Strabismul infantil sau Strabismul la copii
Descriere strabism:
Strabismul infantil este o afectiune oculara identificata la copii. Strabismul infantil se imparte in trei categorii, in functie de momentul afectarii pacientului: Strabism congenital (prezent inca de la nastere), Strabism precoce (apare la copiii de pana la 3 ani) si Strabism tardiv (strabism ce apare in perioada prescolara). Strabismul se mai poate defini ca fiind alinierea incorecta a privirii.
Iata cateva tipuri binecunoscute de strabism infantil: Estropia (strabism convergent) se manifesta prin deviatia privirii spre interior, de exemplu spre nas (apare frecvent la scolari). Esotropia de acomodare care duce la hipermetropie (apare la copiii cu varste intre sase luni si opt ani). Acest strabism este cauzat de focalizarea privirii asupra obiectelor aflate in imediata apropiere a ochilor. Exotropia (strabism divergent) este caracterizata prin deviatia privirii spre exterior (de exemplu spre ureche). Este mai rar intalnita si afecteaza scolarii si/sau adultii. Hipertropia este o alta afectiune oculara, care se manifesta prin deviatia privirii in sus. Hipotropia (deviatia privitii in jos). Heterotropia este o forma usoara de strabism care, de cele mai multe ori este corectata de sistemul nervos si/sau de encefal si care nu necesita tratament. Heteroforia (strabismul intermitent) a carei simptome se manifesta doar in cazul oboselii, ori a afectiunilor ce implica febra. Strabism paralitic (cand unul din cei sase muschi, ce coordoneaza miscarile ochiului, paralizeaza). Strabismul paralitic se poate corecta de la sine, insa poate necesita si tratament - ochelari corectori, acoperirea ochiului afectat sau interventie chirurgicala. Esotropia infantila este diagnosticata la sugarii de pana la sase luni, este deosebit de grava si este ereditara. Aceasta afectiune se manifesta prin modificarea unghiului de focalizare a privirii, care se indreapta gradual, catre interior (privire spre nas). Semnele sunt distinctive inca de la varste foarte fragede (trei-patru luni). Tratamentul implica interventia chirurgicala, dar nu garanteaza corectia totala a afectiunii. Pseudostrabism in epicantus (aspect fals de strabism). Este o pseudo-afectiune care se manifesta la unii copii (de varste fragede), a caror punte nazala este inca plata si nedezvoltata. Surplusul de piele de pe nas acopera portiunea interioara albicioasa a ochiului, creand falsa impresie de privire incrucisata. Pe masura ce copilul creste, nasul se ingusteaza, iar ochii isi recapata aspectul normal.
Simptome strabism:
Simptomul cel mai evident al strabismul infantil este neparalelismul privirii - in timp ce un ochi priveste inainte, celalalt priveste fie la stanga, fie la dreapta, ori in sus, fie in jos. La nou-nascuti si la sugari, uneori, privirile se incruciseaza, in special daca bebelusul este obosit. Dupa varsta de 3 luni, daca acest fenomen continua, poate fi un motiv serios de ingrijorare. Daca copilul: clipeste foarte des, se impiedica de obiectele din drum, se plange ca ii obosesc ochii, prezinta sensibilitate la lumina puternica, are privirea incetosata, priveste cu un ochi inchis, sau cu capul inclinat pe o parte, toate aceste simptome sunt indicii ale privirii duble si ale strabismul. Un strabism netratat evolueaza in ambliopie.
In functie de gradul de afectare oculara, strabismul se categoriseste in : strabism monolateral (devierea directiei de privire a unui singur ochi) si strabism alternant (deviere alternativa a privirii ambilor ochi, de la paralelismul privirii). Strabismul infantil este o afectiune foarte periculoasa, stiut fiind faptul ca sistemul de perceptie vizuala se dezvolta pana la varsta de cinci ani, dar abia in jurul varstei de opt ani se definitiveaza.
Miscarile fiecarui ochi sunt controlate de sase muschi optici (patru drepti si doi oblici) care sunt dispusi in perechi si care permit miscarea globilor oculari in diverse directii. Strabismul infantil se identifica atunci cand muschii ochilor ce formeaza o pereche nu actoneaza in mod coordonat, iar ochii nu privesc in aceeasi directie - adica un ochi priveste inainte, iar celalalt priveste spre interior, spre exterior, in sus sau in jos.
Strabismul infantil poate duce la ambliopie (ochi lenes). Pentru a evita dublarea vederii, encefalul ignora semnalele transmise de catre ochiul afectat de strabism, acesta pierzandu-si vederea. La copiii cu varste mai mari, strabismul poate produce vederea dubla (diplopie) si nu ambliopie. Acest lucru se intampla deoarece sistemul vizual este dezvoltat in intregime, iar encefalul nu poate ignora mesajele ochiului bolnav.
