Schizofrenia

Echipa Ekilibrium recomanda:
Metionina

Schizofrenia

Descrierea schizofreniei

Chiar daca "schizofrenie" inseamna literalmente "minte scindata", ea nu trebuie confundata cu personalitatea "scindata" sau multipla. Schizofrenia este o tulburare caracterizata prin idei delirante, halucinatii, dezorganizarea gandirii si retragere sociala. Schizofrenia se dezvolta la barbati, de obicei intre adolescenta tarzie si inceputul anilor 20, in timp ce la femei, apare, de obicei la mijlocul anilor 20 si inceputul anilor 30.

Simptomele schizofreniei

Simptomele pozitive se refera la acelea care infatiseaza o forma distorsionata sau exagerata a activitatii normale. De exemplu, simptomele pozitive includ: iluziile, halucinatiile, vorbirea dezorganizata, activitatea motrica fara scop (cunoscuta si sub numele de comportament catatonic).

Pe de alta parte, simptomele negative se refera la cele care demonstreaz o lipsa a comportamentului normal. Exemple de simptome negative: inabilitatea de a exprima sau simti emotie, inabilitatea de a simti placere in viata, atitudine de apatie generala, Unii clasifica anumite simptome negative ca fiind cognitive sau care au de-a face cu atentia si cu memoria.

Schizofrenia se imparte in mai multe forme clinice: - forma paranoid-halucinatorie, dominata de starile delirante si de halucinatii; forma catatonica, bolnavul imobil dezvolta febra inalta cu tulburari vegetative grave, care pot provoca moartea; forma hebefrenica - tulburari afective si de gandire formala; forma reziduala - modificarea personalitatii cu reducerea initiativei, saracie afectiva, declin social; schizofrenia simplex este o forma saraca in simptome pozitive cu tendinta spre forma reziduala.

Indiferent de forma clinica, schizofrenicii au in comun o senzatie de instrainare si confuzie cu privire la sursa emotiilor lor. Ei resimt o mare singuratate, anxietate si o senzatie coplesitoare de a fi separati de ceilalti.

Simptomele cognitive includ: interval scurt de atentie, lipsa competentetelor de memorare, inabilitatea de a planui sau de a organiza.

Alte simptome includ o intrerupere a activitatii profesionale, a relatiilor interumana si a igienei personale. Pentru ca cineva sa fie diagnosticat cu schizofrenie, trebuie sa prezinte un anumit numar de simptome, care trebuie sa dureze cel putin sase luni.

Schizofrenia poate lua mai multe forme, iar acestea sunt impartite in urmatoarele categorii:

Paranoica: e caracterizata de iluzii si halucinatii. Adesea, persoanele cu schizofrenie paranoida cred ca sunt victimele altora.

Dezorganizata: consta in gandire dezorganizata, comportament incoerent pentru altii si inabilitatea de a-si exprima emotiile.

Catatonica: persoanele cu schizofrenie catatonica se misca si vorbesc excesiv de mult si inexplicabil, sau, dimpotriva, pot deveni necomunicativi si inerti.

Nediferentiata: acest tip de schizofrenie este caracterizat de un mix de simptome care nu se potrivesc in niciuna dintre celelalte categorii.

Reziduala: daca cineva are o istorie in schizofrenie si trece printr-o perioada lunga de timp cu simptome negative, dar fara simptome pozitive, se poate spune ca sufera de schizofrenie reziduala.

Indiferent de forma clinica, schizofrenicii au in comun o senzatie de instrainare si confuzie cu privire la sursa emotiilor lor. Ei resimt o mare singuratate, anxietate si o senzatie coplesitoare de a fi separati de ceilalti.

Cauzele schizofreniei

Nu se cunosc deocamdata cauzele exacte ale schizofreniei. Simptomele par sa fie cauzate de un dezechilibru biochimic in creier, anumite schimbari biologice in functiile cheie ale creierului, cum sunt cele care guverneaza perceptiile, emotiile si comportamentele. Cercetatorii cred ca neurotransmitatorii acestora - dopamina, serotonina si altii,  sunt in exces sau in deficit fata de nivelul normal si au un rol in declansarea si mentinerea acestei boli. Sistemul limbic - sediul emotiilor, talamusul - centrul de transmitere a mesajelor, si alte regiuni ale creierului ar putea de asemenea sa fie afectate. Activitatea acestor substante chimice care se numesc neurotransmitatori este in mare parte reglata de gene si se pare ca anumiti factori genetici joaca un rol in aparitia schizofreniei. Si factorii de mediu ar putea avea o influenta. Cu toate ca nu exista un acord intre cercetatori, s-ar parea ca traumatismele dinaintea sau din timpul nasterii, locul nasterii si infectiile virale pot contribui la dezvoltarea tulburarii.

