Sindromul de compartiment

Sindromul de compartiment

Descriere Sindromul de compartiment:

Sindromul de compartiment reprezinta compresia nervilor, vaselor de sange si a musculaturii inauntrul unui spatiu inchis-compartiment din corp. Acest fenomen conduce la moartea celulara prin lipsa oxigenarii; vasele de sange sunt compresate prin presiunea ridicata din compartiment. Sindromul de compartiment implica mai frecvent antebratul si piciorul. Poate fi impartit in forma acuta, subacuta si cronica.

Exista 5 semne asociate sindromului de compartiment-durerea excesiva, parestezia, paloarea, paralizia, absenta pulsului si/sau poikilotermia. Orice conditie care determina cresterea continutului compartimentului sau reducerea volumului acestuia poate conduce la dezvoltarea sindromului acut de compartiment. Cand presiunea este ridicata sangele din capilare este compromis. Edemul tesutului moale din compartiment creste presiunea intracompartimentala comprimand drenajul venos si limfatic al zonei lezate. Presiunea crescuta conduce un ciclu vicios si compromite perfuzia arteriolelor conducand la ischemie. Netratata ischemia muschilor si nervilor conduce la distructie ireversibila si moartea tesuturilor din compartiment.

Sindromul acut de compartiment este o urgenta medicala care necesita tratament chirurgical imediat-fasciotomie pentru a permite presiunii sa revina la normal. Sindromul subacut necesita de obicei tratament chirurgical urgent similar cu cel al formei acute. Sidnromul de compartiment cronic poate fi tratat chirurgical sau conservativ. Acesta cuprinde repaus, antiinflamatorii, ridicarea membrului si decompresie manuala. In cazurile in care persista simptomele conditia poate fi tratata printr-o procedura chirurgicala, fasciotomie subcutanata sau fasciotomie deschisa. Lasata netratata se poate transforma in sindrom acut. O posibila complicatie a interventiei chirurgicale pentru sindromul cronic de compartiment poate fi insuficienta venoasa cronica. Terapia cu oxigen hiperbaric s-a dovedit utila la terapia de baza pentru ischemiile traumatice.
Esecul in eliminarea presiunii determina necroza tisulara in compartiment, perfuzia capilara va scadea conducand la cresterea hipoxiei. Poate apare contractura Volkmann in membrul afectat. Lasat netratat sindromul de compartiment conduce la conditii mai severe incluzand rabdomioliza si insuficienta renala conducand potential la deces.

Cauze si patogenie:

Deoarece tesutul conjunctiv care defineste compartimentul nu se intinde o mica cantitate din hemoragie sau edem din compartiment poate cauza cresterea imediata a presiunii. Cauzele comune de sindrom de compartiment cuprind fracturile antebratului sau tibiale, reperfuziile ischemice dupa leziuni, hemoragia, punctia vasculara, injectia intravenoasa de medicamente, compresiunea prelungita a membrului, leziunile de strivire si arsurile.

O alta cauza posibila poate fi folosirea de monohidrat de creatina. Sindromul de compartiment poate apare dupa chirurgia in pozitia de litotomie in care picioarele pacientului sunt ridicate pentru perioade lungi. Cind sindromul este determinat de folosirea repetitiva a muschilor cum face un ciclist este cunoscut drept sindromul cronic de compartiment. Aceasta nu este o urgenta dar pierderea circulatiei poate determina leziuni temporare sau permanente la nervii si muschii locali.

Presiunea medie interstitiala este aproape zero la muschii necontractati. Daca aceasta presiune devine crescuta peste 30 mmHg vasele mici din tesut devin compresate conducind la reducerea fluxului de singe, ischemie si durere. De o importanta particulara este diferenta dintre presiunea de compartiment si presiunea diastolica a singelui; cind presiunea diastolica a singelui depaseste presiunea de compartiment cu mai putin de 30 mmHg este considerata o urgenta. Sindromul de compartiment netratat conduce la ischemie a muschilor si nervilor si eventual distrugere ireversibila si deces al tesuturilor din compartiment.

Deficitele funtionale induse de presiune scad perfuzia tisulara de aceea gradul de presiune pe care-l poate tolera un membru depinde de ridicarea membrului, presiunea singelui, hemoragie si ocluzia arteriala. In plus fata de morbiditatea locala cauzata de necroza musculara si ischemia tisulara, distructia celulara si alterarile membranei musculara conduce la eliberarea de mioglobina in circulatie. Aceasta mioglobina circulanta determina leziuni renale. Sindromul de compartiment avansat poate determina rabdomioliza si invers rabdomioliza determina sindrom de compartiment. Mortalitatea pacientilor se datoreaza de obicei insuficientei renale sau sepsisului prin terapia dificila a plagii.

Masa musculara creste cu 20% in timpul exercitiilor si contribuie la cresterea tranzitorie a presiunii intracompartimentale. Contractia repetitiva musculara singura poate creste presiunea intramusculara la nivele care pot determina ischemie tranzitorie. Sidnromul de compartiment cronic apare cind presiunea dintre contractiile succesive ramine ridicata si impiedica fluxul de singe. Pe masura ce presiunea creste singele arterial prin relaxarea musculara scade iar pacientul acuza crampe musculare. Compartimentele anterioare si laterale ale membrului inferior sunt de obicei afectate, compartimentele profunde si posterioare sunt mai rar implicate.