Articulatia (incheietura) reprezinta o formatiune prin care se leaga doua oase vecine in scheletul osos al omului si animalelor vertebrate. Articulatiile se clasifica in doua mari categorii: fixe, neintrerupte, numite sinartroze si mobile, intrerupte, numite diartroze; in prima categorie amintim sutura, prin care se fixeaza intre ele oasele cutiei craniene. Suturile fixe pot fi de trei feluri: dintata (ex. legatura osului frontal si parietal), scitamoasa (dintre osul temporal si parietal); armonica (oasele nazale si maxilare). Diartrozele sunt articulatii in care oasele sunt mobile unu fata de celalalt. Elementele constitutive ale articulatiei mobile sunt: capsula articulara, care se fixeaza pe marginea suprafetelor articulare; stratul extern format din benzi fibroase care dau rezistenta capsulei; membrana sinoviala, care captuseste interiorul articulatiei si secreta un lichid numit sinovial, cu rolul de a inlesni alunecarea celor 2 suprafete articulare; suprafetele articulare sunt fetele osoase care vin in contact si pot avea forma sferica, ovoida, de sa etc. In cazul nepotrivirii intre suprafetele articulare se afla meniscuri sau cartilaje semilunare cu rolul de a micsora nepotrivirea. Astfel de formatiuni se intalnesc la articulatia genunchiului. Articulatii semimobile sau amfiartrozele au mobilitate redusa, la care suprafetele articulare sunt aproape plane. Astfel se articuleaza corpurile vertebrale, oasele tarsiene etc.
|