Tahicardie supraventriculara
Descriere tahicardie supraventriculara:
Tahicardia supraventriculara, ori tahicardia supraventriculara paroxistica este un ritm cardiac rapid cu originea electrica in atrii, sau in nodulul atrioventricular. Tahicardia supraventriculara presupune impulsuri electrice anormale, lucru care determina ritmul accelerat al inimii. Tahicardia supraventriculara accelereaza bataile inimii. Inima bate cu peste 100 de batai/min, uneori putandu-se ajunge si la 300 batai/min.
Cunoastem mai multe forme patologice de tahicardia supraventriculara, dintre care, cel mai frecvent intalnite sunt: fibrilatia atriala si sindromul Wolff-Parkinson-White.
Simptome tahicardie supraventriculara:
Tahicardia supraventriculara poate aparea la copii, adolescenti si adulti, deopotriva. Tahicardia supraventriculara apare in episoade intercalate de perioade de ritm cardiac normal. Simptomele tahicardia supraventriculara au un debut brusc si se remit fara tratament, iar durata lor variaza intre cateva minute, sau una pana la doua zile. Ritmul cardiac accelerat poate periclita functia de pompare a inimii rezultand scaderea debitului cardiac si a presiunii arteriale. Tahicardia supraventriculara se caracterizeaza prin palpitatii, dureri precordiale, ameteli, cefalee, lipoteimie, tremuraturi ale extremitatilor, ori dispnee. Simptomele sunt mai accentuate la frecvente de 150-250 batai/min.
Pacientii care sufera de tahicardia pot fi simptomatici sau nu, in functie de rezerva hemodinamica si frecventa cardiaca, durata tahicardiei supraventriculare si a bolilor cardiace coexistente. Poate determina insuficienta cardiaca, edem pulmonar, ischemie miocardica si infarct miocardic prin cresterea frecventei cardiace la pacientii cu disfunctie ventriculara stanga.
Pacientii cu sindromul Wolff-Parkinson-White sunt la risc de stop cardiac daca dezvolta fibrilatie atriala, sau flutter atrial in prezenta unei cai accesorii de conducere rapida. Frecventele cardiace foarte rapide in timpul fibrilatiei atriale, sau flutter-ului atrial pot determina deteriorarea in fibrilatie ventriculara.
Tratament tahicardie supraventriculara:
Tahicardia supraventriculara se trateaza daca pacientul prezinta simptome, sau daca episoadele de tahicardie apar frecvent ori nu revin la ritm normal, in mod spontan. Tratamentul episoadelor acute de tahicardie supraventriculara se bazeaza pe manevre precum manevra Valsalva, imersia fetei in apa cu gheata, tuse fortata, sau presarea globilor oculari. Aceste simple manevre stimuleaza nervul vag care are functia de a incetini conductarea impulsurilor electrice cardiace. Daca terapia farmacologica de scurta actiune, sau manevrele vagale nu sunt suficiente pentru stoparea tahicardiei, se procedeaza la cardioconversia electrica (care reseteaza activitatea electrica a inimii). Terapia pentru tahicardia supraventriculara recurenta include medicamente precum beta-blocantii, blocantii canalelor de calciu sau antiaritmicele, ori digoxina. Putem opta, desigur, pentru ablatia pe cateter a focarului aritmogen, totodata un stimulator cardiac poate fi implantat, care sa aiba potentialul de a substitui rolul nodulului atrial cardiac.
Pacientii care necesita cardioversie sunt instabili si prezinta comorbiditati. Pacientii tineri, sanatosi si asimptomatici sunt propusi pentru ablatia prin radiofrecventa. |