Toxocaroza
Descriere toxocaroza:
Toxocaroza este parazitoza intestinala frecvent inatlnita in randul populatiei care locuieste in mediul rural. Copiii sunt cei mai expusi contaminarii deoarece aceasta se produce in mod ocazional, parazitii fiind proprii animalelor domestice, in special de la caini si pisici. Contactul copiilor cu aceste animale favorizeza infestarea.
Asadar, toxocaroza este o boala parazitara provocata de infectia cu larvele viermelui Ascaris ce paraziteaza cainii si pisicile. In literatura de specialitate se intalneste sub denumirea de Larva Migrans Visceralis (L.M.V.).
Toxocara Cani este parazitul adult ce traieste la caine si Toxocara Catice, cel ce se regaseste in organsmul pisicii. Omul este o gazda intermediara, infestarea producandu-se in mod ocazional.
Animalele infestate din gospodarii vor contamina solul prin intermediul materiilor fecale care contin oua de paraziti embrionate. O igiena defectuoasa (ingestia de fructe si legume spalate necorespunzator, sau consumate ca atare) sau geofagia (ingestia de pamant) prescolarilor face posibila infestarea copiilor. Odata ajunse in tractul digestiv ouale embrionate localizate la nivelul intestinului devin larve, iar de aici migreaza (larva migrans) la organe: ficat, cord, plamani, creier, globii oculari. Din acest punct nu-si mai pot continua ciclul evolutiv si se inchisteaza. Chistul este un granulom eozinofil parazitar care exercita efecte sistemice. Evolutia lui duce in timp la necroza si in 2 ani la calcifiere.
Simptome toxocaroza:
Debutul bolii este brutal prin febra, astenie (oboseala), scadere in greutate. La nivelul pielii subiectul manifesta o simptomatologie alergica insotita de prurit (mancarime) intens. Copilul contaminat poate prezenta: greutate in respiratie (dispnee), hepatomegalie (marire de volum a ficatului) simtita la palpare, semne evocatoare de afectare neurologica, sau oftalmologica.
Simptomatologia Toxocarozei este specifica unei boli grave, initial greu de diagnosticat.
In Larva migrans visceralis (LMV) boala prezinta un debut acut, manifestat prin: sindrom febril, fatigabilitate (oboseala), inapetenta (scaderea poftei de mancare), anorexie si scadere ponderala (pierdere in greutate) . La nivelul tegumentelor pot exista eruptii cutanate maculo papuloase cu caracter urticarian si insotit de dispnee recurenta, sau permanenta. Subiectul poate manifesta si o dispnee severa, fara tendinta la autolimitare sau cu raspuns prompt la terapia antiasmatica.
Tabloul clinic poate fi insotit de hepatomegalie in cazul atingerii ficatului, depistata la palparea abdomenului, sau ecografic. Daca Larva Migrans ajunge la nivelul creierului apare un sindrom neurologic sugestiv pentru existenta unei encefalite sau convulsii. Atingerea globului ocular va fi evidentiata prin simptomatologia oftalmologica, care prin examenul fund de ochi se dovedeste a fi determinata de un granulom retinian pseudotumoral.
Diagnostic toxocaroza:
Diagnosticul pozitiv se pune pe baza examenului clinic si paraclinic. Eozinofilia inregistreaza valori alarmante. Afectarea ariei pulmonare se evidentiaza cu ajutorul radiografiei, iar atingerea oculara se remarca prin examen fundului de ochi.
Diagnosticul de toxocaroza este greu de stabil initial, avand in vedere incubatia variabila (saptamani, luni) a agentului etiologic. Pe baza examenului clinic si paraclinic se va descoperi etiologia bolii. Astfel, prin hemograma se va evidentia hiperleucocitoza, uneori cu aspect pseudoleucemic (40.000-60.000 leucocite/mm³), eozinofilia atingand valori alarmante de 75-80%.
Diagnosticul de certitudine se sustine prin demonstrarea titrurilor crescute de anticorpi anti antigen ascaridian.
Se regasesc in tabloul clinic si alte semne inflamatorii: valori ridicate ale VSH-ului si ale proteinei C reactive.
Radiografia pulmonara nu este sugestiva pentru confirmarea diagnosticului. Pe film se evidentiaza hiperinflatie, imagini hilifuge si infiltrate fugace.
Examenul coproparazitologic este negativ in mod constant.
Cresterea valorilor TGP, hipergamaglobulinemia si modificarile ecografice hepatice nu sunt suficiente pentru a sustine diagnosticul de toxocaroza.
Diagnosticul se confirma serologic prin inregistrarea unor titruri crescute de anticorpi anti antigen ascaridian. CT-ul cerebral, la nivel hepatic si ocular joaca un rol primordial in pozitivarea diagnosticului.
Prin asocierea informatiilor de la examenul clinic: prescolar, zona geografica, contact cu animale (caine, pisica) si cu rezultatele examenului paraclinic: hiperleucocitoza cu eozinofilie, examen copro parazitologic negative, serologie pozitiva se poate pune un diagnostic cert de toxocaroza.
Diagnosticul diferential se face cu ascaridiaza; in aceasta parazitoza nu se vor inregistra niciodata valori alarmante ale aozinofiliei.
Tratament toxocaroza:
Tratamentul este medicamentos, sub prescriptia doctorului; terapia va viza atat distrugerea parazitului, cat si ameliorarea simptomatologiei la nivelul organelor tinta unde se localizeaza parazitul.
Tratamentul Toxocarozei este etiologic, medicamentos. Se administreaza Dietilcarbamazina in doza de 6 pana la 8 mg/kgc/zi, timp de 21 zile. Dozele se cresc progresiv pentru e evita pericolul aparitiei reactiei Herxheimer (soc endotoxic). O alta optiune terapeutica este Tiabendazolul, sau Mintezol care se gaseste sub forma de tablete de 500 mg, sau suspensie (flacon de 30 cm2 cu 3 g substanta). Doza este de 25 mg/kgc/zi. Pentru varsta de 1 an doza este de jumatate de tableta/zi, iar pentru 4 ani (20 kg) este de o tableta/zi. Tratamentul dureaza 4-5 zile, cu repetarea curei in cazurile in care sindromul biologic nu cedeaza. |