Anestezia descrie starea in care corpul intreg (anestezia generala) sau numai anumite parti ale acesteia (anestezia locala), in urma administrarii unor substante (anestezice), sau procedee isi pierde sensibilitatea dureroasa. Anestezia este o metoda folosita atat in fiziologia animala cat si in interventiile pe om. Substantele care dau anestezia generala sunt barbituricele (nembutalul, pentotalul, brietalul) care blocheaza mai ales transmisiunea sinaptica a legaturilor complexe (asa cum sunt in creier), cloraloza, care blocheaza legaturile sinaptice ale encefalului, fara a influenta prea mult reactivitatea maduvei spinarii, anestezici volatili (eter, protoxid de azot si pluotan) ce se administreaza sub forma de aerosoli, pe cale respiratorie (actioneaza ca si barbituricele). Anestezia se poate produce prin aplicarea anestezicului direct pe celulele nervoase (locala) sau prin ajungerea lui indirect, la celulele nervoase prin intermediul sangelui, sau al lichidului cefalo-rahidian; anestezicul poate fi introdus in sange, fie prin injectii intravenoase, fie prin inhalatie pulmonara, fie prin absorbtie (din rect). Mijlocul de administrare a anestezicului depinde de boala si de starea fiziologica a aparatului cardio vascular si nervos. La orice tip de anestezie se deosebeste o perioada de exaltatie (agitatie musculara, idei nedefinite, neregularitate cardiovasculara), apoi o perioada de anestezia propriu zisa, (disparitia reflexelor musculotendinoase, ultimul care dispare este reflexul cornean, care este mereu urmarit de anestezist, pentru a nu depasi doza de anestezie; regularitatea activitatii cardiovasculare); perioada de revenire (nu rar cu voma, tulburari digestive si chiar pulmonare). Anestezia este folosita, exclusiv de medici anestezisti, sau numai sub supravegherea medicala, caci administrarea nerationala de anestezic poate provoca accidente cardiace, renale, nervoase. |