Tumorile pleoapelor

Echipa Ekilibrium recomanda:
Vitamina B2

Tumorile pleoapelor

Notiuni introductive ale Cancerului:

Data fiind structura lor particulara, pleoapele reprezinta adesea sediul unor formatiuni tumorale derivate din structurile histologice ale tegumentului, sau tesutului celular subcutanat, care pot aparea in alte regiuni ale organismului, se pot localiza inclusiv la nivel palpebral. Tumora, in traducere directa umflatura, sau tumefactie, reprezinta rezultatul cresterii celulare necontrolate si progresive. Termenii de neoformatie, sau neoplazie pot fi utilizati cu acelasi inteles. Termenul cancer se refera la proliferarea anarhica a unor celule, fenomen ce va avea ca rezultat distrugerea tesutului organului de origine, precum si extinderea regionala, sau sistemica a proceselor proliferative. O tumora poate fi considerata ca fiind maligna, atunci cand procesul proliferativ are tendinta de a invada structurile invecinate si cand, celulele canceroase se raspandesc la distanta de locul unde au luat nastere, proces cunoscut sub denumirea de metastazare.

Mecanismele implicate in aparitia si extensia cancerului sunt inca, incomplet elucidate. Cert este ca, putem vorbi de fiecare data de existenta unui dezechilibru intre procesele de replicare celulara si mecanisme defensive imunitare, ale gazdei. In aparitia si dezvoltarea cancerelor, pot interveni o serie de factori, precum – mostenirea genetica, sau factorul ereditar, unele infectii virale, sau factorii de mediu precum: poluarea, radiatiile solare, climatul regional, obiceiurile alimentare. Daca exista o predispozitie genetica particulara, anumite celule cancerigene care pana atunci se aflau in stare latenta, pot fi activate sub actiunea acestor factori favorizanti.

Din punct de vedere al aspectelor anatomopatologice, cunoastem doua categorii majore de tumori maligne:          

1) Carcinoamele, sau epitelioamele sunt tumori maligne de origine epiteliala si
2) Sarcoamele sunt tumori maligne de origine conjunctiva.

Tratamentul formatiunilor tumorale maligne se poate realiza cu ajutorul urmatoarelor metode:

1) Interventii chirurgicale de rezectie a tumorii, in limite oncologice de siguranta;

2) Chimioterapie administrarea de substante care sa ucida cat mai selectiv celulele tumorale;

3) Radioterapia presupune folosirea radiatiilor (raze X) pentru distrugerea celulelor tumorale;

4) Hormonoterapie.Tratamentul hormonal se alege de catre medicul curant in functie de felul receptorilor hormonali si de numarul lor, precum si de varsta si de statusul hormonal al pacientei (pre-, sau post-menopauza). De regula hormonoterapia este indicata dupa interventia chirurgicala, dar uneori se preconizeza ca este utila si preoperator.

Leucemia este tot o proliferare de tip canceros a celulelor sistemului imunitar insa, proliferarea acestor celule se realizeaza individual, ele nefiind organizate intr-o formatiune tumorala bine definita.
Tumorile benigne au un grad de severitate mult mai scazut, comparativ cu tumorile maligne. Tumorile benigne sunt bine delimitate, uneori chiar incapsulate si au o crestere locala, destul de lenta. Tumorile benigne se pot extinde, insa fara a invada structurile tisulare invecinate. Din punct de vedere histologic, tumorile benigne se aseamana foarte mult cu tesutul din care au derivat, atat in ceea ce priveste arhitectura celulara, cat si in ceea ce priveste citologia acestora. Atunci cand sunt indepartate pe cale chirurgicala, tumorile benigne NU recidiveaza. Anumite recidive pot aparea cand ablatia tumorii s-a realizat incorect. Formatiunile tumorale benigne NU produc metastaze, sau cancere secundare, localizate la distanta fata de tumora primara, de origine.

Descriere si clasificare Tumorile pleoapelor:
Cand pacientul prezinta o formatiune tumorala la nivel palpebral, urmatoarele leziuni dermatologice, pot fi intalnite si recunoscute:
- leziuni precanceroase, care se aseamana foarte mult cu leziunile canceroase, insa nu sunt prezente semnele de invazie locala. Doar o zecime dintre leziunile precanceroase prezinta pericolul de a evolua catre veritabile leziuni canceroase.
- diskeratoza este o leziune caracterizata prin keratinizarea celulelor epiteliale. Diskeratoza apare in cazul carcinomului intraepitelian, a carcinomului spinocelular, si in keratoza scolara. Cheratina este o proteina fibroasa, formata din 18 aminoacizi, care contine o cantitate sporita de sulf, si care intra in compozitia stratului cornos al pielii, parului si unghiilor.
- acantoza (Acanthosis Nigricans) este o dermatoza caracterizata prin hipertrofie papilara vegentanta si hiperpigmentatie, localizata de cele mai multe ori la nivelul axilei, gatului si regiunilor genitale. Acantoza este acompaniata in foarte multe cazuri, de o distrofie a parului si unghiilor. Acantoza care apare la nivel palpebral, consta intr-o ingrosare a stratului format din celule spinoase. Acantoza apare in cazul papiloamelor si in keratoza solara.
- parakeratoza este o leziune caracterizata printr-o retentie de nuclei, la nivelul epidermului (la nivelul stratului superficial al pielii, keratinizat); parakeratoza se manifesta in cazul papiloamelor, a psoriazisului, in caz de keratoza seboreica, sau carcinom intraepitelial.
- hiperkeratoza reprezinta cresterea in grosime a stratului superficial al pielii, care este keratinizat.
- displazia celulara reprezinta totalitatea anomaliilor pe care le sufera o celula, in cursul dezvoltarii sale; in unele cazuri, putem vorbi despre o displazie tisulara (daca anomaliile apar in cadrul unui tesut), sau despre o adevarata dispalzie organica (daca anomaliile afecteaza un intreg organ). Functie de momentul aparitiei, displaziile se pot produce in timpul dezvoltarii embrionare, sau dupa nastere. Displaziile care apar dupa nastere se numesc dobandite si au de obicei, cauze exogene de producere precum displaziile trofice, de unde si stransa relatie intre termenii displazie si distrofie.

