Sindromul Wolff-Parkinson-White (WPW)
Descriere Sindromul Wolff-Parkinson-Whitw (WPW):
Afectiunea reprezinta o malformatie congenitala care implica prezenta unui tesut conductiv anormal intre atrii si ventricule. Acesta este asociat frecvent cu instalarea tahicardiei supraventriculare. Presupune activarea ventriculilor inainte de contactia normala datorita conducerii unui impuls atrial printr-o cale extra-atrioventriculara. Mai este numita cale accesorie si aceasta ocoleste nodulul atrioventricular.
Sindromul prezinta elemente electrocardiografice clasice precum prezenta unui interval PR scurt, un complex QRS larg de peste 120 ms cu unda abrupta ascendenta-unda delta si modificari ale segmentului ST si undei T.
Pacientii cu preexcitatie prezinta risc de a dezvolta tahicardie supraventriculara printr-un mecanism reintrant. Acesta este facilitat de conexiunile accesorii. Geneza tahicardiei reintrante prezinta prezenta unor cai de conducere duale intre atrii si ventriculi.
Aceste cai sunt tractul natural atrioventricular Hiss-Purkinje si tractul accesoriu (tracte de by-pass atrioventricular, fibre Kent, fibre Mahaim).
Aceste doua cai au proprietati de conducere diferite si perioade refractare diferite care favorizeaza reintrarea. Perioada refractara efectiva a caii accesorii este mai lunga decat cea a tractului Hiss-Purjinje din nodulul atrioventricular. Se cunosc cateva tipuri de tahicardie supraventriculara, incluzand tahicardia orthodromica, tahicardia orthodromica cu cale accesorie ascunsa si tahicardia antidromica.
Tahicardia orthodromica prezinta initierea unui impuls prematur, care incepe sa traverseze inferior spre ventriculi si poate bloca calea accesorie, dar conducerea in calea traditionala normala spre ventriculi nu va fi afectata. Impulsul reintra apoi in calea accesorie in mod anterograd pentru a perpetua o miscare circulara a impulsului.
Tahicardia orthodromica prezinta calea normala folosita pentru depolarizarea ventriculara iar calea accesorie este folosita pentru reintrare. Pe electrocardiograma unda delta este absenta, complexul QRS este normal iar undele P sunt inversate in derivatiile inferioare si laterale.
Tahicardia orthodromica cu o cale accesorie prezinta unele cai care nu pot conduce maniera anterograda.
Daca prezenta caii nu este evidenta in timpul ritmului sinusal, tahicardiile orthodromice pot apare.
Diferenta dintre acest tip de tahicardie supraventriculara si tahicardia reintranta nodala comuna este destul de dificil de facut. Daca frecventa cardiaca are peste 200 batai pe minut, se poate observa o unda P retrograda dupa un complex QRS .
Tahicardia antidromica apare mai rar si poate cauza blocarea unui impuls atrial ectopic in calea de conducere normala, cu conducere anterograda in jos pe calea accesorie si reintrarea retrograda a caii. Aceste tahicardii sunt destul de greu de diferentiat de tahicardia ventriculara.
Cauze Sindromul Wolff-Parkinson-Whitw (WPW):
Pacientii cu aceasta afectiune pot prezenta risc de aritmii ventriculare periculoase datorita conducerii foarte rapide prin calea accesorie daca dezvolta aritmie supraventriculara, cum ar fi flutter sau fibrilatie. Doar un numar foarte mic de pacienti prezinta risc de moarte subita. La acesti pacienti studiile electrofiziologice cardiace si ablatia pe cateter cu radiofrecventa pot fi curative. Alte prezentari includ tahiaritmia supraventriculara simptomatica, care poate fi tratata prin ablatie pe cateter. Pacientii asimptomatici care reprezinta majoritatea bolnavilor necesita observatie periodica.
Pacientii cu aceasta malformatie cardiaca structurala prezinta un tesut de conducere care ocoleste calea normala a nodului atrioventricular prin sistemul Hiss- Purkinje. Aceste cai sunt considerate a fi de natura congenitala.
Cauzele sindromului pot fi clasificate in cauze congenitale si ereditare sau cauze asociate cu defecte cardiace congenitale.
Simptome Sindromul Wolff-Parkinson-Whitw (WPW):
Copiii care dezvolta aritmii prin acest sindrom pot prezenta dispnee sau pot fi letargici, cu alimentatie dificila sau se pot observa pulsatii rapide ale zonei precordiale. Se poate declansa insuficienta cardiaca. Adolescentii sau persoanele de 20 de ani care prezinta aritmie prin acest sindrom prezinta episoade de palpitatii care incep brusc, frecvent in timpul exercitiilor fizice. Aceste episoade pot avea durata de cateva secunde sau pot persista cateva ore. Majoritatea persoanelor prezinta frecventa cardiaca rapida cu disconfort si stres emotional. Poate fi insotit de sincope. Persoanele in varsta care prezinta afectiunea tind sa produca un tablou clinic mai bogat, cu mai multe simptome cum ar fi sincopa, dispnea si durerea precordiala.
Diagnostic Sindromul Wolff-Parkinson-Whitw (WPW):
Se efectueaza teste paraclinice precum electrocardiograma, electrocardiograma Holter, ecografia cardiaca si radiografia toracica.
Tratament Sindromul Wolff-Parkinson-Whitw (WPW):
Episoadele de tahicardie paroxistica supraventriculara se stopeaza prin manevre care sa stimuleze vagul si care sa incetineasca frecventa cardiaca. Acestea au eficienta mai mare daca sunt aplicate imediat dupa instalarea aritmiei. In caz de ineficienta se administreaza agenti antiaritmici intravenos, cum ar fi Verapamil sau Adenozina. Pentru copiii cu varsta sub 10 ani se administreaza Digoxina pentru a suprima episoadele de tahicardie. Adultilor nu le este recomandat deoarece faciliteaza conducerea prin calea accesorie si creste riscul de fibrilatie atriala. Acesta poate produce fibrilatie ventriculara mai periculoasa. Din acest motiv Digoxina nu se administreaza la bolnavii trecuti de pubertate.
Cea mai recomandata metoda este aceea de distrugere a caii accesorii prin ablatie, prin radiofrecventa, printr-un electrod cateter inserat in inima. Aceasta este o metoda de succes pentru peste 95% dintre bolnavi. Riscul de deces prezent in timpul operatiei este de sub 1 la 1000 de cazuri. Ablatia prin radiofrecventa este folosita in special la persoanele tinere care ar trebui sa faca tratament cu Antiaritmice pentru toata viata. |