Sialoadenita (Sialolitiaza)
Sialoadenita reprezinta infectia glandelor salivare secundara de obicei unei obstructii litiazice sau prin hiposecretia salivara. Sialoadenita apare de obicei dupa hiposecretia sau blocajul ductului salivar, dar se poate dezvolta si fara o cauza evidenta. Glandele salivare majore sunt parotida, cele submandibulare si sublinguale.
Sialoadenita este mai frecventa la parotide si apare la pacienti dupa 50-60 de ani, la cei cu xerotomie, cu sindrom Sjogren si dupa terapie de iradiere a cavitatii orale. Adolescentii si adultii cu anorexie sunt de asemeni predispusi la aceasta afectiune. Organismul principal cauzator a infectiei este Staphylococcus aureus, alti patogeni includ streptococci, bacterii coliforme si alte bacterii anaerobe.
Oreionul determina frecvent parotidita. Pacientii cu infectie HIV prezinta frecvent tumefierea parotidelor secundar unor chisti limfoepiteliali. Boala zgirieturii de pisica prin infectia cu Bartonella invadeaza adesea nodulii limfatici periparotidieni si poate infecta glanda parotida prin contiguitate. Desi boala zgirieturii de pisica este autolimitanta sunt necesare antibioticele si incizia cu drenaj daca s-a instalat abcesul. Infectiile atipice cu micobacterii ale tonsilelor (amigdalele) sau dintilor se pot raspindi prin contiguitate la glandele salivare majore.
Semnele si simptomele cuprind febra, frisoane, durere si tumefiere unilaterala in zona submandibulara sau parotidiana (inferior urechii externe si lateral de unghiul mandibular) . Glanda este ferma si sensibila difuz, cu eritem si edem al pielii supraiacente. Puroiul poate fi adesea exprimat prin duct la compresia glandei afectate, necesitind cultura bacteriana. Marirea de volum focala sugereaza formarea unui abces.
Tratamentul initial este administrarea de antibiotice impotriva Staphylococcus aureus (dicloxacilina, o cafalosporina de generatia I sau clindamicina, in functie de antibiograma si rezultatele culturii bacteriene. Datorita cresterii prevalentei stafilococilor rezistenti la meticilina, mai ales printre pacientii in virsta care sunt internati in centre de ingrijire, vancomicina ramine ultima solutie.
Sunt importante si hidratarea, agentii sialogogi (sucul de lamiie, bomboanele tari sau alte substante care declanseaza secretia salivara, compresele calde, masajul glandei si o igiena orala buna. Abcesele necesita drenaj. Uneori este nevoie de parotidectomie superficiala sau excizia glandei submandibulare pentru pacientii cu recaderi cronice.
Patogenie
Anatomia si rolul glandelor salivare.
Saliva este produsa de trei perechi de glande majore:
Glandele parotide se gasesc sub conductul auditiv extern intre ramul vertical al mandibulei si prcesul mastoid; ductele parotidiene traverseaza maseterul si se deschid printro papila mica pe membrana bucala opusa cooranei celui de-al doilea molar superior; prezinta o relatie intima cu nervul facial, care se imparte in ramurile sale si traverseaza glanda.
Glandele submandibulare sunt de marimea unei alune si se gasesc in fata unghiului mandibular, acoperind marginea posterioara a muschiului miohiloidian; ductele pornesc din planseul bucal lateral de friul limbii.
Glandele sublinguale se gasesc sub limba si se deschid prin citeva ducte in planseul bucal.
Mai exista si un numar de 600-1000 de glande salivare minore distribuite in mucoasa orala, palat, uvula, planseul bucal, limba posterioara, zona retromolara si peritonsilara, faringe, laringe si sinusuri paranazale.
Fiziopatologie salivara.
Glandele salivare servesc numeroase functii, incluzind lubrifierea, degradarea enzimatica a alimentelor, producerea de hormoni, anticorpi si alte substante sanguine reactive, mediatia gustului si protectie antimicrobiana. Scurgerea regulata a salivei este controlata in principal de sistemul autonom si mai ales de parasimpatic. In cazul glsandei submandibulare aceasta este mediata de glanglionul submandibular. Fibrele presinaptice deriva din nucleul salivar superior si sunt trensportate de catre nervul coarda timpanului, care se alatura nervului lingual traversind ganglionul. Fibrele postsinaptice se extind din ganglion si glanda.
Saliva este produsa in subunitatea glandulara. Fluidul component al salivei este derivat din vasele sanguine perfuzante din proximitatea glandei, in timp ce componentele macromoleculare deriva din granulele secretorii din celulele acinare. Saliva este produsa de acinii salivari. De-a lungul periferiei acinului sunt localizate celule mioepiteliale care contin elemente contractile. Prin contractia acestora saliva este secretata in sistemul ductal.
Concentratia de mucus este mai mare in glanda submandibulara datorita naturii viscoase a secretiilor sale fata de alte glande salivare. Aceasta viscozitate crescuta si scurgerea salivara ingreunata secundar contribuie la propensitatea pentru calculi salivari si staza in anumite conditii.
Cauze si factori de risc
Sialoadenita acuta poate fi determinata de:
- Staphylococcus aureus, Streptococcus viridans, Haemophilus influenzae, Streptococcus pyogenes, Escherichia coli.
-factorii de risc asociati sunt imunosupresia, diabetul, infectia HIV/SIDA, transplantul de organ, chimioterapia
-la nou-nascuti si copii prepubertari s-au identificat streptococi si Pseudomonas aeruginosa
-infectiile virale includ: oreionul, HIV, coxsachie virus, parainfluenza tip I si II, influenza A si herpes.
Sialoadenita autoimuna: -sindromul Sjogren. |