Sindromul de apertura toracica

Echipa Ekilibrium recomanda:
Arginina

Sindromul de apertura toracica

Descriere Sindromul de apertura toracica:

Sindromul de apertura toracica consta dintr-un grup de conditii diferite implicand compresia aperturii toracice superioare care afecteaza plexul brahial (nervii care trec din gat in brat) si artera subclaviculara sau vena (vase de sange care trec din gat in membrul superior) .
Compresia poate fi pozitionala (cauzata de miscarea claviculei si a bratului) sau statica (cauzata de anomaliile sau largirea diferitilor muschi care inconjoara arterele, venele si plexul brahial) .

Sindromul afecteaza membrele superioare mai ales bratele si palmele. Durerea in brate este aproape intodeauna prezenta. Durerea poate fi ascutita, arzatoare sau sub forma de crampe. Durerea poate implica doar o parte a mainii (degetul 4 si 5) sau toata mana. Durerea se poate localiza la gat, zona pectoral sub clavicula, zona axilara si spatele superior in zona trapexului si a romboidului. Decolorarea mainilor este de asemeni un simptom posibil, iar o mana rece si una calda este de asemeni frecvent. Slabiciunea mainii si a muschilor bratului sunt comune. Furnicaturile in brat pot fi prezente.

Forma neurogenica a sindromului numara peste 95% dintre cazuri. Se cunoaste din studiile pe cadavre sau chirurgicale pe pacientii afectati ca exista numeroase anomalii ale muschilor scalenici si altor muschi care inconjoara arterele, venele si plexul brahial. Sindromul poate rezulta prin aceste anomalii sau prin hipertrofia muschilor scaleni. O cauza comuna de hipertrofie este trauma care poate apare in coliziunile rutiere.

Cele doua grupuri de persoane care sunt predispuse la a dezvolta acest sindrom sunt cei care sufera de leziuni ale gatului traumatice sau care folosesc computerele in pozitii non-ergonomice pentru perioade lungi de timp. Alte grupuri care pot dezvolta sindromul mai rar sunt atletii care ridica frecvent bratele deasupra capului si unii muzicieni.

Semnul Adson si menevra costoclaviculara sunt imprecise si nu conduc singure la identificarea sidnromului. Nu exista nici un semn clinic care face diagnosticul. Arteriografia poate fi folosita daca se planifica interventia chirurgicala pentru a corecta un sindrom de apertura arterial. Manevrele aditionale care pot fi anormale cuprind ridicarea mainii (mentinerea ambelor mainii deasupra capului, mana afectata va deveni mai palida decat cea neafectata datorita compromiterii aportului de sange) si testul compresiei (presiunea dintre clavicula si capul humeral medial determina iradierea durerii/ parestezii in membrul afectat) .

Fizioterapia, acupunctura sau masajul pot fi suficiente in tratarea sindromului. Totusi procesul de recuperare este de durata iar cateva zile in care pacientul adopta o pozitie deficitara readuc simptomele. Aproximativ 10% dintre pacienti sufera decompresie chirurgicala dupa o terapie conservatoare nereusita, testata de obicei intre 6 si 12 saptamani. Tratamentul chirurgical poate cuprinde inlaturarea muschilor anormali, inlaturarea muschilor scaleni, a aprimei coaste sau daca este prezenta a unei coaste cervicale sau neuroliza (inlaturarea tesutului fibros de pe plexul brahial) .

Cauze Sindromul de apertura toracica:

Trunchiul plexului brachial si vasele subclaviculare sunt subiectul compresiei sau iritatiei pe masura ce traverseaza trei zone inguste de la baza gatului spre axila si bratul proximal. Cea mai importanta dintre acestea este triunghiul intescalenic care este si cel mai proximal. Acest triunghi este marginit de muschiul scalen anterior anterior, muschiul scalen mijlociu posterior si fata mediana a primei coaste inferior. Aceasta zona poate fi ingusta in repaus si devine si mai ingusta in anumite manevre de provocare. Structurile anormale precum benzile fibroase, coastele cervicale si muschii anormali pot micsora acest triunghi. Trauma repetitiva a elementelor plexului, mai ales trunchiul inferior si nervii spinali C8-T1 joaca un rol important in patogeneza sindromului de apertura toracica superioara.
Cea dea doua zona de ingustare este triunghiul costoclavicular care este marginit anterior de treimea mijlocie a claviculei, posteromedial de prima coasta si posterolateral de marginea superioara a scapulei.
Cea din urma zona de ingustare traversata este spatiul subcoracoid inferior de procesul coracoid profund de tendonul muschiului pectoral mic.