Datele epidemiologice ale schizofreniei

S-a estimat o rata de aproximativ 1% a prevalentei schizofreniei indiferent de zona geografica sau cultura, cu alte cuvinte exista 1% sanse ca o persoana sa sufere cel putin un episod psihotic etichetat drept schizofrenie, pe parcursul vietii sale. Incidenta anuala este de 0,2 la 1000 (numarul de cazuri noi diagnosticate intr-un an). Se accepta o proportie relativ egala a tulburarii la ambele sexe. Incidenta debutului in schizofrenie atinge un maximum la barbatii intre 15 si 24 de ani. Pentru femei, varful este intre 24 si 34 de ani.

Mortalitatea ramane aproape de trei ori mai mare la schizofreni in comparatie cu restul populatiei. Riscul cel mai mare a fost constatat la pacientii cu varsta sub 40 de ani si cei aflati in primii ani de evolutie.

Riscul suicidar este foarte crescut in schizofrenie. Aproximativ o treime dintre pacienti prezinta o tentativa autolitica in antecedente, iar 10% reusesc suicidul. Factorii de risc suicidar sunt: sexul masculin, varsta sub 30 de ani, celibatar care locuieste singur, fara ocupatie, evolutie cu frecvente recaderi, dispozitie depresiva pe parcursul ultimului episod, toxicomanie si externarea recenta din spital. Se pare ca pacientii cu schizofrenie paranoida si cei cu nivel educational ridicat au un risc crescut de comportament suicidar, probabil datorita sentimentelor de nesiguranta, lipsa sperantei si realizarea faptului ca dorintele si telurile propuse nu se vor materializa niciodata.

Asemeni altor pacienti psihotici, schizofrenii prezinta o rata inalta a infractionalitatii si comportamentului violent. Cei care consuma alcool au un risc crescut de comportament agresiv, inclusiv omucidere.  Manifestarile violente sunt de cinci ori mai frecvent intalnite la schizofreni fata de persoanele fara tulburari psihice.

Pacientii cu schizofrenie reprezinta aproximativ 40% din cazurile spitalizate in unitati psihiatrice, cifra care practic „secatuieste” bugetul pentru sanatate chiar si al celor mai dezvoltate state din lume. Datorita cronicizarii si profundei invalidari a pacientului, schizofrenia este considerata cea mai severa si invalidanta tulburare psihica, oriunde in lume.

Tratamentul in schizofrenie

Scopurile tratamentului conventional includ: stabilirea interactiunilor normale cu cei din jur;  activitatile in cadrul comunitatii; controlarea bolii facand apel la cea mai scazuta doza eficienta de medicamente. Tratamentele disponibile pot ameliora simptomele tulburarii dar majoritatea persoanelor cu schizofrenie trebuie sa faca fata la simptome reziduale pe toata durata vietii.

Medicamentele de electie sunt: clozapina; risperidona; clorpromazina; antidepresive.

Psihoterapia ofera sprijin si consolare, ajuta la intelegerea bolii si incurajeaza spre viata sociala si de familie.

Alimentatie si dieta - acidul folic este util ca adjuvant in tratament. De asemenea vitamina C accentueaza efectul agentului antipsihotic haloperidol, iar vitamina E poate ameliora simptomele de dikinezie tardiva, in special in stadiile precoce.

Cercetarile arata ca indivizii cu schizofrenie care frecventeaza programe structurate de reabilitare psihosociala si in acelasi timp isi continua tratamentul medical, fac cel mai bine fata la boala. Astfel de programe pot sa ajute pe cei afectati sa se descurce in afara spitalului si sa traiasca independent.

Tratamente naturiste pentru Schizofrenia