Septicemie - sepsis
Descrierea septicemiei
Sepsisul si septicemia sunt considerate a se referi la un numar de conditii patologice determinate de bacteriemie. Septicemia, denumita si intoxicatia sangelui, semnifica o infectie grava caracterizata de prezenta germenilor patogeni in sange, care se propaga si se multiplica progresiv in tot organismul. De cele mai multe ori, pacientul are o presiune sanguina scazuta, circulatie proasta si lipsa alimentarii organelor vitale, fapt ce poate duce la moarte.
Termenul de insuficienta multipla de organ este definit ca un sindrom in care este caracteristica dezvoltarea unei disfunctii fiziologice progresive si potential reversibile la doua sau mai multe organe printro varietate de insulte, printre care si sepsisul.
Sepsisul poate fi un raspuns la infectia cauzata de orice clasa de microorganisme. Invazia microbiana a torentului sanguin, nu este esentiala pentru dezvoltarea sepsisului, raspindirea locala sau sistemica a moleculelor ce semnaleaza prezenta microbilor sau a toxinelor poate de asemenea sa provoaca raspunsul. Sindromul raspunsului inflamator sistemic poate avea si o etiologie neinfectioasa. Daca infectia este suspectata sau dovedita se poate spune despre un pacient cu SRIS ca prezinta sepsis.
Sepsisul este un sindrom clinic care complica infectia severa si este caracterizat de inflamatia sistemica si raspindirea leziunii tisulare. In acest sindrom tesutul este izolat de injuria primara care a montat semnele de inflamatie, cum este vasodilatatia, cresterea permeabilitatii microvasculare si acumularea de leucocite. Alterarea functiei organelor poate varia larg de la disfunctie moderata pina la insuficienta franca.
Daca septicemia este diagnosticata din timp si tratata corespunzator, sansele de vindecare sunt mari. In absenta medicatiei sau in cazul unui tratament administrat prea tarziu, septicemia poate conduce rapid la disfunctia numeroaselor organe si in final la decesul bolnavului. Mortalitatea este de circa 30-80%, un prognostic mai sumbru inregistrandu-se in infectiile cu gram negativi, la varstnici ca si la cei cu stari asociate.
Cauzele septicemiei
Calea de intrare a infectiei este variabila. In functie de modalitatea de raspandire a infectiei se disting 3 tipuri de septicemii.
Septicemiile raspandite pe cale venoasa provin dintr-o infectie netratata sau tratata neglijent de la nivelul pielii, a mucoaselor sau a viscerelor (rinichi, intestin etc). Acestea sunt cele mai frecvente.
Septicemiile raspandite pe cale limfatica provin clin infectia unui ganglion limfatic. Difuziunea germenilor se face in ansi caz prin intermediul limfei. Este cazul septicemiei din cadrul febrei lilbide.
Si in cele din urma septicemiile de origine cardiaca sunt datorate unei infectii a lvelor cordului (endocardita infectioasa).
Diagnosticul septicemiei
Diagnosticul se realiuzeaza prin punerea in evidenta, prin hemocultura, a prezentei microbului in fluxul sangvin. Antibioticele sunt administrate timp de minimum cincisprezece zile. Septicemia este divizata in trei stadii de boala: septicemie, septicemie severa si soc septic.
Primul pas care se realizeaza in stabilirea diagnosticului este: identificarea infectiei (determinarea agentilor patogeni din sange si efectuarea analizelor sanguine, pentru a stabili parametrii inflamatiei). Depistarea sindromului de raspuns inflamator septic (soc septic) se bazeaza pe prezenta a cel putin doua criterii: temperatura corpului (mai mare de 38°C sau mai mica de 36°C); accelerarea ritmului cardiac (mai mult de 100 de batai/ minut – tahicardie); accelerarea ritmului respirator; cresterea sau diminuarea importanta a globulelor albe in sange (leucocitoza sau leucopenie).
Simptomele septicemiei
Simptomatic, septicemia debuteaza (dupa incubatie de ore - 2-3 zile): frison solemn urmat de ascensiune termica (40-41C), cu alterare progresiva a starii generale. In septicemie au de suferit si alte organe, in special inima, ficatul si rinichii. Afectiunea poate fi fatala (duce la moarte in 50% din cazuri) in lipsa unui tratament prompt si adecvat cu asocieri antibiotice. Principiile cu actiune antibiotica din plante actioneaza prea lent si cu o energie diminuata in raport cu inmultirea masiva a germenilor din fluxul sanguin.
Tratamentul septicemiei
Tratamentul depinde de stadiul septicemiei si de agentul patogen care a declansat infectia. Cu cat infectia este tratata mai repede, cu atat sansele de supravietuire ale bolnavului sunt mai mari.
Tratamentul profilactic se refera la tratamentul corect al plagilor si al afectiunilor valvulare si respectarea riguroasa a principiilor de asepsie si antisepsie in cursul oricarei manevre invazive. In serviciul de terapie intensiva, tratamentul curativ este realizat de catre o echipa complexa cu structura interdisciplinara: reanimator - chirurg, infectionist, internist, cardiolog, neurolog etc. In cazul depistarii de focare infectioase localizate, se va impune desfiintarea acestora prin evacuare, efectuare unui lavaj/toalete locale si un drenaj corect. In cazurile grave, se recurge si la sacrificarea organului afectat . |