Boala Hipertensiva reprezinta o afectiune in care tensiunea arteriala (TA) se ridica de asupra valorii considerate, ca normala. Dupa recomandarea OMS (Organizatia Mondiala a Sanatatii), TA = 140/90 mm Hg este considerata ca normala. Nivelul TA este reglat de factori hemodinamici si neuroendocrini. Mecanismul hemodinamic regleaza volumul circulant al sangelui, care creste in imprejurarile fiziologice, munca fizica, iar in cazurile patologice ca urmare a afectiunilor cardiovasculare. Mecanismul nervos este reprezentat de stimuli, care vin din partea sistemului nervos, provocand dupa nevoile organismului, contractia sau relaxarea peretilor vasculari. Starile morbide ale sistemului nervos pot intretine tulburari in reglarea nervoasa a vaselor. Mecanismul endocrin intervine si el in reglarea TA prin hormoni, care controleaza metabolismul hidromineral, suprarenala (cu adrenalina), hipofiza (cu vasopresina). Este bine cunoscut si rolul functionarii ovarelor: la femei hipertensiunea apare de obicei in perioada menopauzei. Forma cea mai frecventa a bolii hipertensive este cea esentiala, cu vreo 70-80% din toate formele. Etiologia ei, multifactoriala, nu este complet elucidate. Se incrimineaza factorii eredoconstitutionali (familial, diabetul parintilor), constitutia stenica si cu deosebire conditiile de viata: profesiuni care necesita incordare nervoase permanenta, sedentarismul, supraalimentatia, abuzul de alcool si in special de tutun. Boala hipertensiva evolueaza in stadii: primul oscilant, apare dupe eforturi si emotii, apoi dispare. Se descopera intamplator, prin masurarea TA cu ocazia unui examen medical, facut in alte boli. Stadiul cu hipertensiune permanenta in care bolnavul are cefalee, ameteli, vijaituri in ureche, insomnii, oboseala, uneori dureri precordiale. Stadiul urmator este boala hipertensiva visceralizata, cu ateroscleroza vaselor cardiace, renale, cerebrale sau periferice. Fiecare localizare are semnele ei caracteristice si poate fi complicate cu accidentele proprii ale organului in suferinta: angina pectorala, infarct miocardic, insuficienta cardiaca, hemoragie cerebrala, insuficienta renala cu uremie, obliterarea arterelor extremitatilor inferioare, cu cangrena membrului. Diagnosticul bolii hipertensive se face prin masurarea TA. Examenul fundului de ochi furnizeaza date importante despre starea vaselor cerebrale, examenul urinei despre starea rinichilor, oscilometria indica starea arterelor extremitatilor, examenul cardiologic (ECG) evidentiaza alteratiile inimii. Tratamentul este simptomatic, dat fiind ca in majoritatea cazurilor nu cunoastem cauza lor. Se recomanda reglementarea vietii, evitarea suprasolicitarilor fizice si in special a celor nervoase. Se propune intercalarea de repausuri in activitatea de zi, de saptamana si de luna, gimnastica medicala si respiratorie, sporturi usoare. Se prescriu regim hipocaloric, reducerea supragreutatii, restrictia grasimilor, condimentelor, alcoolului si mai ales a nicotinei. Prognosticul este in functie de respectarea prescriptiilor iar tratamentul medicamentos se face sub control medical permanent. Boala hipertensiva este, ca si diabetul zaharat, o boala in care tratamentul odata inceput, nu se mai poate intrerupe fara riscul recidivei. In cazurile in care cauza ei este cunoscuta (renala, endocrina), se indica tratamentul cauzal.
|