Coma reprezinta stare foarte grava de suferinta a organismului, manifestata prin pierderea cunostintei, tulburari psihomotorii si senzoriale. Bolnavul are aspect de om adancit in somn, indiferent la ce se petrece in jur, casca frecvent, poate prezenta incontinenta urinara fecala. In coma raman pastrate functiile esentiale ale organismului - respiratia, circulatia etc., de care depinde insasi viata. In unele cazuri bolnavul nu mai inghite, respiratia se accelereaza, temperatura creste brusc si se poate produce colaps si moarte. Pe toata durata c. este intrerupta orice posibilitate de comunicare cu bolnavul. Cand este de origine nervoasa dupa intensitatea si localizarea leziunilor cerebrale - traume, hemoragii, meningite, coma se imparte in: coma vigilenta: cortico-subcorticala, coma diencefalica - talamostriata, coma mezencefalica - letargica, coma bulbara. Dar coma poate surveni si datorita unor intoxicatii cu CO - oxid de carbon, cu barbiturice, datorita unui soc insulinic sau a uremiei. La cel mai mic semn de c. trebuie urgent chemat medicul.
|