Cauze strabism:
Din gama foarte variata a afectiunilor oculare ale copiilor mici si/sau prescolari, identificam strabismul ca fiind cea mai des intalnita. Riscul aparitiei strabism este foarte ridicat in cazul in care unul din membrii familiei fie prezinta, fie a suferit de strabism. o alta cauza des intalnita e aceea ca pacientul are tendinta de a privi incrucisat din cauza oboselii. O alta cauza, des intalnita a strabismului o reprezinta Hipermetropia necorectata (dificultatea de a vedea corect obirctele aflate in apropiere). revenim asupra strabismului congenital (ereditar) pentru a mentiona ca este prezent la nastere, sau se instaleaza in primele sase luni de viata. In majoritatea cazurilor de strabism congenital, ochiul priveste spre interior strabism convergent (esotropie congenitala), dar, mai rar, apare si strabismul divergent, sau exotropie congenitala (ochiul este orientat catre exterior). O alta cauza mai poate fi aceea a unei erori de refractie cauzata de incapacitatea ochiului de a focaliza lumina care trece prin cristalin. Erorile de refractie produc miopie, hipermetropie, ori astigmatism. Copilul care prezinta erori de refractie are ochiul indreptat spre interior (spre nas) in timp ce incearca sa focalizeze. Strabismul rezultat din aceste erori apare in jurul varstei de doi ani si dupa aceasta varsta, fiind mai intalnita la copiii cu hipermetropie.
Exceptand erorile de refractie si factorul ereditar, alte cauze ale strabismul infantil sunt bolile copilariei, precum infectiile virale (pojar), afectiuni encefalice (hidrocefalie), distanta dintre ochi mai mare decat in mod normal, sau pur si simplu efortul crescut al copilului de a focaliza.
Tratament strabism:
Majoritatea copiilor afectati de strabism necesita doar observatie atenta si ochelari de vedere. Totusi exista cazuri grave, care necesita interventii chirurgicale, ca atunci cand unghiul de deviere al privirii este foarte mare, sau cand vederea unui ochi este deficitara. Un motiv pentru care trebuie sa consultati medicul oftalmolog cu copilul pana la varsta de cinci ani, chiar daca nu prezinta o privire incrucisata, este aspectul ca strabismul apare in cadrul unor afectiuni oculare mai grave. Dupa varsta de sase ani strabismul este mult mai greu de tratat. In cazul netratarii, strabismul poate produce pierderea permanenta a vederii la ochiul afectat.
Iata cateva tipuri de tratament disponibile in cazul strabismul infantil:
Ochelarii pentru corectarea vederii. Acestia pot fi utilizati pentru copiii incepand cu varsta de 8 luni si trebuie sa fie purtati tot timpul, de la trezire pana seara la culcare. Ochelarii sunt indicati pentru erorile de refractie ce produc strabism.
Acoperirea ochiului sanatos (se practica in cazul ambliopiei). Astfel se stimuleaza functionarea corecta a ochiului afectat de strabism. Dupa varsta de sapte ani ambliopia nu mai poate fi tratata complet. Acest tratament este cu atat mai eficient cu cat este inceput mai devreme.
Injectii cu toxina botulinica (se aplica muschilor oculari). Acest tratament se aplica atunci cand strabismul apare brusc, fara o cauza aparenta si cu preponderenta in cazurile in care privirea se indreapta spre interior. In timp ce un muschi este temporar paralizat, perechea acestuia se va intari si va "invata" sa functioneze corect.
Picaturi si exercitii pentru globii oculari. Picaturile incetoseaza temporar privirea, avand acelasi rol ca si acoperirea ochiului sanatos, insa exercitiile nu sunt suficiente pentru remedierea strabismului.
Interventia chirurgicala de corectie (este indicata doar in ultima instanta, atunci cand celelalte tratamente nu functioneaza). Retineti ca operatia pentru strabism nu vindeca ambliopia. Operatia presupune repozitionarea muschilor afectati si poate fi indicata pentru ambii ochi.
Riscurile sunt inevitabile ca in cazul oricarei interventii chirurgicale.
In privinta operatiei pentru corectare a strabismul infantil urmarim evitarea, sau diminuarea urmatoarelor riscuri: necesitatea unei alte operatii (in special daca strabismul este avansat), ochiul poateprezenta hemoragii pentru o perioada indelungata dupa interventia chirurgicala, strabismul poate reaparea, copilul poate avea privire dubla dupa operatie, fapt care se remediaza in cateva saptamani, in cazuri foarte rare, interiorul ochiului poate fi lezat, aparitia infectiei, sau a septicemiei dupa operatie, dupa interventie, un muschi poate aluneca, ceea ce duce la devierea privirii spre interior sau exterior.
Recuperarea dupa operatia pentru strabism este rapida, iar eventualele dureri ulterioare se pot evita cu tratament medicamentos. Iata care sunt indicatiile postoperatorii: este posibil ca pacientul sa nu aiba pofta de mancare, insa este vital sa consume lichide dupa operatie; suturile se resorb in aproximativ sase saptamani, timp in care copilul poate avea o senzatie de jena la nivelul ocular (nisip in ochi). Nu-l lasati sa-si frece ochisorii; timp de doua saptamani dupa interventie evitati contactul ochilor cu sapun sau sampon; copilul trebuie sa evite inotul si sporturile de apa aproximativ doua luni de la operatie. |