Difteria reprezinta o boala infecto-contagioasa data de bacilul Coryne bacterium. Difteria se dezvolta frecvent la copii intre 1-5 ani, in general sub 15 ani, este sezoniera, cu frecventa mare toamna si iarna. Infectia se transmite de la om la om, prin contact direct cu bolnavul sau purtatorul de germen, de la copiii vaccinati preventiv. Difteria este o boala din ce in ce mai rara sporadica, desi inainte au fost epidemii. Dupa o perioade de latenta, intre 2 - 6 zile, apare sub diferite forme: unele localizate la nivelul faringelui, altele, de la inceput, toxice, septice, grave. Febra exista in toate formele, 38 - 39, cu inapetenta, dureri de cap, accelerarea pulsului, cu simptome locale, faringiene si anginoase (angina difterica). Pe amigdalele tumefiate si pe valul palatului apar membrane false fibrinopurulente, ganglionii cervicali sunt mariti, sensibili. In formele grave (saptamana a doua) apar semne care tradeaza suferinta inimii, iar in ultimul stadiu pot se apara semne de boala ale sistemului nervos: pareze, paralizii ale valului palatin, nervului facial, laringelui, sau chiar ale membrelor. Tratamentul trebuie inceput imediat si consta in administrarea cat mai precoce a serului antidifteric (anatoxins difterice) si a antibioticelor. Efectul imediat al tratamentului este dezlipirea falselor membrane, disparitia febrei, insa pericolul aparitiei semnelor toxice (inima, paralizii musculare) nu este ince eliminat. Este necesar de aceea ca bolnavul se stea la pat sub observatie, timp de 3 saptamani. In cazuri grave, exista pericolul de sufocare, din cauza membranelor false faringiene (intubatii). Mortalitatea formelor grave atinge 10-15%. Izolarea bolnavului este obligatorie, de preferinta in spital sau sectii de boli infectioase.
|