetei, scalpului, palme, plante.
Se descriu diferite forme de scabie: clasica: cu prezenta santului acarian, a leziunilor de grataj, a veziculelor perlate; incognita: la cei ce au fost tratati cu cortizon apare o forma atipica cu o distributie diferita fata de cea clasica; forma atenuata: apare la persoanele cu o igiena foarte buna care prezinta un prurit intens si putine leziuni cutanate; nodulara: apare dupa administrarea de corticoizi fluorinati, cu dezvoltarea de noduli rosii bruni; norvegiana: apare la pacientii imunodeprimati, cu boli neurologice, endocrinologice sau la cei tratati in mod incorect cu dermato-corticoizi. Se dezvolta cruste groase ce se extind pe zone mari ale corpului si sunt greu de tratat; a persoanelor imune:acestia prezinta simptomatologie minima si se pot vindeca spontan.
Diagnosticul de scabie
Se recomanda o vizita la medic daca prezentati oricare din simptomele scabiei pentru a primi un diagnostic specializat si a vi se prescrie un tratament corect pentru a micsora durata de evolutie a bolii si pentru a minimaliza disconfortul datorat bolii.
Urmatoarele categorii de cadre medicale pot diagnostica si trata scabia: personalul departamentului de sanatate publica local, medicul de familie sau medicul de medicina interna, medicul pediatru, medicul dermatolog.
Pentru diagnostic se poate apela la: examenul clinic: medicul va observa leziunile cutanate si va putea stabili in marea majoritate a cazurilor un diagnostic; examenul cu lupa: care va evidentia santurile acariene si pe Sarcopetes Scabie; examenul microscopic: se va preleva o bucatica din tegumentul afectat si se va observa la microscop existenta oualelor, larvelor sau a adultilor. Pentru examenul microscopic se utilizeaza fie biopsia cutanata fie extragerea parazitului daca acesta este vizibil la nivelul unei vezicule cu ajutorul unui ac steril; testul cu cerneala: permite vizualizarea santului acarian cu ajutorul cernelei ce este picurata peste zona afectata.
Tratamentul scabiei
Mancarimea poate dura si cateva saptamani dupa ce s-a indepartat cauza infestarii, fapt explicabil prin faptul ca este vorba de o reactie alergica la antigenele parazitului. Se recomanda tratarea in acelasi timp atat a persoanelor infestate, cat si a celorlalte persoane care traiesc in acelasi spatiu, indiferent de faptul daca prezinta sau nu simptome.
Tratamentele locale sunt mai eficiente dupa hidratarea pielii, de exemplu dupa baie. Aplicarea se face pe tot corpul, de la gat in jos, insistand asupra zonei genitale, in jurul unghiilor si in spatele urechilor. In cazul copiilor mici, medicamentele sunt aplicate si la nivelul scalpului, a fetei si gatului, avand grija sa se evite zona din jurul gurii si ochilor. Medicatia este lasata sa actioneze 8-14 ore si apoi este spalata.
Urmatoarele substante active sunt eficiente in distrugerea parazitilor care produc scabia: permetrina 5% crema; lindan 1% crema; unguent pe baza de sulf 2-10%; crotamiton 10% crema; benzoat de benzil 10-25%solutie; ivermectin oral.
Pentru mancarime, se prescriu antihistaminice sau creme pe baza de corticoizi. Este foarte important ca aceste creme sa fie folosite numai la indicatia medicului, pentru ca altfel pot schimba aspectul leziunilor, ingreunand stabilirea diagnosticului si initierea tratamentului. Este necesara folosirea antibioticelor in tratamentul infectiei cutanate secundare.
|