Sunt 5 mari categorii de tumori care se pot instala la nivel palpebral:
- tumori epiteliale.
- tumori ale glandelor anexe.
- tumori ale foliculului pilos.
- false tumori palpebrale.
- alte tipuri de tumori. In aceasta ultima categorie sunt incluse anumite entitati patologice, care nu pot fi incadrate in clasele enumerate mai sus.

1. Tumorile epiteliale dezvoltate la nivel palpebral, se pot clasifica functie de particularitatiloe anatomopatologice lezionale, in trei categorii: tumori benigne, leziuni precanceroase si tumori maligne.
Urmatoarele formatiuni reprezinta tumori benigne palpebrale: papilomul, keratoza seboreica, keratoacantomul, si nevii pigmentari (tumori de origine pigmentara). Ca si leziuni precanceroase, putem enumera urmatoarele afectiuni: keratoza solara, carcinomul intraepitelial, xeroderma pigmentosum si radiodermita. Dintre formatiunile tumorale maligne, fac parte urmatoarele entitati patologice: carcinomul bazocelular, carcinomul spinocelular si melanomul malign.
2. Tumorile glandelor anexe palpebrale se clasifica in 2 categorii:
- tumori ale glandelor sebacee: hiperplazia glandelor sebacee, adenomul glandelor sebacee si carcinomul glandelor sebacee.
- tumori ale glandelor sudoripare.
3. Tumorile foliculului pilos. Aici putem include patru entitati papologice palpebrale: pilotricomul, trichoepiteliomul, trichofoliculomul si trichilemoma.
4. Formatiunile lezionale, considerate a fi false tumori localizate palpebral, cunoscute si sub denumirea de leziuni pseudotumorale: shalazionul si xantelasma.
5. Alte tipuri de tumori, care pot aparea la nivel palpebral: tumori limfoide, tumori de origine vasculara, tumori de origine nervoasa, tumori mezenchimale, si tumori metastatice, adica leziuni tumorale secundare, ce apar ca urmare a diseminarii unui cancer primar, cu alta localizare decat cea palpebrala.


Anatomia si fiziologia pielii
Cateva notiuni despre anatomia si fiziologia pielii sunt foarte importante pentru intelegerea patologiei tumorale care se grefeaza la nivel palpebral. Tegumentul reprezinta cel mai mare organ al corpului uman, avand o greutate medie de aproximativ cinci kilograme, si o suprafata situata in jurul valorii de doi metri patrati. Dinspre exterior spre interior, pielea este formata din trei straturi dispuse astfel: epidermul (epiteliu), dermul (matricea conjunctiva) si hipodermul (stratul cu tesut grasos al pielii) .
La nivelul epidermului se afla o serie de celule denumite keratinocite – rolul acestor celule este de a sintetiza keratina, o proteina care confera rezistenta pielii; de la suprafata catre interior, epidermul este constituit din urmatoarele straturi: stratul cornos, stratul lucios, stratul granulos, stratul spinos (mapighian) si stratul bazal (aflat cel mai profund) . O membrana bazala separa epidermul si dermul. Tot la nivelul epidermului se afla melanocitele – celule implicate in pigmentarea tegumentului, pigmentare care apare dupa expunerea la soare (ele sintetizeaza un pigment, denumit melanina) .
Dermul este constituit dintr-o regiune papilara, dispusa superior (imediat sub epiderm) si o regiune reticulara, dispusa profund; dermul este format din tesut conjunctiv si contine urmatoarele tipuri de formatiuni: glande sudoripare, muschiul erector al firului de par, mare parte din tulpina firului de par, fibre de colagen si fibre elastice, canalul excretor al glandei sudoripare, plexuri venoase, glande sebacee si papilele dermice.
Hipodermul este stratul cel mai profund al tegumentului si este constituit din tesut grasos (adipocite) ; la nivelul hipodermului este plasat foliculul pilos al firului de par. De asemenea, hipodermul contine vase de sange si structuri nervoase.
Pentru organism, pielea reprezinta un organ foarte important; in caz de arsuri grave, care distrug pe o arie intinsa integritatea acestei structuri, viata pacientului poate fi foarte grav afectata. Tegumentul indeplineste urmatoarele roluri: rol in apararea organismului, rol de excretie (prin formarea si eliminarea transpiratiei), rol metabolic, secretor si excretor. Insa cel mai important rol al pielii ramane cel de bariera protectoare impotriva invaziilor bacteriene, virale sau fungice.

Tratamente naturiste pentru Tumorile pleoapelor