Dinte

Dintii reprezinta niste formatii dure, implantate la marginea alveolara a maxilarelor, avand rolul de a taia si sfarama alimentele, introduse in gura. La selacieni solzii de pe suprafata cordului sunt similarii dentitiei. La unele specii de vertebrate, dintii se gasesc pe bolta sau pe podeala cavitatii bucale, pe mucoasa esofagului, sau la pasari, chiar a gusii. Un dinte indiferent de forma si rolul sau, este format dintr-o parte externa, libera, care depaseste marginea alveolara a maxilarului, numita coroana, si alta interna numita radacina cuprinsa in alveola osoasa a maxilarului. In interiorul dintelui se gaseste o cavitate (a pulpei) ocupata de un tesut conjunctiv, vasele si nervii. Cavitatea pulpara se prelungeste pana la varful radacinii prin canalul dentar, prin care intra si ies vasele si nervii dintelui in jurul cavitatii si canalului este situata o manta de ivoriu (dentina). Fata externa a dentinei este acoperita la nivelul coroanei, de smalt, iar la nivelul radacinii, de ciment. Smaltul este cel mai dur tesut din organism, in compozitia lui intra saruri minerale, in special fosfat acid de calciu si fluorura de calciu. Dintele are o culoare alba, sau galbuie. Dentina este formata dintr-o substanta fundamentala de tesut colagen compact si calcificat cuprinzand 70-80% saruri minerale (90% fosfat de calciu, 5% carbonat de calciu, 2% fosfat de magneziu, 3% fluorura). Printre bolile dintelui cea mai raspandita este carta dentara care poate fi numita cu drept cuvant boala civilizatiei. Caria a existat si in antichitate, insa frecventa ei a crescut inspaimintator in ultima vreme. Aproape nu exista azi om, care sa nu aiba cel putin un dinte cariat. Cauza bolii este pe de o parte rezistenta diminuata a dintilor, de pe urma pregatirii culinare a alimentelor (painea fina, fierbere, frigere), pe de alta parte descompunerii (fermentarea) alimentelor ramase intre dinti, in special a fainoaselor, glucidelor. Acidul lactic (sau alti acizi) existent in alimente ataca smaltul dintilor, subtiindu-l si fisurandu-l. Microbii prin enzimele lor largesc fisura, caria devine tot mai profunda si infectia patrunde in pulpa (pulpita) de aici prin canalul radicular ataca membrana ce inconjoara radacina dintelui (periodontita). Complicatiile cariei dentare pot fi prevenite printr-un control stomatologic periodic (cel putin de doua ori pe an), care permite depistarea si tratamentul precoce al leziunilor incipiente. Parodontoza este o afectiune a alveolei dentare (provocata adeseori de cauze interne), duce la mobilizarea si nu rareori la pierderea d.Tumorile benigne si maligne ale dintilor apar relativ rar.