Cauzele sindromului pot fi impartite in osoase si factori ai tesuturilor moi. Factorii ososi cuprind anomalii cum este coasta cervicala, prima coasta hipoplazica si exostozele primei coaste sau ale claviculei. Frecventa coastei cervicale este de 0, 74% in populatia generala si a coastei rudimentare de 0.76%.
Factorii tesuturilor moi cuprind anomalii congenitale cum sunt benzile fibroase musculare langa plexul brachial si muschii hipertrofici la atleti si cei care ridica greutati. Leziunile care ocupa spatiu (tumorile, chisturile si procesele inflamatorii ale tesuturilor moi) .
Trauma sau stresul mecanic al gatului, umerilor si membrelor superioare pot conduce la acest sindrom. De fapt o combinatie dintre trauma gatului si predispozitia anatomica este considerata etiologia principala a sindromului. Conditiile posttraumatice precum hematomul, miozita ossificans si formarea de cicatrice pot fi variabile importante, precum si umarul cazut secundar slabiciunii trapezului. Sindromul poate fi secundar maluniunii unei fracturi de clavicula.

Tipuri de sindrom de aperturta toracica superioara in functie de cauza simptomelor:
-neurogenic produs de compresia componentelor plexului brahial
-arterial cauzat de compresia arterei subclaviculare
-venos cauzat de compresia venei subclaviculare.
Forma neurogenica numara 95% dintre cazuri.

Tratament Sindromul de apertura toracica:

Tipul neurologic al sindromului necesita tratament conservator care include terapie farmacologica si fizioterapie. Acestia pot raspunde la terapia fizica care creste varietatea miscarilor gatului si umerilor, intareste muschiul rhomboid si trapez si induce o pozitie mai dreapta. Fizioterapia agresiva, mai ales tractiunea trebuie evitata deoarece agraveaza simptomele plexului brahial. Pentru sindromul de apertura toracica congenital sectionarea benzii congenitale este o optiune adecvata.
Tipul vascular al sindromului este mai putin comun si necesita frecvent tratament chirurgical. Pacientii necesita heparinizare imediata si consultatie la chirurgul vascular.

Terapia anticoagulanta cu warfarina poate fi necesara pentru minim 3 luni pentru a preveni ocluzia tromboembolica recurenta.

Terapia analgezica poate fi opioida sau nonopioida:
Analgezicele nonopioide-AINS sunt folosite la pacientii cu durere usoara sau moderat severa. Acestea inhiba reactiile inflamatorii si durerea prin scaderea sintezei de prostaglandina. Acetaminofenul este o alegere sigura pentru tratamentul durerii in timpul sarcinii si alaptarii.
Analgezicele opioide sunt folosite eficient si sigur la pacientii cu durere intractabila nonmaligna si fara istoric de abuz de medicamente. Dozele mari de tramadol par sigure in durerea neuropata.
Antidepresivele joaca un rol major in tratarea durerii neuropate: amitriptilina, sertraline, fluoxetine, nefazodone.
Anticonvulsivantele sunt folosite in controlul durerii neuropata de cativa ani. Miorelaxantele pot ajuta la scaderea spasmelor.

Angioplastia percutana transluminala:
A castigat recent teren mai ales pentru pacientii care nu sunt candidati chirurgicali sau au claudicatie a bratului usoara sau slabiciune. Ratele de patenta pentru angioplastie scad progresiv de la 91% initial la 54% la 5 ani.

Tromboliza:
Este un potential tratament care poate fi considerat imediat dupa o angiograma de diagnostic care arata ocluzia axilara sau subclaviculara. Daca pacientul se prezinta cu simptome acute ale sindromului arterial de apertura toracica cu ischemie severa asociata a extremitatii se prefera chirurgia de urgenta pentru a reface circulatia; totusi daca tromboza distala sau embolizarea sunt prezente, tromboliza transcateter este considerata inaintea interventiei chirurgicale. Rata de decompresie de 81%. Avantaje: posibilitatea de a efectua venograme diagnostic la momentul trombolizei in diferite pozitii pntru a provoca simptomele. Dezavantaj: riscul de hemoragie. Este mai eficienta in primele 10 zile.

Terapia chirurgicala:
Rezectia primei coaste a fost indicata de numerosi chirurgic pentru tratarea sindromului. Multi folosesc inca rezectia scalenului in combinatie cu inlaturarea coastei sau ca procedura secundara, daca interventia chirurgicala initiala este ineficienta. Rezectia coastelor accesorii si a benzilor fibroase trebuie efectuata mai ales daca irita plexul.
In cazurile in care fractura claviculara este responsabila de compresia plexului, inlaturarea calusului hiperabundent poate fi necesara. Ocazional rezectia musculaturii asociate este indicata incluzand tesutul moale subclavicular si infraclavicular. Reductia non uniunii fragmentelor claviculare si fixarea interna poate fi indicata.

Complicatiile postchirurgicale sunt devastatoare, incluzand plexopatia brahiala. In general chirurgia este folosita ca ultima optiune dupa incercari prelungite de tratamente conservatoare.

Tratamente naturiste pentru Sindromul de apertura toracica